... Ygna ...

Finalul unei tarfe!

2012-01-26T13:52:00.001+02:00

Se pare ca nici de data asta nu-I pasa de ceea ce are sa se intample cu viata ei mizerabila scufundata in litrii de alcool si nopti pierdute in bratele barbatilor. Au fost barbati care au iubit-o , care au dorit-o pentru o noapte…doua, si barbati care au folosit-o. Au fost simple aventuri de care abia isi mai amintea cand soarele atingea cerul. Nu avea pe nimeni , se avea pe ea insasi si umbrele miilor de barbati ce i-au trecut prin asternuturi. Ciudat…se simtea excelent in compania ei. Acum cateva zile ratacea pe strazile launtrice ale Bucurestiului cu sticla-n mana. Doar doi vagabonti care rulau jointul erau prin jur. O aposteaza, dar tarfa abia se tine pe picioare. Ii ofera un fum. Trage in ea pana I se umple tot plamanul. Era intr-o stare jalnica:parul neigrijit ii statea in toate partile ascunzandu-I trasaturile fine ale fetei, iar hainele jerpelite dupa doua nopti nedormite in care ratacise pe strazi duhneau a alcool. Nici nu te puteai apropia de ea asa ca cei doi o expediaza repede intr-un mod brutal.
In interiorul ei se dadea o lupta tragica caci se se simtea a nimanui, fara stapan. Se cam satura de viata asta desfranata, dar nu stia pe ce drum s-o apuce… plus ca nici bautura nu era chiar un sfetnic bun. Incearca sa caute solutii, dar era prea obosita sa se mai gandeasca la asta. Abatuta se aseaza pe marginea bordurii sub crengile unui copac. Din senin izbucneste o furtuna puternica. Cerul pare atat de infuriat iar vantul matura tot in calea lui. Trosnetele si fulgerele inspaimantau pe oricine. O clipa a fost de ajuns ca fulgerul s-o atinga pe ea. Abia mai respira. Incetul cu incetul se indeparta de aceasta lume care i-a oferit atataea, dar pacat ca n-a stiut sa se bucure de ea. Era la intrarea in Infern. Un singur tunel mai avea de parcurs.
Pentru ultima oara gusta din linistea si intunericul acelui tunel care ducea catre o moarte sigura. Se indeparta de lumina si incepea a auzi gemete urlete, vuiete puternice simtind mirosul puternic al pacatului ei tatuat pe trup, dar si mirosul de piele vie arsa. Se apropia de iad. Acolo era doar durere si foc. Nu exista nici un suflet curat. Toti isi urlau ranile, dar niciunul nu-si plangea pacatele din cealalta viata. Era ingrozita de ce avea in fata ochilor, iar tipetele indurerate ii zgariau urechea. Ar fi voit sa vina inapoi, dar era imposibil caci numai exista cale de intoarcere. Asta si-a dorit de la inceput. Nu isi aveau rost regretele....cel putin nu in lumea de dincolo. Putea sa se schimbe pe pamant, dar curva ramane CURVA pana la FINAL !!!
Degeaba te increzi in ea, degeaba o vezi supusa lingandu-ti mana caci atunci cand iti intorci capul curva mereu va musca…uneori fara sa simti. Mereu va fi prea tarziu cand va veti da seama caci mana care v-ar fi ajutat inainte va fi departe. Nu condamn PE NIMENI . Am fost acolo si stiu ca dragostea este oarba .

:)

2011-12-01T22:56:00.001+02:00

Zambitoare ,tot mereu zambitoare.
Bun venit in lumea mea!Aici toti idiotii zambesc si au fata umana .In orasul asta poti vinde orice.Poti inlatura palidele umbre din oglinzi si poti bantui straziile in pustietatea noptii fara a ti se intampla nimic.In fiecare dimineata moartea iti va fi inchisa intr-un plic .Vei vedea cum esti privit precum un extraterestru si plin de tupeu privirea ta se va regasi in multe alte locuri.Te vei putea refugia intr-un colt de perete gandindu-te la mine.Ca sa nu te superi nu iti voi cere nimic la schimb doar...distreaza-te.
In fiecare zi ratata vei simti cum vei fi prada unei custi fara soare...si tu stii.In fiecare dimineata vei citi pe fata ta aceasi greata ca pana acum.Ei bine ,oricat de mult ti-ai dori ca toate acele lucruri sa i-a sfarsit vei folosi aceleasi sentimente ciudate pentru a te face sa te simti puternic.Imi pare rau.Nu vei putea fi inlocuit.Sunt clipele reale la care tu visai acum ceva timp.Nu voi ezita niciodata sa iti dau mai mult din ce tu mi-ai cerut.In cazul in care nu sti viata merita traita.
In lumea asta totul va fi bine.Fara haos,fara ore fixe,fara stres,fara mine,fara isterici,fara ganduri,fara sentimente,fara fumuri de tigari,fara planuri...fara dimineti calme.Orasul asta te va taxa de fiecare data cand vei vrea pasiune si din bucati de plaja se va cladi un oras in care toti oamenii zambesc.Aici vei invata sa traiesti pe o strada desenata de un copil.Dar nimeni nu zambeste!
Nu te-ai plictisit de deja-vu-ul asta ?

.

2011-09-12T18:24:00.001+03:00

La sfarsitul unei alte veri, cel mai ciudat nu e ca oamenii nu se schimba niciodata, ci cum unele lucruri nu se schimba niciodata, cum pot ele sa ramana asa cum erau "atunci", si nu conteaza - nu conteaza cat timp a trecut, nu conteaza cat a durut, nu conteaza de cate ori "au luat sfarsit", nu conteaza alte brate si alte buze, alte cuvinte sau sentimente, alte dezamagiri sau alt an.
Era soare, prea cald si tu. M-ai batut la jocu` ala nenorocit cu tigara, si de atunci ai inceput sa tii un scor. Aveai un punct in plus, ti-ai pus o mie de nicaieri. M-am suparat pe tine si te-am injurat, probabil ti-am dat una, mereu mi-a placut sa dau in tine, nu stiu de ce, dar e o placere reciproca oricum. Ti-am spus sa "taci!", si ai tacut. Ai tacut jumatate de ora si mi-ai mancat toti nervii. Te-ai intins in mijlocu` bulevardului pe jos si radeai intai subtil, iar apoi strident de-a dreptu` de mine. Gesticulai tu acolo ceva, pentru ca inca nu aveai de gand sa scoti niciun cuvant. Ulterior am aflat ca radeai de cum o sa conduc eu peste 3 ani un camion de gunoi, in loc de decapotabila despre care vorbeam eu in ziua aia. Probabil iar te-am injurat. Trageam de tine si nu vroiai sa te ridici, te-ai prins de mine si mi-ai....tipat...un "te iubesc". Si eu te iubeam, si ti-am spus-o, dupa vreo 5 secunde, timp in care m-am uitat la tine cum nu ma uitasem la nimeni pana atunci, cum nici n-am s-o mai fac.
M-am uitat la tine cum ma uit si azi. Si te-am iubit cum te iubesc si azi.
Ne-am schimbat mult, copilule. S-au schimbat toate in jurul nostru, si parca tot Universu` ala care lucra acolo pentru noi, acum s-a intors impotriva noastra. Lumea ta s-a schimbat, a mea la fel, nu mai stim noi sa fim fericiti ca atunci, nu mai stim nici sa avem zambetu` care il aveam.
A ramas la fel iubirea aia nebuna, fara nicio limita, care iti ia tot, care trece prin tot, iubirea aia care oricat o cauti, nu e niciunde altundeva. Te iubesc asa cum te-am iubit, cum ma iubesti, cum ma iubeai. Asta a ramas.
Ah...si inca suntem frumosi, in toate geamurile.

un drum bun

2011-09-06T00:49:00.000+03:00

camera se luminase incetul cu incetul.nu dormise o clipa.
-ce faci?
-plec.
de ce dimineata asta rece se imprima si ne imbraca vocile?de ce ne ingheta inimile si ne face sa fim tristi si reci?
-mai stai !!
un ultim te iubesc spus in gand,in graba-a lasat acelasi gust amar ca de obicei.

cafea,ganduri,tigari,regrete,prima zi de toamna,frig,iubire...multa iubire!!

s-a dus vara,asta ma plaseaza in elementul meu.

Trup fara suflet

2011-08-29T21:41:00.000+03:00

O mie de ganduri,o mie de vise,o singura clipa...totul se rezuma la timp si sentimente ...in zadar sunt fara suflet.Si acum cand totul parea sa aibe un rost fug...sunt o lasa...fug de fericire de fiecare data cand gasesc o portita de scapare si apoi doar regret.Nu mai exista sentimente ,ci doar zambete false,minciuni,oameni nepasatori..suflete goale.Incetul cu incetul voi deveni exact ca tine.O urma,o persoana fara suflet,inca vie calcata in picioare de persoanele pe care le iubeam si inca le iubesc.
Simt,vad ,ating aceeasi mana ce imi este intinsa cand am nevoie de ea...De fiecare data doar ea ...singura farama de speranta ce se risipeste odata cu stariile mele,singura care niciodata nu ma va umple de venin si egoism.Degeaba incerci sa ma protejezi pentru ca sunt in mijlocul tornadei ,lasand-o sa ma duca catre departari ramanand doar trupul cazut pe o bucata de pamant.Lasa-ma aici unde sunt.Nu incerca sa ne luptam pentru ca vom pierde.Trezeste-te si doar priveste...nu este nimic inauntru.Cum inca mai poti vedea in ochii mei inocenta?Lasandu-ti libere instinctele sperand ca vei gasi singurul drum amotit catre inima mea?Poti face orice ...dar nu cu mine!Nu ma poti motiva sa imi las sangele sa curga liber printre vene.Nu ma vei readuce la viata ,nu ma poti salva de nimicul ce a incetat sa mai puna stapanire pe gandurile mele.Nimic din ce vei vrea nu va fi real.
Trupul fara suflet,fara ganduri ,fara voce.Toate astea fara lacrimi si durere.
Paraseste-ma fara pic de alinare si poate candva ne vom regasi...acelasi tu...o alta eu...!!

Moarte si viata

2011-07-31T22:35:00.001+03:00

Ah, afara e cald. Soarele se apropie de asfintit, dar mai are de zabovit pe cer inca vreo ora si jumatate, e abia sapte si cinci minute dupa-amiaza. Pe fereastra, soarele impinge o lumina aurie, dulce si densa ca laptele. Pozitia lui pe cer e descendenta catre nord-vest, deasupra casei vecine cu a mea. Niste nori albi zboara in jurul sau, ca niste supusi in jurul regelui, dar dinspre sud vin amenintatori nori de o culoare albastru-inchis, marin, sa inece soarele.
Ihm, de ceva timp tuna incet, de undeva departe. Si niste fulgere micute lumineaza cerul. S-a intunecat, dar soarele inca triumfa. Vantul adie incet si imi managie pielea ca vesminte de matase. Ciresii mei, chiar via, si corcodusii vecinului fac mici plecaciuni pamantului, sau se leagana in ritmul unui cantec de leagan auzit doar de ei.
A inceput sa ploua. De fapt, nu ploua, ci picura mai tare. Miroase a vara... Dar deja se opreste. Cred ca va ploua mai tare mai tarziu.

Gata, s-a oprit. Este ora sapte si douazeci si opt de minute. Am stat in pragul usii de la intrare in timp ce picura si ascultam melodia lui Luis Fonsi "Nada es para siempre" la volum maxim. Inca mai tuna undeva in departare, dar fulgerele nu se mai vad. Vantul e doar o briza acum, doar frunzele copacilor se leagana. Ma simt ca la mare.
In aer miroase a pamant ud, a proaspat, a nou, a asfalt incins. Pe strada sunt copii care se joaca, iar cimentul este ud, dar cald. Am iesit in picioarele goale si am tras pe nari mirosul ploii pana in adancul plamanilor. Norii inca impanzesc cerul, dar nu mai sunt albastrii, ci gri. Soarele nu se mai vede, s-a ascuns in umbrele caselor, dar acolo unde statea mai devreme se vede o lumina alba, amestecata cu cele mai deschise nuante de roz si auriu. Si iar incepe sa fulgere. E asa de schimbatoare vremea! Oricum, intotdeauna am iubit ploaia. Mai ales ploaia de vara.

Imi aduc aminte ca acum un an, prin iulie, intr-o noapte furtunoasa, m-am dat din pat la ora doua si m-am proptit in pragul usii de la intrarea din spate si am ascultat ploaia si tunetele timp de o ora. Poate chiar mai mult. Cred ca au fost cele mai puternice tunete pe care le-am auzit in scurta mea viata. La intervale de cateva minute noaptea devenea zi, mai luminoasa decat zilele toride de vara. Era o altfel de zi... Cu lumina albastruie, nu aurie. Cu lumina rece, de culoarea ghetii, nu a focului. Apoi, negrul care ma inconjura era cel mai infricosator intuneric. Insotit de tunete, era ca si cum moartea imi canta in urechi si venea dupa mine. Dar nu mi-era frica. Din contra, ma simteam libera. Mai libera ca niciodata. Si gata sa plec.
Nu ma gandeam la nimic atunci. Doar simteam. Stropi de ploiae care incercau sa ma prinda fara prea mare reusita, nu puteau decat sa imi gadile pielea. Doar tunetele ma faceau sa ma cutremur, de parca eu insami eram un tunet.
Din pacate, din reveria mea m-a trezit mama, care se trezise din cauza geamurilor care tremurau. Dar am adormit atat de linistita. Golita de orice emotie negatva. Plina doar de pace. Mi-a zis mama ca dimineata, cand s-a trezit, m-a vazut zambind in somn si m-a intrebat ce am visat. Nu am visat nimic. Sau cel putin asa imi amintesc eu...
Oricum... asa cum spuneam mai demult, daca as fi un fenomen al naturii, as fi un tunet sau un fulger. Si daca as fi un element, as fi apa, sau foc. Si una si alta, daca s-ar putea. :)

Si totusi...

2011-07-31T22:27:00.000+03:00

-
Esti fericita?!
- Par a nu fi?
- Nu... cred ca esti fericita... dar nu inteleg... de ce... De ce te fac eu fericita? Varsta ta si mintea ta ti-ar obtine totul intr-o clipa. Cum de eu care nu iti pot oferi totul, te fac fericita?
- Tocmai de asta. Nu imi poti oferi totul. Nu vrei totul de la mine. Pentru ca stii ca nu ti-l pot oferi. In schimb ma lasi sa invat sa iubesc egoist. Sa invat din ridurile tale.
- Adica sunt batran.
- Experimentat as zice, stiu bine ca nu esti batran.
- Nu vrei banii mei, nu vrei sa ma desparti de ea, nu vrei sa imi cresti copiii, nu vrei nimic...
- Cum nimic? Ai impresia ca voi plati eu nota la hotel?!
- Nu... asta e o nimica toata. Ai putea sa stai aici oricand.
- Da. Dar singura. Si ce farmec ar mai avea?!
- Spune-mi... esti fericita?
- Deocamdata, da.
- Cand n-o sa mai fii fericita ce o sa se intample?
- O sa te privesc in ochi, o sa iti sarut fruntea, o sa iti sarut buzele si o sa imi iau la revedere.
- Aham. Pleci fara sa te uiti in urma?
- Dupa atata timp petrecut impreuna, nu stii ca eu niciodata nu ma uit in urma? Daca m-as uita, as vedea lucruri pe care vreau sa cred ca le-am uitat. Iar atunci cand voi pleca de langa tine, te voi fi uitat demult.
- Aham. Auzi, dar nu crezi ca as putea sa te parasesc eu primul? Sa imi caut o pitipoanca de pe Dorobanti, pentru care banii mei si numele sa fie suficiente?
- Nu. Nu ai putea. In primul rand, pentru ca s-au mutat pe Decebal. Apoi, de fiecare data cand ai auzi-o cerand o noua pereche de pantofi sau o noua geanta, ti-ai aminti privirea mea cand te zaresc. Ai vedea ca ei nici pentru genti si pantofi scumpi primiti de Bogdaproste nu ii sclipesc ochii cum imi sclipesc mie cand te vad.
- Asa e. Adevarul este ca te iubesc doar pentru asta. Te luminezi la fata de parca esti un copil mic care a gasit darurile de Craciun.
- Halal comparatie. Stii doar ca nu suport Craciunul.
- Sau darurile.
- Sunt fericita. Hai pentru moment sa lasam lucrurile asa.

Ti-am sarutat fruntea si buzele si ti-am spus noapte buna. Puteam sa jur ca in ochii tai era teama ca te-as putea parasi. Adevarul este ca te-am mintit. Chiar cred ca in tine, ca in fiecare barbat, zace gena aia care te poate ajuta sa treci de la o femeie la alta fara remuscari, amintiri sau resentimente. Gena aia pe care mi-as fi dorit sa o fi ales de pe tava atunci cand am avut sansa. Nu te condamn. In locul tau sa fiu, treceam la urmatoarea demult.

Si totusi esti aici... si totusi sunt fericita!

„Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.”

iubesc

2011-07-14T01:34:00.001+03:00

ieri am iubit.
si n-am sa uit asta.
nu.
niciodata.

azi iubesc.
maine voi face ce-am facut si azi.
si n-am sa uit...
depresia.
depresia e mereu acolo.
in umbra, asteapta.
ataca.
nu ma poate desparti nimeni de ea.
iubesc depresia si te iubesc pe tine.

lumea.
mereu m-a facut sa fiu rea,
egoista.
mereu a fost rea.
urasc lumea, dar te iubesc pe tine.

eu?
ma urasc pe mine, dar pe tine...
niciodata.

Vara

2011-07-12T01:11:00.001+03:00

Vara, întotdeauna se întâmpla cele mai mişto lucruri din an; cuplaje ciudate, despărţiri şi mai ciudate, căcaturi d-astea banale care îţi mai îndulcesc amintirile. Dar, nu întotdeauna e aşa.
Un exemplu concret sunt zilele caniculare, când simţi cum efectiv, ţi se topesc creierii în tărtăcuţă. Sunt zilele alea în care singurul lucru care îţi dă satisfacţie e o bere al dracului de rece. Da unde e? Te uiţi în frigider... pla! Nu ai de ales, mergi la magazin şi ţi-o cumperi. Da, încă nu ţi-ai dat seama că ieşi în „cuptorul” de afară.
Ieşi şi îţi vezi de drum. Slăbeşti 3 kg până ce ajungi la magazin şi îţi dai seama că ai ieşit cu hainele cu care erai în casă şi cu 50 de bani mai puţin (că, deh, s-a scumpit şi berea). Te întorci leoarcă acasă, te schimbi, iei ăia 50 de bani împuţiţi care îţi lipseau şi retur la magazin frate. Alte 3 kg date jos prin sudoare, iei berea şi pleci cât de repede poţi. Ajunsa înapoi în sanctuarul tău ferit de soare începi să te gândeşti:
„Oare nu ar fi mişto să beau berea asta cu ceva amici... ia să sun pe cineva”. Şi suni... futu-ţi măta de căsuţă vocală... altul... offf... mă da mai au ăştia căsuţe vocale??? După vreo 5 minute de nervi şi înjurături dai în sfârşit de un amic...
- Buna, ce faci?
- Uite, pe aici pe acasa... Tu?
- Măi şi io... mor de cald. Auzi, am luat o sticlă de bere de 2 litri, ai chef de o poveste?
- Când?
- Acum... sau, pana mea, când ai tu chef.
- Pfff... cât îi ceasul?
- 5 fără 15.
- Ooo... să-mi bag pla! Nu cred că pot veni.
- De ce?
- Păi, tre să fac curat prin casă şi mno... durează şi aia...
- Da, da... replica cu făcut curat... te tragi pe cur.
- Nu mă, da... serios acum...
- N-ai fost în stare până acuma să faci curat... Numa’ acum te-o mâncat în cur să te apuci de curat?
- Dapoi, dacă am dormit până la 1 jumate...
- Da, da... spor la labă tristă.
- Da io...
- Pa!!!

Oameni de tot căcatul. Eh, dacă asta e... o bei singura. Şi de abia în clipa în care ai gustat din bere şi ai simţit că e caldă... începi să înjuri, din nou, ca la uşa cortului. Cine zicea că „vara toate zilele-s mişto” să se împuşte. Eu ma pun pe mess... DNFD!!!

Vacanta

2011-06-17T23:48:00.001+03:00

ploaia a incetat
zilele de scoala s-au terminat
o vara intreaga ma asteapta
sa stau sa visez sa fiu ca niciodata
sa zambesc sa pretuiesc
sa zbor sa calatoresc
sa simt ceea ce nu am simtit
anul de boboc s-a sfarsit
suspinele de emotii ce le-am avut
si prima ora de dirigentie ce a trecut
si uite ca s-a terminat
clasa a 9a si nu am regretat
intrebarea ce mi-o pun la final
vara asta o sa stau?
o sa fie ca cea ce a trecut
sau va evolua altfel ca un mut
imprevizibil ma asteapta
zeci de clipe ce le voi zambi
alaturi de tine ma voi mandri
draguta mereu apari delicat
si la culcare ai un somn minunat
vara asta o sa mi-o petrec cu tine
sau zambetul ma inebuneste sa scot rime
sa scriu despre tine o vara intreaga
dar mai bine prefer sa o petrec cu tine toata
versurile ce le scriu sunt averea mea
e imprumutat versul dar nu ar conta
este la inceput vara si m-am gandit
alaturi de tine zilele sa mi le ridic
noptile instelate sa le petrec
si clipele de fericire ce repede trec
trece timpul si se va termina vara
si scoala iar va incepe
alaturi de tine o inima pereche
alaturi de tine racoarea ce ma ajutat
sa trec prin acest anotimp minunat
setea de dragoste tu mi-ai calmat
clipele ce repede ma repet s-au terminat
se termina totul la un sfarsit
si orice inceput este fericit
sunt fericita ca te intalnesc zi de zi
si ca pot sa iti citesc aiurelile mele numite poezi
sa stau sa astern frumusetea ta pe hartie
sa descriu ingerul cu chipul lui de faclie
inima ce mi-a aprins
flacara vieti se va termina
si imi voi aduce aminte cu placere de prezenta ta
intr-o vara m-am indragostit de un anume chip
intr-o vara am sarutat buzele ce m-au drogat
intr-o vara am terminat clasa a9a si am regretat
un singur lucru ca voi imbatrani si clipele iar se vor desparti
se vor detasa de mine de tine de noi si la un momendat
si tu iti vei aduce aminte de aceasta vara de neuitat

Il iubesc

2011-06-14T16:10:00.001+03:00

-mi-e teama sa mor.
-tie? nu se poate. ce-ai patit? nu ti-a fost niciodata frica de moarte.
-n-am zis ca mi-e frica de moarte, ci ca mi-e teama sa mor.
-de ce?
-pentru ca am pentru ce trai.
-aha, pentru ce?
-pentru cineva mai exact.
-pentru ...
-da. pentru...
-tu chiar il iubesti, nu?
-nici n-ai idee.
-eh si tu.
-eh si eu.
-stii, se vede...
-ce se vede?
-cat de mult il iubesti.
-adica?
-adica iti pasa de viata ta. pana acum nu dadeai doi bani pe ea. putea sa te trasneasca, sa te loveasca masina, sa nu stiu... orice. nu-ti pasa. voiai doar sa mori dracului si eu nu stiam cum sa te impiedic.
-eu...
-mereu ai fost asa. de cand eram micute amandoua. mi se parea ca esti nebuna la un moment dat.
-n-am realizat asta...
-niciodata n-ai fost fericita aici, parca nu-ti gas...
-nu-mi gaseam locul.
-dar acum...
-acum l-am gasit. nu vreau sa plec. nu vreau sa-l las aici, sa suporte singur totul. nu vreau sa mai treaca printr-o singura depresie, nici macar sa atinga tristetea daca nu sunt langa el. nu vreau sa scuture o singura lacrima din el, daca nu sunt acolo sa o prind, sa o sterg. nu vreau sa-l dezamagesc si mai ales nu vreau sa nu-l iubeasca nimeni.
-dar il iubesc multi oameni.
-il iubesc in felul lor, dar niciodata asa cum vrea el. eu pot sa-l iubesc asa cum vrea fara sa-mi spuna, fara sa ceara. stiu. pur si simplu stiu cand vrea ceva, sau cand nu e bine, cand vrea sa ramana singur... si atunci ma tem...
-de ce te temi?
-de singuratatea lui. stii, in singuratate totul o ia razna. parca definitia singuratatii cuprinde cuvintele "depresie", "durere", "ura", "lacrimi" si tot ce nu-ti face bine.
-delirezi.
-tot timpul. nu vreau sa-l las in pace si vreau sa vorbesc tot timpul cu el ca sa-i demonstrez ca nu urmaresc ceva la el, nu vreau placere carnala, sau alte rahaturi. daca as petrece o singura zi, doar cu el, fara nimic altceva, nici macar sa-l ating, doar sa stam intre patru pereti sa ne uitam unu la altu, sa nu ne vorbim, as fi fericita. iar daca l-as prinde de mana, m-as numi primul om care a atins perfectiunea, primul om cu adevarat fericit.
-m-au trecut fiorii.
-de ce?
-cine esti?
-ce?
-unde-i sora mea? unde-i nebuna cu dorinte suicidale? ce-ai facut cu ea?
-termina...
-nici nu stii cat il iubesc!
-poftim?!
-e pentru prima data cand te vad fericita, pentru prima data cand razi din suflet fara sa te prefaci. pentru prima data cand viata ta are un rost. stiu ca ma iubesti si pe mine si pe ceilalti, dar... noi nu valoram mai nimic in fata lui.
-nu-i adevarat.
-ba da. stii cand nu esti cu el, te gandesti la el. iar cand vorbesti cu el, parca toata camera se umple cu lumina. radiezi. intelegi? ra-di-ezi!
-nu...
-ba da...
-eu doar il iubesc...

Loc liber.

2011-06-13T23:22:00.000+03:00

Nu pot sa spun ca o scriu cu ura, nu am timp si nervi de asa ceva. Nu o scriu cu regrete, nu as avea de ce. Nu o scriu cu scarba, mi-as irosi prea multe sentimente pe asta.
Scriu asta cu o dezamagire incredibila, cu un zambet pe buze care cu siguranta nu e zambetul meu, genul de zambet prin care imi spun "proasta esti, copila!". Cert e ca imi pare rau, ca scriu asta, ca nu am zambetul meu pe buze, imi pare rau de multe lucruri acum, prea multe, atat de multe, incat imi pare rau de tine, si tot ce ai fost tu. Stii, cel mai rau imi pare ca mi-a parut rau, ca m-am simtit prost, ca am pierdut cateva nopti bune, cel mai rau imi pare ca am ales sa te cred, in prostia mea.
Dar vezi tu, eu nu imi mai pierd timpul pe astfel de lucruri, nu ma mai doare decat ca m-a durut si poate, intr-adevar, nu meritai, iar pentru mine, nu o sa mai fi niciodata "prin ochii mei", cel care iti spuneam ca esti, cel care erai, intr-adevar, caci eu nu mai am ochi pentru tine. Las si eu o urma in perete, cum ai facut tu in ultimele zile, beau a patra cafea din ultima ora, fumez a opta tigara, trag aer in piept, rup in bucati scrisoarea pe care m-am chinuit sa ti-o scriu azi noapte, scrisoare care poate iti explica tot ce eu n-am stiut sa-ti explic, si las sa imi curga o ultima lacrima pentru tine, desi nu am nici cea mai mica idee de ce o fac. De maine o sa am inca un loc liber in mine, caci iubirea ta nu mi-a lasat niciun gust dulceag dupa ce ai fugit intr-un timp impresionant, trebuie sa recunosc - o sa am un loc liber in mine, caci eu nu mai pastrez locuri pentru cei care nu au pastrat un loc pentru mine.
Sa-ti fie rusine, ba.
*de parca tot ce-a fost frumos, acum e scrum.*

E vara, e fericire, oficial.

2011-06-02T23:38:00.000+03:00

Macar nu acum, atunci cand? De fapt, chiar acum.
Acum am facut ordine in mine. I-am aruncat definitiv pe cei care mi-au futut meciu` toamna trecuta cand exact de asta nu aveam nevoie, pe cei care au avut grija sa nu lase o iarna sa fie perfecta pana la sfarsit, si in special, pe cei pentru care mi-am irosit in zadar ca o copila proasta zile de vara, pentru ca asta era cel mai important. Despre primavara nu am nimic de spus, primaverile cred ca sunt ale mele - primavara mi-a fost mereu bine, cu el, fara el, cu un alt el, sau cu mine pur si simplu.

In stilu` asta, au plecat multi, tare multi din mine. Ma bucur. Era si cazul. Vara asta nu mai sunt mama ranitilor, descurcati-va, cum am facut-o eu cu toti ani la rand. Iar ei, astia patru care raman si o sa ramana, ei sunt ai mei - si sunt tot ce ma fac pe mine completa, asa ca imi sunt cel putin de`ajuns.

Trecand peste toti cei aruncati departe de mine o data pentru totdeauna, dupa curatenia de vara, se pare ca au venit in sfarsit si vremurile bune, care le tot asteptam de un timp si nu dadeau niciun semn cum ca s-ar intoarce si vara asta. S-au intors totusi, cu o intarziere de patru zile fata de anul trecut, dar sunt aici si cam asta e tot ce conteaza.

Acum cateva seri am auzit o piesa:
Regrete?
Eu nu am regrete.
Dar tot ce urasc cel mai mult la tine
E faptul ca te iubesc.

Lasand partea cu "urasc sa te iubesc", pentru ca tot nu ii dau de cap, si ma chinui de ceva timp, ramanem la "Regrete? Eu nu am regrete."

Cand am auzit prima oara versurile astea, o tipa langa mine a strigat tare "EU DA". Din noaptea aia, am o fericire inexplicabila in mine, pentru ca intr-adevar, eu nu am regrete.

Am o colectie impresionanta de greseli si de persoane pierdute din orgoliu`. Majoritatea lucrurilor care le-am facut, le-am gandit dupa ce erau deja terminate. Daca as putea, as schimba intr-adevar cate ceva, nu multe, oricum. Stiu foarte bine de cate ori am cazut, de cate ori am ramas cand trebuia sa plec, de cate ori am iertat si de cate ori am incercat macar sa uit. Toate astea au fost prostii, au fost greseli fatale, cu care mi-am complicat doar existenta un timp destul de bun, pana sa imi dau seama ca nu o sa reziste totul, doar daca eu nu ii dau drumul.

Daca ma gandesc, as putea regreta multe lucruri, fara de care totul ar fi fost mai simplu, dar fara ele, n-as fi fost niciodata ce sunt azi. Deci nu, eu nu am regrete, nici macar unul, si sunt mandra de absolut fiecare lucru care l-am facut, fie ca m-a bucurat, fie ca m-a durut. Eu le-am facut, eu le-am vrut, eu le-am purtat. Si as face-o din nou, oricand.

Avand in vedere ca vine vara, si am inteles ca fiecare vara e mai lunga, mai plina, cu mai multe amintiri decat cea de anul trecut, mi-am impus sa nu am regrete nici la toamna. Si nu o sa am, chiar nu o sa am, desi fac lucruri care am stiut dintotdeauna ca nu trebuie sa le fac, desi sunt indragostita pana peste cap exact de cine nu trebuie, desi nu ma gandesc deloc la ce fac, desi sunt aeriana, desi spun "DA" la fiecare ocazie care o am, si poate nu e cea mai buna idee, desi peste o luna si cateva zile o sa mi se innece corabiile, desi o sa-mi fie dor, desi nu fac nimic sa evit toate astea, nici la toamna nu o sa am absolut niciun regret, ci doar another story to tell, pentru ca tot ce fac, se clasifica in doua categorii: lucruri gandite si lucruri mai putin gandite. Dupa un an sau mai putin, oricum rad cu aceeasi pofta amintindu-mi de oricare dintre ele.

Acum, ca e vara oficial si a inceput sezonul de "fa ce vrei si daca nu stii ce faci", eu am intrat in pauza mea de fericire, a doua oara anul asta, si va doresc o vara in care fiecare rasarit sa va prinda pe mal, in pat, pe bordura, pe peron, in tren, oriunde ati fi, exact cu acelasi zambet pe care il am eu acum pe fata scriind asta, din exact acelasi motiv: nici unul.

N-o sa mai fie niciodata bine

2011-05-04T21:10:00.000+03:00

Se gandise mereu ca lucrurile mici mai conteaza. Credea ca zambetul ei o sa-l mai impresioneze macar o dimineata din zece, ca imbratisarile ei o sa mai tina de cald cat de putin cand restu` lumii e rece, se gandise ca o sa conteze tot ce face, ca o sa observe intr-un sfarsit, ca o sa se gandeasca cine a ramas, ca o sa-i pese, poate. Proasta. Proasta, proasta, proasta..
Lucrurile nu se schimba. Oamenii nu se schimba. Nimanui nu ii pasa ca lupti. Nimanui nu ii pasa ca iti pasa.
Se gandise ca o sa se intoarca intr-o zi, caci oamenii ar trebui sa vina inapoi la cei care n-au plecat, nu? Se gandise ca o sa fie bine, ca ei erau mai sus decat toti ceilalti, si ca ar fi gasit o cale intr-un final. Se gandise ca merita sa nu cedeze, si n-a cedat, si nu cedeaza nici azi, cand vede ca s-a gandit prost. Foarte prost.
El a ramas in ea, nu cu ea. El a ramas cu oricine altcineva care nu e ea, si asa avea sa fie. El nu se intorcea niciunde, el nu venea "acasa", si asta era un fapt, unul deloc influentat de asteptarile si rabdarea ei. Nu contau, n-o sa conteze niciodata, chiar daca ea conta, si asta o stia.
Iubirea e iubire si nimic mai mult decat atat - nu vine cu fericirea, nu vine cu el in viata ta, nu vine cu nimic - vine cu o mie de vise, si cateodata, raman doar vise. Si doare, la dracu`, e o durere din aia care iti ajunge pana in oase, care se pierde prin sange, care o simti pana si in firele de par, care urla in tacerea ta si te omoara. TE OMOARA - asta se intampla cand iubesti degeaba, cand iubesti fara niciun rezultat, dar o faci, asa, in prostia ta - mori, incet, in fiecare zi, pana cand ti se face dor de zilele cand plangeai de durere, de dor, de tot ce-oi fi plans tu, caci azi...azi nu mai stii sa simti nimic, si nici n-ai mai avea tupeul sa o faci.
Dar ea n-a stiut asta - ei, si daca a stiut-o, s-a facut ca nu stie. Ea credea ca o sa fie bine, ea chiar credea ca o sa fie bine, si ca el o sa vada, o sa stie, o sa inteleaga...dar el nu o face, si probabil nici n-o s-o faca, el a plecat demult, si nu e vina nimanui ca ea n-a inteles. Acum sta, isi bea cafeaua de la cinci dupa-masa, isi fumeaza penultima tigara ca si cum ar fi penultima oara cand mai poate ramane in picioare in fata iubirii asteia, isi plange ultimele lacrimi, ultimii nervi, si stie ca a cazut, destul de jos, atat de jos incat pentru prima oara isi spune N-o sa fie bine, n-o sa fie bine, n-o sa mai fie niciodata bine.
Uite asa ai ajuns. Iti place? E bine? Esti mandra? Ti-era dor? Asa ziceam si eu.
Proasta. Proasta, proasta, proasta. Pana cand ?

Te iubesc :((

2011-03-22T20:44:00.002+02:00

-Nu m-as desparti niciodata de tine!
Mi-a zis asta tot timpul. Acum, e doar o epava. Privesc incet, spre cer, ridicandu-mi ochii speriata, sa nu cumva sa deranjez linistea noptii. Singurele care petrec pana la ivirea zorilor, sunt stelele. Mi-e greu, dar trebuie sa trec peste aceasta despartire. Vorbele lui mi-au secat gandurile, sunt invidioasa pe el ca renunta asa usor la ce am cladit amandoi, atat de greu. Eu nu pot trece asa usor. Mi-a furat visele, odata cu despartirea asta. A plecat, s-a intors cu spatele, cortina a coborat, ultimul act al piesei a luat sfarsit. Dintr-o data, cortina se ridica iar cei 2 protagonisti, se prezinta in fata publicului cu zambetul pe fata, luandu-se de mana amandoi, si privind mai ales, spre balconul rezervat spectatorilor cu o conditie financiara mai buna.
...se privesc in ochi apoi se imbratiseaza, razand. Lumea arunca cu flori asupra lor. Dragostea lor nu a fost adevarata. Dragostea lor a fost doar o piesa de teatru...
Cativa spectatori din primu rand, plang. Protagonistul, se duce spre ei si ii bate usor pe umar:
-Stiu, uneori teatru e mai putin dramatic decat viata. A fost doar o piesa. Realitatea e ca noi nu ne iubim...
Actorii protagonisti a unei piese de dragoste nu se pot iubi niciodata. Ei nu vad decat luminile, regizorul si scenetele ce trebuiesc invatate pe de rost. Ei trebuie doar sa joace o gluma, numai sa amuze lumea. Ei sunt oamenii tristi.
Oare cei 2 actori nu s-au iubit niciodata? Oare dragostea din piesa, nu s-a infiripat deloc in realitate?
Adevarul este ca nu...Trist. Al dracu de trist..
Asta a fost intre mine si el. Am gresit amandoi, insa eroi suntem si vom fi mereu. Amintirile se vor pierde in ceata grea a timpului, frunzele moarte de pe pamantul rece, se vor pierde pe nicaieri, facandu-le loc boboceilor ce rasar primavara, voiosi.
Ne-am saturat unul de celalalt. Ne uram..Ne iubim...Ne-am distrus unul pe celalalt. El nu mai suporta aceasta relatie, si de aceea a preferat sa inchida prea devreme cartea.
Pagina a fost pierduta, asa ca noi, actorii, nu vom mai putea niciodata sa reluam cartea de unde a ramas. Nu are de unde sa stie...
-Nu mai suport! Intelege ca nu mai suport!
Vorbe grele...
S-au intamplat prea multe intre noi, fosta glorie, ce te-am cocotat atat de sus. Ma minti, imi inchizi telefoanele in nas...si imi spui des ca nu ma mai suporti. Am ales amandoi despartirea. Casa, aceasta, uite, apartamentul asta al meu, aduce parfumul tau, pielea ta. Ti-ai lasat in toata casa, in tot orasul ceva. Nu ma pot aseza pe o banca, pentru ca imediat te vad. Esti prezent peste tot. Langa mine nu esti. Nu esti in pat cu mine, nu esti langa mine in banca, la cursuri, nu esti cu mine cand conduc, sau, cand ma plimb cu metroul. Nu esti cu mine absolut nicaieri. Nici cand te iubesc. Dar existi in mine.
-Zi nenorocitule...Spune-mi in fata!!! Ti-ai da viata pentru mine, ticalosule? ti-ai da viata pentru mine?
-Niciodata nu as putea sa fac lucru acesta. Cum as putea sa-mi dau viata, cand tu esti viata mea?

Am redus-o la tacere.

Nu o sa mai fie ce a fost

2011-03-21T20:44:00.001+02:00

Nu te vad altfel, ci nu te mai vad.

Uita-te in ochii mei si o sa vezi cum nu te mai vad, cum nu mai vreau sa te vad, cum imi feresc privirea de tine. Stii ca aveai rolul principal in privirea mea? Stii ca te vedeam doar si doar pe tine? Stii...?

Imi lipseste zambetul pe care il stiai, pe care il iubeai, care era al tau. Doar zambetul ala. L-am inlocuit cu altu`, si nu mi-a fost greu, pentru ca niciodata nu o sa reprezinti destul de mult cat sa imi stergi mie zambetul de pe buze. Nimeni nu o sa reprezinte. Niciodata.

Imi lipseste bucuria din suflet care o aveam cand te auzeam, cand te vedeam, sau doar cand ma gandeam la tine. Si cu toate astea, tu nu imi lipsesti. Nu o sa imi mai lipsesti niciodata.

Imi lipseste dorul de tine, si o sa imi lipseasca intr-una. Nu imi pica bine, dar prefer sa imi lipseasca dorul, decat sa imi lipsesti tu.

Daca te doare? Nu, stiu si eu ca nu te doare, la fel de bine cum stiu ca o sa te doara intr-o zi, din nou; la fel de bine cum stiu ca "tot la mine vii, tot la mine tii"; la fel de bine cum stiu ca nu o sa mai fiu aici; la fel de bine cum stiu ca o sa iti doresti sa mai fi fost aici; la fel de bine cum stiu ca o sa incerci sa ma inlocuiesti cu prima care o gasesti; la fel de bine cum stiu ca nu o sa poti niciodata; la fel de bine cum stiu ca o sa iti para rau, o sa iti para rau pentru ca m-ai lasat sa plec, inca o data, si nu ar fi trebuit.

Nu mai am multe de spus, poate nu mai e nimic de spus, un timp. Am sa fiu aici mereu, dar nu cum am fost. Am sa te ajut mereu, dar nu cum o faceam. O sa ai tot timpul un loc in inima mea, dar nu cel pe care il aveai. O sa fi mereu altfel decat "restul", dar nu o sa mai fi niciodata "tu si restul".

Intotdeauna o sa te iubesc, prostule.

Ne inoarcem in gara ... in trecut

2011-02-11T23:14:00.001+02:00

azi iau trenul spre trecut.
te chem si te rog sa ma astepti in gara...

eram asa buimacita cand ai acceptat sa ne revedem, incat nu stiam incotro s-o iau.
dar m-am decis. mi-am luat geanta, am indesat in ea un caiet, o carte, un pix, cheile de la casa si portofelul.

azi vreau sa te vad, sa fiu cu tine.

am urcat in autobuz. am fugit spre gara. am ajuns cu trei ore, inaintea trenului. injuram. inima mea depindea de venirea lui, iar fiecare bataie a ei scurgea o farama de viata din mine.
asteptam pe peron de una singura, de parca trenul mi-era special destinat. frigul de afara ma salva, incetinindu-mi bataile inimii, intr-un final oprindu-le. am ramas inghetata in spatiu, iar timpul fugea pe langa mine.
un tipat. locomotiva imi trezea inima, facand-o sa bata ca o nebuna. tot ce voiam era sa te vad, sa fiu acolo cu tine.
am urcat scarile zambind. eram atat de fericita si sentimentul era atat de pur. m-am asezat pe scaunul rece, langa geam, langa calorifer. caldura nu-si mai avea rostul. inima-mi batea.
sinele cantau ca nebunele, un cantec enervant, cu aceleasi versuri stupide. injuram. timpul nu mai trecea, iar viata mea era pe sfarsitul clepsidrei...
am deschis cartea si-am inceput sa citesc. sick boy avea ceva cu rent. apoi nu mai stiu...
m-am trezit din cauza frigului si a luminii de afara.

am ajuns.

m-am tarait afara din tren cu ultimile farame de luciditate, inca somnoroasa. te cautam.
zeci de oameni se impingeau in mine, in ei. voiam sa ajung la tine... sa ajung odata.
-copil?
inima mi s-a oprit. clepsidra s-a spart. cioburile erau peste tot in mine, iar eu zambeam.
ti-am sarit in brate. mirosul, pielea, parul, privrea ta... nu s-au schimbat deloc. dragul meu...
ma abtineam sa nu plang.
trecutul, totul se derula inapoi.

15 aprilie 2008. primul sarut. un copil indragostit de tine, si cat te iubeam...
16 aprilie 2008. ultimul sarut, ultima imbratisare. momente dureroase, perfecte, inca asteptate de pe atunci.
3 noiembrie 2010. degetele mele incolacite cu ale tale. tu dragul meu, tu...

urcam in metrou.

deja-vu...

tu te ti de tavan cu trei degete, iar cu o mana ma cuprinzi la piept. te tin strans si ma dezechilibrez cand porneste. raman cu fata ascunsa la gatul tau. inima-mi ticaie ca nebuna, sfaramand doi ani nenorociti.
-copilul meu...

intotdeauna. iti promit...

coboram. ni se face frig. ne ancoram mainile intre noi, impreunate.

sa nu-mi mai dai drumul...

urcam trei etaje. intram in casa. ne asezam pe pat si ne privim. vorbele nu-si au sensul, iar eu am atatea sa-ti spun. cioburile-mi intrau adanc in carne, implorandu-ma sa-ti vorbesc.
nu pot. sunt muta, fascinata de omul pe care l-am iubit enorm.
incerc. deschid gura si oftez. imi pun capul pe pieptul tau si tac. inima ta e muzica pentru auzul meu.
astept sa-mi fac curaj.
astept.
-copil?
imi ridic ochii spre tine si tac. te joci cu varful nasului, pe fata mea. ma tachinezi. tac si indur. o merit. nu ma astept nicio clipa sa ma saruti... ar trebui sa ma certi.
ma saruti.
cioburile se aduna, se lipesc, un puzzle perfect de dureros, atat de dulce.
uit sa mai gandesc. corpul meu refuza ganduri, iar pieptul ma doare. am o greutate pe el si nu o pot ridica. sunt o lasa prea egoista.
sarutul ia sfarsit. raman cu tine pe buze.
ne tinem in brate, de maini. imi saruti fruntea si ma cutremur.

sunt un copil... al tau.

uitasem cat de fericita sunt in preajma ta si-mi pare rau ca mi-am permis sa uit.
-uite ce e...
-shhh, taci copil.
-nu. nu pot. imi pare rau pentru...
-sttt copil. te rog.
-nu! asculta-ma. imi pare rau pentru tot. eu...
-copil...
-eu inca tin la tine, intelegi? adica...
-sttt...
-te iubesc.
ti-ai ridicat ochii spre mine. mi-ai prins fata in maini si m-ai sarutat.
-si eu copil.
ma simteam ingrozitor. imi doream sa mor. nu... de fapt imi doream sa nu-ti mai dau drumul niciodata.
incepe o noua piesa.
tu ai capul pe pieptul meu. eu oftez.
-imi vine sa plang...
-copil... nu.
raman agatata de trupul tau. plang. de data asta nu ma mai pot abtine.
adormim asa, imbratisati, tinandu-ne de mana.

-sa te astept?
-nu...
tu pleci. vreau sa vin cu tine.
ajung in gara. ma intorc in prezent. clepsidra e intreaga. urc scarile, nisipul se scurge.
nu vreau sa mai astept... te iubesc.

"Cum schimbi in oameni mari, niste copii.."

2011-02-04T22:55:00.000+02:00

Atunci. Spui atunci, si pare de mult. Pare sa fi trecut o vesnicie, pare sa fi trecut o lume peste noi, generatii intregi si atat de mult timp. Si nu pentru ca au trecut de noi mii probleme care ne’au facut sa ni se pare ca timpul trece repede…ci pentru ca ne’am schimbat. Atat de mult incat spui cuvantul “copil”, si te vezi pe tine acum cativa ani, doar cativa, nu multi, o cu totul alta persoana.
Esti in fata blocului, si te joci si esti fericita si nu iti pasa. Nu ai tu treaba cu viata si alte lucruri. Ai prietenii langa tine, iar daca te certi, te certi pentru jucaria aia care chiar nu vrei sa i’o dai, dar ti’o ia si parca nu ar fi de ajuns, ti’o si murdareste, sau chiar poate o rupe! Esti imbracata in ce era curat in dulap si a pus mama pe tine, ca a zis ca asa e bine sa te imbraci. Nu ai bani la tine, nu ai ce face cu asa ceva, iar daca ai gasi un milion pe jos, nu ai stii daca sa ii lasi sau sa ii ei, dar probabil i’ai lasa. Bei un pahar de suc acidulat si te simti vinovata si putin speriata la gandul ca ai auzit de atatea ori cum mama zicea ca nu sunt bune si fac rau la stomac. Nici ciocolata nu ar trebui sa mananci prea multa, dar prietena ta tocmai a adus una afara si nu o poti lasa pur si simplu sa se intoarca cu ea acasa. Veneai seara acasa si daca iti era frica de ceva, era vorba de vreun caine. Nu ai mai prins tu “Noapte buna, copii”, dar cand veneai acasa, te uitai cu siguranta la “Mihaela”. Daca auzeai vreodata de “rupere”, nu putea fi nimic altceva decat un simplu obiect care s’a rupt. Iar daca din greseala, auzeai de sex, te inroseai instantaneu si incepeai sa razi 10 minute bune, pomenind apoi despre incident cu prietenii, folosind bineinteles “stii tu ce ;))”. Pentru ca erai un copil inocent care nu stia pe ce lume e, dar nimanui nu ii era mila de tine, pentru ca nici nu iti pasa ce se intampla de fapt in jurul tau si toti stiau ca vei afla oricum prea devreme.
Si uite ca asa e. Uita’te la tine acum. Esti mereu plecata si daca te intorci acasa, o faci in trecere. A devenit un loc unde mananci si dormi, mai stai poate pe nelipsitul Yahoo Messenger, si iar pleci…nu iti mai e frica ca nu faci ce zicea mama, pentru ca probabil mama nici nu s’a gandit nu ca o sa faci asa ceva, ci ca o sa le faci atat de repede. Ai cativa ani, tot umblii prin cluburi si tot vii beata acasa. Acum nu mai bei suc acidulat, doar daca scrie “Beck’s”, “Heineken” sau asa ceva pe sticla. Dar bei mult sucuri neacidulate..de struguri, de prune..si e incredibil ce fericita esti apoi o seara intreaga. Acum daca auzi de “rupere” chiar daca e intr’un context cat se poate de apropiat de verbul “a se rupe”, tu o sa te gandesti la betie sau la sex. Nu, nu esti o alcoolica…dar in general, doar la asta te gandesti. Te mai duci si pe la scoala, dar nu mai conteaza prea mult, o sa te agiti cand o sa vina bacu’, pana atunci ce’ti pasa tie. Acum nu mai mananci nici macar ciocolata, si nici prieteni care sa vina cu ciocolata afara nu mai ai. Se mai intampla totusi, cateodata, si scrie “Black Stone” pe ea. Pacat ca se duce repede, dar continui cu o pastiluta, nu e asta o problema. Prietena tau nu iti mai rupe nicio jucarie, dar ti’a luat prietenul asa ca o sa iasa o mare bataie, chiar daca niciodata nu a fost respectiva mai mult decat o asa numita “p…”. Acum nu mai ai coarda si papusi sau masinute, dar ai tigari, ai bricheta, ai din cand in cand si o pastila de ecstasy la tine, ai niste vodka pe undeva. Acum stii sa minti, si asta nu te deranjeaza pana observi ca te minti de fapt pe tine. Si ai crescut prea repede, si totul se intampla mai devreme, dar faci fata pentru ca asa suntem toti cei din jurul tau, de varste apropiate. Pentru ca trece timpul pentru ca suntem o generatie de testare, si atatea lucruri noi se incearca pe noi. Noi dam cu capul de toate mult mai repede si nu ne perimitem sa nu facem fata, pentru ca nimeni nu te intreaba daca esti in stare sa treci peste sau nu. Pentru ca asta esti tu, asta e viata ta, singura, si trebuie sa treci prin ea, singura pana la urma, caci nimeni nu va fii acolo pentru totdeauna, nimeni. Si ai prieteni langa tine, si ai o familie care inca te sprijina, fie ca meriti sau nu, si te mai ai pe tine insuti, si daca vrei, poti sa fi puternica.
Dar te scoli dimineata si te uiti pe geam, si zambesti, ce altceva sa faci? E doar inca o zi, putin mai grea decat cea de ieri, dar mai usoara decat cea de maine, iar asta te linisteste. Si nu regreti cum esti, si iti place viata asta asa cum e, pentru ca e una si in fond, esti fericita. Dar te mai uiti din cand in cand inapoi, si vezi cum erai, si vezi ce puteai fi, si poate ai o urma de regret…dar iti revi, in fond, nu conteaza ce ar fi putut sa fie, conteaza ce e si nu iti pasa ce puteai sa devi…asta esti si asa traiesti, in generatia asta, in lumea asta…azi.

Asa, pentru ultima oara ...

2011-01-22T20:28:00.002+02:00

Acum stiu ca s-a terminat, stiu foarte bine, imi e clar.
Nu e prima oara cand scriu despre tine...nu e prima oara cand ma gandesc la tine de atunci. Incredibil, ah?
Haha, tot aici am ajuns. Nu puteam sfarsi intr-un mod frumos, asa-i? A fost mereu vorba de prea multa drama, asta ne-a adus aici, mereu. Ne-am iubit prea mult, cred, asta a fost greseala fatala comuna - dar nimeni nu o putea opri, asa-i?

Acum un an, putin mai tarziu, cand vara tocmai pleca si "noi" tocmai incepeam iar, stateam pe scaunul de la biroul tau, scriam un mesaj, iar tu stateai in pat, te uitai la mine si imi multumeai ca exist. Tii minte ca ne-a fost si atat de bine?

Adevarul e ca nu meritai nimic, iar eu ti-am dat tot. Nu imi pare rau ca am facut-o, imi pare rau ca nu ai observat niciodata. Imi pare rau ca dupa atata timp, aflu ca ai impresia ca eu nu am vazut tot ce ai facut pentru mine. Am vazut...am apreciat, mai mult decat ti-am spus, e adevarat - mai mult decat tine, oricum. Am apreciat si am respectat tot ce a fost legat de tine si de noi, pana ai plecat iar, in felul in care ai facut-o...exact, dar exact, pana atunci.

Vezi tu, atunci am inceput sa uit - ce ai fost, ce ai insemnat, si mai ales, faptul ca timp de 2 ani, fara oprire, fara nicio conditie, te-am iubit mai mult decat orice.

Le-am lasat pe toate in spate, exact cum m-ai lasat tu pe mine. Doare, intr-adevar, cand iti lasi in spate practic "o viata", dar nu vreau sa ma gandesc ce ar fi insemnat sa ma trezesc in fiecare dimineata cu imaginea aia veche in cap, in care ma tineai in brate si imi spuneai ca ma iubesti "o viata".

Stiu ca m-ai iubit, cred ca asta o s-o stiu mereu...doar nu mai conteaza. Nu mai conteaza ca m-ai iubit, ca ai fost acolo, ca m-ai facut fericita, ca "aratam ca o famile fericita si normala"...nu mai conteaza nimic, copilu`, ai sters tot, tot ce am avut, intr-o singura zi. Nu e amuzant cum 2 ani apuca sa treaca pe langa tine si sa ramana in spate, intr-o singura zi, dupa o cearta, o usa trantita, un tipat, un planset si o groaza de scuze inutile?

Nu e amuzant, cum ti-am permis sa strici iar tot?
Nu e amuzant ca e 4 dimineata, si scriu despre cum ai plecat, iar?
Nu, nu e amuzant ca acum 2 ani faceam acelasi lucru?
Nu e. Nu o sa fie niciodata amuzant ca n-a ramas nimic, nu o sa fie amuzant pentru nici unul dintre noi, pentru ca desi amandoi inainte de culcare ne rugam sa nu ne mai vedem fata unul, altuia, stim ce am avut, candva. Nu e amuzant, e tragic.

Dar vezi tu, nici macar lucrurile tragice, ca tine si povestea asta lunga, nu ma mai ating. Dimineata ma trezesc zambind si seara adorm la fel. Zilele trec simplu, ca si cum n-ai fi existat - niciodata nu am vrut sa ajung aici, dar asa ai facut sa fie.

Nu mai conteaza nimic, si nu o sa mai conteaze de acum in colo. Poate o sa te iubesc mereu, cum am spus de atatea ori, de ce nu? Dar nu, vezi, nici asta nu mai conteaza. Cred ca nimic, inseamna intr-adevar nimic.

Nu am vrut niciodata sa fi doar "another story to tell", dar cred ca asta vei ramane. In fond, daca erai mai mult de atat, eu eram inca acolo, la 3 strazi de tine, asteptand ziua de maine. Dar nu ai fost, nu mai sunt, si maine, tu o astepti pe ea sa apara, si eu il astept pe el sa vina acasa.

Asa a fost sa fie. Nu o sa te iert niciodata pentru ca m-ai dat afara din viata ta pentru nimic altceva in schimb, fara vreun motiv intemeiat. Nu o sa te mai iert niciodata, sper doar ca te duce capu` atat de mult incat sa fi constient de asta.

Eh, stii cum se spune, nu ai vazut tu, o sa vada altu`.
Nici n-ai idee cat de departe am "fugit".
Goodbye, dear - sincerely, it`s been a pleasure.

-not so Forever Yours-

P.S.: Nu consideri ca ai fost un porc, de data asta? Consider eu, si in locul tau.
(si clasicul...)Te-am iubit, fraiere!

Interzis nefumatorilor

2011-01-10T20:53:00.000+02:00

M-am plictisit de scaun. Mă așez pe marmura rece și mă las pe spate. Îmi iau pachetul de țigări și-n cinci minute-i arsă una. Și apoi încă una, încă una, și tot așa până se termină. Noroc c-am și Jack. Răceala marmurei mă cuprinde, dar nu-mi pasă. Nu-mi pasă că probabil nu pot să vorbesc sau să simt ceva. S-a făcut noapte, bineînțeles- am adormit în bucătărie. A doua zi m-am trezit cu o durere infernală de cap, dar încă nu-mi păsa. Iau un măr verde și mă așez. Îmi aprind o țigară și o privesc cum se arde, cum se mistuie... cât de previzibil. pffft! M-am plictisit de tot, de fapt- m-am săturat. Țigările sunt făcute pentru a fi stinse cu piciorul. Frige. Mi-am propus ca astăzi să fumez doar 3 pachete... ce rost au toate? Incă o țigară. E timpul pentru mahmureala de dimineață, de amiază sau de seară- cine mai știe cât e ceasul? Nu eu! Noroc! Îmi urăsc camera, nu mă mir că am ajuns aici, în halul ăsta. Incă mai știu tot... omniștienta din mine. Camera mea e imensă- un om normal s-ar putea pierde. Draperiile albastre de la fereastră mereu îmi zgârie retina și întregul meu simț artistic *nul, de altfel*... patul...el, e doar mare. Îmi dă mereu impresia că e chiar mai mare decât camera asta- e așa... mare... și... gol?! Mă pierd între cele doua perne și în întregul univers al unei camere, dar asta-i altă poveste. Sper ca mâine să nu mă mai trezesc.
N-am noroc. Același loc, aceeași oră, aceleași obiceiuri. Îmi iau o țigară din pachetul aproape gol și mă ridic să privesc pe fereastră. Se aude o bătaie cum cade în ușă și cu un scârțâit surd aceasta se deschide. Cineva intră în casă, iar pașii acestui individ se aud cum îmi încalcă teritoriul. Câte un pas, câte un pas... Se oprește în spatele meu. Mă strânge în brațe și își plimbă mâinile peste pieptul meu, peste gâtul meu.. și îmi acoperă ochii:
- Ghici cine e!
- Poți să-ți iei mâinile. O să-mi țin ochii închiși.
Mâinile se retrag și pentru un moment nu se mai aude nimic în juru-mi decât suflarea străinului ce o simt în ceafă. Își pleacă ușor capul pe umărul meu stâng și îi simt buzele umede pe obraz. Se îndepărtează câțiva pași, iar eu mă întorc, cu ochii închiși. Mă apucă de talie și se apropie de urechea mea:
- Ghici!
- Dă-mi o țigară.
*Sunetul plăcut al ritualului de aprindere al unei țigări
Cu un zâmbet ironic îmi încep "discursul":
- Deci cum ai intrat?
- Ușa era deschisă.
- Normal, am uitat- te așteptam.
- Atunci poți să deschizi ochii... presupun că ai ghici cine sunt.
- Nu sunt așa curioasă.
Și totuși îmi deschid ochii pentru a mă contrazice puțin.
- Ah, tu erai.
Nu-mi venea să cred, era chiar el... nu-l văzusem de mult timp. Îmi era tare dor de ochii lui albaștri, de chipul său angelic. Acum devenise bărbat. Avea o mină mult mai serioasă, un zâmbet mult mai sever, era mai înalt decât mine, lucru ce mă surprindea oarecum. Umerii săi lați îmi dădeau o oarecare teamă, dar mâinile sale mari și-acum calde, nu reci și ca altădată, îmi mângâiau fața, iar ochii săi- același albastru- încă mă priveau cu multă dragoste.
- Mi-a fost dor de tine.
Au fost singurele cuvinte pe care am putut să le rostesc și-apoi am căzut. Totul era în ceață și ce puteam să disting între umbrele ce mă-nconjurau era forma sa. Unduirile corpului său se legau armonios și pentru mine întruchipa aceeași ființă perfectă pe care o iubeam cândva, poate și acum dacă mi-ar mai păsa de ceva.
M-am trezit în brațele sale puternice și protectoare- eram încă în bucătărie. Am început să râd isteric. Se uita altfel la mine și privirea sa m-a făcut să înțeleg că știa tot ce mi s-a-ntâmplat. Apoi nu am mai făcut nimic. M-am ridicat și mi-am aprins altă țigară. Ma învârteam în ritm alert prin bucătărie, iar el încă mă privea... cu milă. Urăsc mila.
- Vezi tu, viața mea nu mai e așa perfectă. Fumez, beau, mor sau mi-aș dori, dorm și aștept din nou să mor sau mi-aș dori... e oarecum plictisitor cercul ăsta vicios.
Ochii lui nu se puteau despărți de mine și îmi urmăreau fiecare pas. Se ridică și îmi apucă brațul ca și când ar vrea să îmi oprească țigara din omorul său pasiv. Îmi așez bratul stâng pe umărul său și în mâna cealaltă continui să-mi țin țigara.
- Vezi tu... nu mai am țigări.
Îmi sting țigarea. Frige. Dacă...
- Vezi tu, nu-mi doream să zic asta.
Îmi arunc privirea spre chiștocul de sub talpa mea iar el mă privește ca și când ar putea trece de bariera ochilor mei și ar putea citi ce ascund în suflet. Buzele sale asprite îmi sărută respectuos mâna. Din ochi îmi izbucnesc câteva lacrimi de mânie:
- De ce nu ai spus nimic până acum?! De ce?! îți place cum am ajuns...
Dar știam în gând că mereu a fost vina mea, și dacă ar fi fost a lui, eu aș fi considerat-o tot a mea. Acum nu știu cine a greșit, dar nu-mi mai pasă.
Îmi îmbrățișează buzele cu un sărut. Și tace. Se apropie de urechea mea și cu același glas tremurând, dar cu mai multă forță îmi șoptește:
- Am fost un prost...
- Da.
- Știu că e vina mea... și..
- Și nimic. Taci!
Și-atunci mă desprind de el.
- Pleacă!
Ochii lui încercau să-mi exploateze sufletul din nou și să mai găsească ceva bun în mine, dar nu a găsit, căci singura mea comoara a fost bine ascunsă, de fapt în mine nu mai e nimic- sunt un suflet mort, sunt un strigăt mut al unui biet trup.
- Am spus să pleci...
L-am alungat. Se depărtează... de data asta venise pentru mine. A rămas lângă ușă pentru un moment ca și când ar fi vrut să-mi mai spună ceva, dar...
- Să vii să mă mai vezi, da? Știu că se va întâmpla curând...
A plecat. A închis ușa și a plecat. Acum sunt din nou închisă. Îmi iau altă țigară și...și... și telefonul. Am s-o sun pe ea.
- Alo?!
Eu râd.
- Ghici! Vreau doar să mă asculți, el a venit.
Am închis telefonul... și ea m-a sunat toată după-amiaza.
A doua zi, dimineață, ea plângea și ea mă strângea strâns în brațe... și plângea. El a intrat speriat în casă și m-a văzut întinsă. Am murit probabil.
- Nu mi-a spus decât: el a venit.
Și ochii lui s-au umplut atunci cu lacrimi.

2011-01-08T20:11:00.001+02:00

-Hei...
-Buna..
-Dormeai?
-Nu,nu..
-Te`am sunat sa..pff,sa iti amintesc ca intr`o zi de iarna ca asta ne`am cunoscut noi.
-A,nu trebuia sa ma suni,sincer..au trecut 4 ani de atunci.De ce încerci sa imi amintesti?
-Sunt in Bucuresti,ne vedem la cafeneaua noastra?Caffe latte?
-Da,iti amintesti..
-N`as putea uita,te astept acolo.
Ma ridic somnoroasa din pat,și încerc sa îmi dau seama dacă a fost un vis sau nu.Verific telefonul și ma izbește realitatea:A. 16.12.2009,15:03.Stai!nu mi`a spus ora.In fine,vad eu ce fac..
In 5 minute sunt jos si iau taxiul.
-Pana la Bucur-Obor.
Ii dau mesaj:"hei n`ai zis ora,ești deja acolo?"
Privesc pe geamul aburit al taxiului.Doamne cat de frumos este.Totul alb..doar cateva pete de culoare in albul asta imaculat.Un cuplu se da cu sania de pe un deal,cad,rad si se saruta..imi amintesc de mine si de el..Primesc mesaj:"da,sunt deja aici,chelnerul s`a cam plictisit de fata mea.Vino mai repede sau ma da afara.".Incerc sa inteleg de ce ma suna sa ne vedem.A trecut un an,un an in care n`am primit nici macar un mesaj..cobor din tax,ajung in fata cafenelei si il vad stand la masa noastra de la geam,se uita la mine si zambeste..deja am lacrimi in ochi..
-Hei,ce frumoasa esti.
Se intinde sa ma ia in brate.
-Nu,te rog.Nu imi face mai mult rau decat mi`ai facut.Da`mi o tigara.
Scoate pachetul,si scoate o tigara..o iau fara sa astept sa mi`o intinda el.Imi prinde mana si mi`o saruta.
-Termina.
Imi aprind tigara.Ma simt mai bine.
-Lasa teatrul si spune`mi ce vrei.
-Mi`e dor de tine.Mi`e dor de zilele alea in care ningea afara si ma trezeam cu tine in fata usii pregatita pentru o bataie cu zapada.As vrea sa repetam momentele astea.
-Ti`a mai zis cineva cat de tupeist esti?
- In afara de tine nimeni..
-Aha.
-Te iubesc.
-Te rog sa ma lasi.Vreau sa plec.
Plateste si plecam.Nu stiu daca mi s`a parut sau nu,dar chelnerul ala i`a facut un semn.
-Auzi,i`ai spus ceva?
-Mda,i`am povestit cate ceva..
-Si?
-A zis ca sunt prost dacă te mai las sa pleci.
.............

-Băi..
-Da.
-Nimic..
-Hai zi,ştiu că vrei să îmi zici ceva..
-Nu,nimic..
-George!
-Mi`e dor de tine..
-Si mie mi`e dor de tine.
Pentru o persoană foarte specială.Te iubesc,bă..și abia aștept să ne vedem!

Te`am vrut si .....

2011-01-08T19:59:00.001+02:00

Doamne,ce dreptate avea Simplu cu "m`ai vrut și nu te`am vrut,acum te vreau da`i prea târziu".Ce ironie!Cred că toți am trecut prin situațiile alea în care cineva ne vrea și noi îi respingem,iar peste câteva luni dai peste persoana respectivă și parcă ți se pare că are ceva ce nu avea atunci,că e schimbată,că e ce îți dorești tu,și încerci să te apropii de ea și ghici!acum ea te respinge și îți dă peste nas cu "te`am vrut și nu m`ai vrut,acum mă vrei da`i prea târziu".Si uite cum realizezi cât de prost/proastă ai fost.Problema este că puțini știu să privească dincolo de înfățișare,puțini știu că omul ăla pe care îl rănești are un suflet căruia nu`i convine să fie călcat în picioare de toți neghiobii.Puțini știu că roata se intoarce,v`o spun din proprie experiență că orice lucru bun sau rău pe care îl faceți vi se intoarce pe diferite căi.In concluzie gândiți`vă fiecare pas,fiecare gest,fiecare vorbă.

Vacanta de iarna

2011-01-04T20:59:00.003+02:00

Vacanta mea de iarna a fost una foarte frumoasa, cu inceput previzibil si final neasteptat. Stateam in ultima banca alaturi de colega mea, asteptand cu sufletul la gura ultimul sunet al clopotelului din anul 2010. Acesta a venit neintarziat si toti copii s-au napustit sa iasa din clasa in goana spre binemeritata vancata de iarna. Desi vacanta de iarna incepuse, zapada lipsea cu desavarsire, fapt ce refuza copiilor una dintre cele mai mari bucurii ale iernii, de a se juca cu zapada in vacanta de iarna.
Usor, usor, zilele de vacanta au trecut si a venit ziua Craciunului, pe care l-am petrecut impreuna cu prietenii. Seara toata lumea a inceput sa desfaca darurile de la Mos Craciun, insa pentru mine cel mai frumos cadou de Craciun ar fi fost ca orasul sa fie acoperit de zapada, lucru care nu s-a intamplat.Usor , usor timpul a trecut si a venit revelionul pe care l-am petrecut alaturi de cine am vrut.
A fost o vacanta de iarna reusita dar fara zapada.

Pe drum

2011-01-04T20:57:00.003+02:00

Port in spate acelasi rucsac, ce m-a insotit peste tot unde am fost. Am mp3-ul pe jumatatea descarcat, dar nu imi mai pasa asa de mult de asta. Ma intorc acasa acum. De data asta a fost o calatorie scurta, dar totusi atat de lunga si plina de intamplari.

Cola bauta in benzinarie, explorarea orasului, sfidarea politistilor chiar in fata sectiei, cand stai cu gluga pe cap si fularul legat peste gura, in speranta ca se opresc sa te legitimeze, cartofii prajiti la ora 12 noaptea, sticla de vin rosu, el, noaptea care vroiam sa nu se mai termine. Cateva ore de somn, el langa mine, calculele legate de ora la care o sa plec iar, micile urme ale primei zapezi, micul dejun - pranzul luat in graba, plecarea spre vama. El ramane, eu autostop, viteza medie 120 km/h (Ford Focus e cea mai tare masina in viata), prima escala dupa 60 de km. Autostop. Dubita greoaie, zapada din ce in ce mai deasa, pescari pe Olt, accident la Pielesti. Craiova.

Cocluzii: Cel mai lung autostop, Ford Focus e cea mai tare masina in viata!

A trecut si asta

2011-01-02T22:51:00.003+02:00

Dupa un an cu multe peripetii care mai de care mai dubioase am trecut in 2011...
Nu-mi aduc aminte cand sau cum s-a intamplat asta... dar s-a intamplat... :))
Si acum un scurt rezumat al serilor precedente:
Luyyyyy
Frig
Frig
Fratele ichim
Autobuz
Frig
Maxiiiiiiii
Party
Lume multa
"Unde e ma sticla aia de tequilla???"
Shot de tequilla
"Opaaaa, tu cine esti?;;)"
Pahar de Jack
Shot de tequilla
Shot de tequilla
Hora
Pahar de Jack
Shot de tequilla
"unde dreaq e mah lamaia?"
Shot de tequilla
"Iar ati baut ma sarea?"
Shot de tequilla
*Lipsa*
*Lipsa*
Ora 12 cica
"La multi aaaaaani!!! (in ce an suntem mah?)"
Telefon
Sticla de Baileys
Telefon
Sticla de Ballentines
Telefon
Lighean verde
Bideu
Luy, hai acasa..."
"Nu ma simt in stare"
Alex acasa
"Hai Adi culca-te"
"Mi-e sete"
*Ar trebui sa ma trezesc...*
"Cum a fost?"
":-?? puuuuuuuuuuula mea"

Pentru ca a mai trecut un an

2011-01-02T22:51:00.001+02:00

...Vezi, abea acum inteleg cum poate trece un an intr-o secunda, si in acelasi timp, intr-o vesnicie. Ar fi putut fi altfel, si asta cred ca m-a durut mereu cel mai tare.

Cred ca am prea multe in cap, in suflet, sau in trecut, ca sa imi gasesc cuvintele. Ce-i drept, sunt foarte rare momentele in care eu nu imi gasesc cuvintele - mi-ar place sa pot spune ca ce a fost, era mai presus de cuvinte, dar a fost de fapt doar un "ceva", un "ceva" pentru care nu am gasit nici azi un cuvant care sa exprime cat de mult m-a bucurat, cat de tare m-a durut, cat de mult m-a schimbat, cat m-a invatat sa iubesc din nou, cat m-a readus la viata si in final, cat m-a dezamagit.

Cateodata imi doresc sa nu fiu nevoita sa afisez un zambet enervant de fals cand te vad, sa mai am macar o urma de fluturi in stomac, sa imi provoace o oarecare bucurie. Cateodata mi-ar placea sa iti vreau binele, sa ma bucur pentru tine, cateodata imi doresc sa insemni mai mult, chiar si azi, pentru mine.

Dupa un an, insa, din care jumatate ai insemnat atat de mult cat voi stii doar eu si astia 4 pereti, ai ramas doar o pata de culoare in trecut, si una neagra in prezent. Nici dupa un an, nu am puterea sa te vad cu alti ochi, sa te vad ca un oarecare, sa te vad ca pe oricine altcineva care nu mi-a facut ceva, vreodata.

Nu pot. Nu am sa pot niciodata, pentru ca vezi tu, nu doar ca "mi-ai facut ceva", mi-ai facut ce nu a reusit, nu a incercat, nu a avut intentia, nimeni, niciodata sa faca; m-ai rupt pe mine, si tot ce aveam candva in mine. Dupa un an, sunt un intreg din nou, dar singura imagine care o am in minte cu mine distrusa efectiv psihic, se leaga de tine - ma opreste si acum sa te vad cu alti ochi, o va face intotdeauna.

Sincer, imi aduc aminte de tine extrem de rar, iar acele momente sunt oricum irelevante - nu imi provoaca nicio reactie, nu prezinta niciun strop de interes. Tu esti oricum uitat de mult, de dezamagiri, nervi, si timp. Ceea ce imi mai aduce din cand in cand o lacrima pe obraz, suntem "noi".

Vezi tu, asta e partea cea mai grea. In cazul acesta, mi-ar place sa gasesc lucruri urate, regrete, greseli, si nu sunt - nu aveam nici macar o pata in "noi", si asta ma termina.

O sa admit acum, pentru ca nu o s-o mai fac niciodata de acum inainte, ca imi lipsesti.

Poate, daca dupa un an, in ochii mei ai fi macar umpic mai mult decat un nenorocit care mi-a rupt inima in timp record, umpic mai mult decat o greseala fatala, umpic mai mult decat "ceva" de care prefer adesea sa nu imi amintesc, poate daca era asa (si Doamne, cat as fi vrut sa fie...), intr-o zi, ti-as fi sarit la gat si ti-as fi multumit pentru un singur lucru: pentru amintiri.

Dar pentru asta, am sa iti multumesc oricum, dupa un an, si intotdeauna.

Intotdeauna o sa te iubesc

2010-12-30T22:19:00.001+02:00

Stiu ca nu am fost eu cea care sa te sune in fiecare zi. Nu am fost cea care sa isi ceara scuze, sa aiba rabdare, sa isi lase orgoliul in spate. Nu am fost si nici nu voi putea fi vreodata cea care a doua zi se poate preface ca nu s-a intamplat nimic, ca tine. Nu am fost cea care sa fie mereu de acord cu ce spui tu. Nu am fost cea care sa nu iti critice nimic din ce faci. Nu am fost cea care sa depinda de tine. Nu am fost cea care sa nu poata fara tine, nu am fost cea care nu se descurca singura, si nici nu am sa fiu vreodata. Nu am fost cea care te-a iertat usor. Nu am fost cea cu care nu te certi niciodata, si nici cea care nu iti spune lucruri vrute si nevrute. Nu am fost cea care te-a lasat sa faci totul de capul tau. Nu am fost cea care sa iti asculte sfaturile de fiecare data...si in niciun caz, nu am fost ce ai vrut tu sa fiu.

Dar am fost eu, si am fost acolo pentru tine, intotdeauna. Am fost cea care nu ti-a intors niciodata spatele. Am fost cea care nu a avut niciodata puterea sa te lase. Am fost cea care era capabila sa te asculte ore intregi, oricat ar fi fost ceasul, indiferent ce prostii debitai. Am fost cea care ti-a vrut intotdeauna binele. Am fost cea care a incercat intotdeauna sa te tina departe de ce ea stia deja cum e, chiar daca poate nu ai stiut niciodata. Am fost cea care ar fi fost capabila sa faca orice, ca sa iti fie bine. Am fost cea care a lasat totul in spate, pentru tine. Am fost cea care a stat o ora intreaga si s-a uitat la tine zambind, in timp ce tu dormeai. Am fost cea care nu te-a mintit niciodata, indiferent ce consecinte a avut adevarul. Am fost cea care nu ti-a dat drumul niciodata. Am fost cea care a cedat intotdeauna scuzelor tale, a cedat intotdeauna cand a auzit "Nu o mai fac", desi stia foarte bine ca o vei face din nou. Am fost cea care nu a dormit nopti bune nestiind ce faci, daca esti bine sau daca o mai iubesti. Am fost cea care te-a iubit, sunt cea care te iubeste, si am sa fiu tot cea care te va iubi...cate altele crezi ca au fost, sunt, sau vor mai fi?

Am fost eu...si nu stiam ca va veni si ziua cand nu va mai fi de ajuns.

Recidivez

2010-12-26T21:36:00.000+02:00

Sunt in atentia tuturor si toti prietenii mei ma au in consemn. Ma supravegheaza 24 din 24 de ore sa nu cad prada din nou iubirii interzise. Toata lumea e cu ochii pe mine si toti se intreaba daca voi rezista.
Niciunul nu se intreaba totusi, daca asta imi doresc.

Dar seara, cand voi toti va duceti la culcare, eu revin in patul lui. Respir la pieptul lui si ma las prada saruturilor lui. Vad cum imi lasa urme de iubire pe corp si vad zgarieturile cand vreau sa plec. Ma smulg din bratele lui si ma furisez din nou in viata mea.
Acolo unde, pt voi, sunt perfecta. In realitate, gandesc cu sufletul. Iar sufletului meu ii este bine.

Dar doar langa tine.

Te iubesc nefiresc de prostesc!

Sfarsit de poveste

2010-12-18T19:49:00.001+02:00

S-a terminat. Povestea noastra a ajuns la sfarsit. Si mi-am jurat ca n-o sa plang.

Dar parca nu-i asa usor... Cum faci sa uiti ca ai iubit? Cum poti sa uiti doi ochi
pe care ii cunosti si inchisi, dormind, si deschisi, razand?

Cum poti sa uiti glumele atat de vechi si de proaste care te fac totusi sa zambesti de fiecare data si sa strigi cat poti de tare: „Hai tu, taci, ai mai zis asta de o mie de ori. Mor de ras“.

Cum faci sa uiti plimbarile lungi cu masina, iar el, el cum sa uite firele tale de par de pe tetiera? Cum faci sa uiti oameni de zapada deja construiti si bataile cu zapada pe care le prelungeam pana dimineata cand adormeam obositi unul in bratele altuia, chiar acolo pe camp, in zapada?

Cum uiti piesa de teatru la care te-a dus dupa ce ai insistat o saptamana intreaga? Cum uiti ca de fapt ai ajuns prea tarziu si n-ati mai putut intra?

Cum uiti primul trandafir pe care ti l-a daruit si sarutul acela de pe malul lacului? Cum faci sa uiti toate astea???

Simplu, nu faci. Nu uiti. Iubirea nu se uita, nu se da la o parte si nu se trece cu vederea. Si la final nu mai poti sa faci altceva decat sa plangi...

Ce faci când nu accepţi realitatea?

2010-12-17T22:32:00.000+02:00

Sunt unele momente în viaţă când pur şi simplu nu vrei să înfrunţi o realitate crudă...Destul de asemănătoare sunt acele momente când pierzi pe cineva foarte drag, iar tu adopţi o poziţie de negare totală: eşti cât se poate de conştient de cum stau lucrurile şi totuşi....

Sunt momente de care fugim mereu, pe care încercăm din răsputeri să le ascundem şi la care să nu ne gândim..DAR ce faci atunci când trebuie să le înfrunţi, când nu mai există metode de evitare? Plângi, îţi alungi miile de gânduri şi încerci să uiţi??? Pare destul de simplu nu? [şi totuşi dacă mă gândesc puţin nu pare simplu deloc...şi nici nu e!!!]

Ce faci cu amintirile? Ce faci cu toate poveştile pe care le-ai trăit, pe care le ştii foarte bine şi care se conturează ca secvenţe şi imagini în mintea ta (poate vagi în cazul celor mai vechi)? Ce faci când nu-ţi vine să crezi: când vezi că realitatea e una foarte clară şi crudă, iar în sufletul tău există un adevărat război al sentimentelor...

Ce faci când rămâi doar cu amprenta impresiei în suflet..ştiind că lucrurile nu vor mai fi la fel niciodată? Ce faci când nici măcar lacrimile nu te pot ajuta, (nu e ca atunci când cazi, faci buba plângi puţin şi după un timp foarte scurt durerea dispare) iar durerea a creat o rană adânc în suflet?

Ce faci când ştii că timpul nu-l poţi schimba, trecutul nu se va întoarce, iar tu trebuie să continui să mergi pe drumul vieţii şi să treci de toate obstacolele? Ce faci când nu găseşti răspuns la toate aceste întrebări şi multe altele?

O singură încercare de răspuns îmi vine acum în minte: Lasă TIMPUL şi VIAŢA să-şi urmeze cursul,..oricât de greu ar fi :-<

Noaptea cartierului minunat

2010-12-15T21:05:00.002+02:00

Preferand sa o ard aiurea prin Colentina in loc sa ma dezhidratez treptat pe scaunul din fata monitorului meu, as avea cateva comentarii de facut asupra unei nopti pe strazile cartierului "care nu doarme niciodata" :
-nu-i adevarat, lumea doarme buturuga inca de pe la ora 23
-caini, pisici, mutanti, boscheti si leagane (care apropo, sunt geniale!, eu n-aveam dastea cand eram mica:-L )
-Gigi, care a devenit subalternul nostru canin si care seara de seara ne acompaniaza in plimbarea noastra nocturna (stie scheme gen: "gigi, daca vezi caini ne aperi da?" :-J insa slabe sanse)
-corabia aia dubioasa din sebastian e spooky noaptea. ai senzatia ca vin piratii (sau daca nu vin, incepi tu sa strigi : "Arrrrgh!!!" ca nah, iti permiti. )
-multe pachete de kent 4 , 8 si pe alocuri cate unul de St George sau Viceroy (ce kkt de tigari sunt alea?)
-tigani prietenosi, rar intalniti, pe cale de disparitie pot fi vazuti cutreierand strazile mai putin umblate ale cartierului minunat (nota de referinta: "aia periculosii dorm de pe la 22")
-sticlele noastre de suc si pachetul de seminte, pentru ca ne respectam
Si ca incheiere ne-am decis sa mergem la Sibiu, Cluj, Suceava. (nu are legatura dar, nu conteaza, e blogul meu :D )

Etern

2010-12-15T20:40:00.000+02:00

nu stiu de ce m-am regasit azi in copacii aia goi. e tarziu,e decembrie. imi este atat de dor ,si noptile,m-am saturat,m-am saturat sa ma uit la cer,m-am saturat de luminile ce se vad prin ceata deasa..m-am saturat sa nu stiu nimic NIMIC ,de noi. sa nu stiu nimic de noi...

e frig..

frigul asta te-a adus si mai aproape de mine. aproape ca-ti simt respiratia. si nu mai inteleg nimic. simt doar cea mai mare neputinta. stau,si stau fara vreo urma de nimic,si doar ochii se mai agata de corpuri in miscare,ori mai alearga dupa voci din apropriere,dar gandul,gandul e departe.

nu stii..nu stii...nu stii..nu stii..nu stii..

beau o cafea,fumez o tigare,ma uit cum trec masini,cum trec chipuri,ma observ cautandu-te ,dar negasindu-te. si -mi ramane doar sufletul gol si pustiu.

si copacii ma inteleg. si ei sunt batuti de vant,anevoie; nici eu nu vreau sa ma bata vantu. nici eu nu vreau...

Tu chiar credeai ca s-a terminat?

2010-12-10T23:00:00.001+02:00

Uite ce e.. am sperat nopti si zile intregi la clipa asta. Am sperat ca o sa ma trezesc intr-o dimineata si ma vei suna. Am sperat ca voi merge pe strada si intamplator, de nicaieri, vei aparea tu si regasirea va fi inevitabila. Am sperat ca tot tu vei fi acela care va tanji dupa mangaierile si zambetele mele. Si n-am sperat in zadar..
Pentru ca tu ai aparut intr-o oarecare zi. ba nu.. n-a fost o zi oarecare. a fost ZIUA! ziua in care impinsa de destin eu am decis sa plec mai departe de tine. Si am fost fericita cand tu m-ai cautat si eu am dat vina pe el, pe destin. Mi-am spus ca nu-ti pot vedea ochii in noaptea aia pentru ca sunt departe. Destinul a fost de partea mea atunci.. in sfarsit, destinul a tinut cu mine.
Dar tu ma cunosti.Si tu poti sa faci ce vrei cu mine.. Te vad ca pe un magician acum. Ma transformi cat ai clipi in Zana Zorilor sau intr-o brosca urata. Tu ma cunosti si faci ce vrei cu mine. Ca si acum, ca si mereu.
Dincolo de tot ce mi-am promis mie si celorlalti ma fortezi sa devin un om neserios. Un om care nu-si respecta promisiunile.
Stiai ca trebuie sa ne vedem in 10 ani.. stiai foarte bine asta. Ai incalcat si pactul nostru.Te-ai intors ca de fiecare data. Si stii ce ma ingrijoreaza de fapt si de drept?Ca totul arata ca un film pe care le-am vazut de prea multe ori si deja ii stiu replicile pe de rost. Pot sa pierd parti bune pe traseu ca oricum stiu cum incepe si cum se termina. Asta ma sperie cel mai tare..ca regasirea noastra e parca trasa la indigo si plecarea ta va fi probabil la fel.Nebuna sunt eu.. ca te primesc la infinit. Si n-am putina ambitie cat sa spun "Nu, pleaca!" si n-am curaj cat sa spun "Nu te mai iubesc!" si n-am nimic.. Tot ce e in mine te cheama acum si mereu. Te primeste dincolo de tot ce s-a intamplat, se intampla si stiu ca se va mai intampla. Te primeste asa cum esti tu.. chiar daca urlu si zbier si ma supar si te gonesc.. eu te iubesc..
Am spart lacatul geamantanului in care pusesem tot ce-am avut noi.Si mi-am luat de acolo mangaierile si saruturile tale. Mi-am luat noptile si dorintele. Mi-am luat iubirea inapoi.
Dar nu l-am lasat gol. Am pus suferintele pe care mi le-ai cauzat. Am pus noptile mele fara de somn. Am pus lacrimile si regretele mele. Dar nu l-am mai pastrat pentru ca nu vreau sa-l mai deschid vreodata. La ce bun?
Acum si de-ar fi sa mai pleci pisez tot ce-mi ramane, imi pisez si sufletul.. Raman goala si pe tine te omor!

Ceva diferit

2010-12-04T00:30:00.002+02:00

decembrie? o data inexistenta probabil. Cred ca am murit, sau... ceva de genu', ca vad ca ma duc la baie si trec prin usa. O.o

E frig rau. E geamu' crapat si ninge inauntru. Am facut cativa oameni de zapada langa pat ca sa-mi tina de urat. Se aud niste zgomote din bucatarie, dar sunt singura acasa. Le-o fi sete omuletilor, eu stiu...
M-am obisnuit sa se si inchida usile singure in urma mea. Ori am fantome prin jur, ori am o casa 'vie'. De fapt, am niste (alte) fantome prinse de mine, pentru ca mereu imi canta cineva inainte sa ma culc. De aia nici n-am mai dormit de ceva timp...
E prea intuneric aici si vad o chestie pe peretele din stanga mea. Pare a fi o mana care vrea sa ma prinda, sa ma sfasie si sa ma lase zacand asa in pat. Doamne, imaginatia mea e bolnava rau. Sa porneasca cineva caldura aia!
Patu e prea mic si are niste arcuri care-mi intra in coaste. E oribil. Cum am ajuns eu aici? Parca stateam intr-un apartament si parca aveam niste vecini. Si... unde dracu' a disparut vara aia care abia incepuse (cu tot cu planuri)?
Ridic mainile si ma uit la ele. Ce ciudaaaaat. Degetele sunt mai lungi si par batrane. Am si un inel pe unu' din degete, nu stiu pe care, ca nu le vad clar. E prea intuneric. E un inel de aur. Nu stiu cum a ajuns acolo, ca nu imi aduc aminte sa fi avut vreodata aur pe degete.

Incerc sa ma ridic. Dar pic de doua ori. Nu nimeresc podeaua, nu stiu ce am patit. Dau sa aprind lumina si ma curentez.
' Parca era un intrerupator acolo. Unde a disparut...'
E mult prea ciudat. Ma misc cu incetinitoru'. Cad, ma ridic si tot asa. Pana la urma ajung pe hol, da' n-am usa la intrare. Am un gardulet verde, si dupa gardulet e o lumina puternica. Aproape ma orbeste, jur. Vad niste nori, dar nu d-aia de ploaie. Din aia albi si frumosi.
Incerc sa sar gardu' , sa ajung la ei, da' pic cu botu' de gresia din hol.
Pana la urma, pentru ca ma omora curiozitatea... am sarit si m-am uitat in lumina aia.
__
Era o alta lume. Una frumoasa, plina de oameni fericiti. Imi vad toti prietenii, vad persoana pe care o iubesc, toti par mai buni......

Timpul nu ma asculta...

2010-11-30T23:54:00.001+02:00

Am rasfoit nenumarate file de carti, am intrebat in stanga si-n dreapta, ba chiar am urlat pentru un raspuns. Am citit gandurile si suferintele celor mai invatati si mai putin invatati oameni. Am vrut sa stiu cum sa dau timpul inainte...
Pentru ca timpul trecut nu vreau sa mi-l ia nimeni cu toate ca oricine altcineva l-ar calca in picioare si l-ar transforma in mii de bucatele pe care mai apoi le-ar face pierdute. Au fost ani si zile patate de sange, de lacrimi, de sperante si suferinte, de durere si asteptare. Au fost nopti fara de somn, a fost zbucium, vise chinuite, dorinte duse la extrem, perne muscate si pumni stransi. Le port pe toate cu mine chiar daca ma apasa, nu le abandonez chiar daca imi rod sufletul cum roade timpul vietile noastre.
Pentru ca...
ele m-au facut cine sunt: femeia puternica, sensibila, luptatoare.
m-au pregatit pentru viata, m-au intarit.
m-au invatat sa mai dau lumii o sansa.
mi-au soptit la ureche ce e iertarea.
nu m-au lasat sa urasc cand probabil ar fi trebuit.
si m-au facut sa ignor micile suferinte pe care altii le-ar fi socotit capat de tara.

Acum insa, pentru ca le-am purtat cu mine atata amar de vreme as vrea sa invat cum sa trec peste ele. Cum sa le transform in amintiri, fie ele si dintre cele mai crude. Cum sa nu ma mai urmareasca tot ce ma urmareste acum. Sa dau timpul inainte cu 1 an sau macar jumatate... Sa ma trezesc maine dimineata,cu tine alaturi, cu planurile noastre duse la bun sfarsit, cu un zambet de buna dimineata si-un sarut.Sa fim fericiti.. mai fericiti decat suntem acum..
Si stiti de ce vreau sa ma trezesc maine ca peste un an? Pentru ca mi-e frica.. mi-e frica ca intr-una din zilele astea rabdarea lui se va termina. Se va satura de mine si de durerile mele si va da dracu toata iubirea ce mi-o poarta si va fugi in lume. Pentru ca de restul parca nu ma tem asa tare.. iubirea lui e mai puternica decat toate umilintele din lume si ma ajuta sa trec peste orice...

As da jos ceasul din perete si-as incepe sa invart haotic limbile poate se-ntampla minunea. Dar imi dau seama ca totul e in zadar si nu eu am putere asupra timpului ci el asupra mea. Nu eu il conduc, ci el pe mine. Si-atunci, ce ramane de facut?
Sa te rog sa ai rabdare, sa inveti sa ai mai multa rabdare.
Sa fii aici cand ti-o cer.
Sa ai grija de mine.
Sa nu-ti dezlipesti inima de langa a mea.
Sa ma iubesti mereu cum o faci acum.
Sa nu-mi promiti nimic, sa nu-mi garantezi nimic, doar sa fii TU.

Si eu ca si tine mi-as dori sa traim frumos. Sa nu exista nicio piedica in calea fericirii noastre.. Dar vezi tu iubitule, timpul nu ma asculta..

Pedeapsa

2010-11-30T23:49:00.001+02:00

Se spune ca acum mult timp, cu ani sau zeci de ani in urma, intr-o zi geroasa de iarna, a vazut lumina zilei o fetita. S-a nascut din dragostea bolnava a doi tineri speriati de responsabilitate. Mama, o femeie frumoasa cum rar puteai intalni, delicata si inocenta. Tatal, viclean, perfid, crud, avea in ochi o sclipire care te infiora cand te sageta cu privirea. Si-au inceput povestea de dragoste ca toti tinerii, cu sperante si vise, nestiind prea multe unul despre celalalt.
S-au grabit in a lua decizii si au gresit. Au adus pe lume aceasta creatura care avea sa indure cele mai mari orori ale lumii de la o varsta foarte frageda. Pesemne ca ursitoarele n-au prea placut-o si i-au prezis o viata ratacita pe cararile suferintei.
Primii pasi i-a facut repede, mai repede decat un copil obisnuit si i-au fost sprijiniti de mana dreapta a mamei. A purtat-o la piept mereu desi amandoua aveau inauntru inimile ciobite. Refuzau mereu sa vorbeasca despre durerile lor, dureri ce erau pricinuite de omul de langa ele care ar fi trebuit sa le iubeasca si sa le protejeze.
Cand sufletele lor oboseau cu adevarat si nu se mai puteau preface, si nu-si mai puteau zambi fals, se luau in brate si plangeau. Plangeau mult si se incurajau una pe cealalta. Mereu si-au spus ca maine e o noua zi, o zi mai buna. Si viata lor isi relua acelasi fir si nimeni nu avea curaj sa opreasca caruselul grozei. Poate frica sau nesiguranta a stat mereu intre aceasta ruptura care daca s-ar fi produs la un moment dat ar fi eliberat 2 suflete nevinovate.
Fetita a invatat de mica sa fie falsa. Sa le zambeasca oamenilor desi inima ii plangea, sa para fericita desi erau momente cand cu siguranta se simtea cel mai nenorocit om. Isi musca pumnii si-si inghitea lacrimile in noptile albe si jura sa se razbune. Stia ca va veni o zi cand va gusta dulcea razbunare. Cand il va avea la picioarele ei, tarandu-se ca un vierme si cerandu-si iertare. Isi facuse un intreg scenariu si visa in fiecare noapte la aceasta victorie, cum ii placea ei s-o numeasca. Era oricum o invingatoare pentru ca trecuse peste absolut tot ce-i rezervase destinul.
Mama insa, o invata sa fie buna, sa accepte oamenii asa cum sunt, sa nu fie razbunatoare si cruda. Sa iubeasca, sa ierte, sa spere...
Inauntrul ei se dadea o lupta crancena seara de seara. Inainte de culcare, dupa ce-si spunea rugaciunea incepea sa-si viseze viitorul. Viitorul apropiat si cel departat. Invatase acum sa nu mai planga si sa-si soarba lacrimile...

Deznodamantul?

A ratacit asa ani multi, urmarita de rautatea tatalui si mangaiata de mana mamei.
O vad acum cu un buchet de lalele rosii indreptandu-se spre o casa zugravita-n alb cu ferestre maro. La poarta, doi batranei stau pe banca. Ma uit spre ei si-mi dau seama ca sunt genul ala de batrani care s-au iubit o viata si inca o fac. Se simte raceala dintre ei si emana mai degraba tristeste decat admiratie.
Fata se apropie de ei, saruta mana batranei, ii da buchetul, ii pune mana pe umar si intra amandoua in casa.
La poarta ramane batranul, privind in gol si murmurand cateva cuvinte amare. I-am recunoscut sclipirea din ochi si mi-am dat seama ca isi primeste pedeapsa. Abia acum isi primeste pedeapsa...

Dezintoxicare... de tine...

2010-11-30T23:31:00.000+02:00

N-am mai scris de ceva timp. Pentru ca nu am avut cuvintele cu mine. Mi le-am lasat pe toate acasa, la mare departare si am inceput procesul de dezintoxicare.
Sa fii lucida si sa te indragostesti de un barbat insurat este sinonim, din punct de vedere al gradului de prostie, cu a te droga cu heroina de 2 ori pe zi. Mai ales atunci cand esti constienta ca relatia asta nu poate degenera intr-un divort al implicatului si intr-o relatie serioasa cu tine. Mai ales cand ii admiri relatia impecabila de familie (ignorand pata pe care o faci tu) si sotia si toti ceilalti membri ai familiei. Cu fiecare lucru pozitiv pe care il adaug CV-ului lui, adaug inca un gram de heroina in doza. Si mi-e teama ca intr-o zi o sa fac poc. Si atunci fac ce am invatat sa fac cel mai bine: fug si uit. Sau uit si fug. Nu mai stiu nici eu care e exact ordinea. Si pierd contactul cu el, cu lumea lui si cu lumea noastra. Pentru ca imi daunez mie. Eu ma stric pe mine. Nu stric gradina unui vecin, ci stric propria-mi curtea. Terfelesc toate rasadurile mele. Distrug toti pomii din curtea mea. Ma desprind din mine si ma vad din exterior: Frumoasa si epuizata. Indragostita si indurerata. Am gasit exact ce cautam: o drama. Mi-era atat de teama ca nu mai sunt capabila de iubire, incat mi-am dorit sa simt durere din iubire. Si acum, dupa ce m-a epuizat durerea asta, dupa ce a stors din mine fiecare farama de viata... acum sunt singura. Asa cum eram si inainte de tine. Dar atunci eram singura si goala. Acum sunt plina. Plina cu faramele si amintirea iubirii tale.

N-o sa plang pe bloguri. Nu am chef sa fac nimic. M-am intors „acasa” pentru ca am primit un mesaj care m-a trezit la realitate.
Un prieten foarte bun, s-a dus sa ma astepte in cer. Pana la urma... aveau dreptate...
La sfarsit...e doar un cimitir ... si multa ceata!

Unde sunt bagabontii?

2010-11-26T21:44:00.000+02:00

Crescuta la periferie,am fost copil cuminte.Vreme de care mi-aduc cu placere aminte.
Cum ne-anturam si povesteam de-aia mai mari,cate faceau si cat ne pareau de tari.
Ii vedeam prin cartier in figuri pumnu` de fier,acum ascund bataturi undeva pe-un santier.
Fara frica de nimeni, a ? dar vremea trece….
Altii s-au descurcat, multi au plecat.Totusi prea putini care s-au asezat.Unii mai nebuni s-au apucat de cantat.Incredibil cate s-au schimbat!!
Unde sunt bagabontii ? In fruntea majoritatii va revoltati dar votati ca idiotii.Si uite asa nepotii devin moguli ai societatii…si isi arata coltii cand se simt amenintati.Detin controlu pentru a nu fi controlati.N-au bani de dat, n-au datorii la stat dar au bani de luat implicit bani de spalat.
Ei au adaptat cam tot ce-au invatat pe strada intr-un sistem grav bolnav gata sa cada:
aceiasi oameni ,aceeasi foame de bani:au ajuns oameni de afaceri din bisnitari,
au ajuns presedinti de banci din camatari.Deci unde sunt bagabontii? In Cotroceni sau Ferentari?
Spune-mi si mie unde sunt bagabontii!!!
Ia zii ma unde sunt bagabontii!!
Unde pula mea sunt bagabontii?!
Pai chiar asa sa ne fi cumintit cu totii??
Asta-i pentru bagabonti :
``Pentru bagabonti , pentru bagabonti``asa strigam in mana cu o sticla de vin,`tupeu de borfas` era-n boxe la maxim.
Unde-s bagabontii? eu vad doar idiotii,Vad doar copiii care se vad mafiotii.
Bagabontii sunt acuma virtuali . Vorbesc cuvinte mari dar sunt niste tartani ca toti se dau golani din spatele tastaturii aduc injurii si d-asta mai mereu ma-nfurii.
Nu mai ameninta la telefon in pula mea,bagabontii nu fac asa ei fac belele daca erai ca ei veneai aici deja.
Unde sunt bagabontii? Hai sa ne revenim cu totii!Cat sa mai suportam asa toti idiotii?
Tocilarii astia de fac pe mafiotii dar daca le-nchizi calculatoru le tremura chilotii.
E 2010, coaie!
Iesi afara din casa, nu vezi ca timpu nu doarme?
Dintre bagabontii pe care ii stiu unii vand kile,unii vand bile, unii au cutite mari cat tine,unii au foi in cartier mai multe ca intr-un copiator.
Nu scutesc efortul pentru a se imbogatii in viitor.
Unii au idei si determinarea de a le pune in aplicare,livreaza fara incetare subiecte pentru ziare.
Viata e o lupta sprea a evada din pantec spre a face ravagii, eliberat din stransoare ca suntem pradatorii cei mai eficienti de sub soare
Unde pula mea sunt bagabontii?

Pe drum

2010-11-19T23:57:00.000+02:00

:)

2010-11-18T21:24:00.000+02:00

Toti am fost sau inca mai suntem adolescenti . Toti am urat ceva la varsta asta , unii dintre noi poate mai mult , altii mai putin . Dar stiu ca nu exista om care sa nu isi fi urat adolescenta din cine stie ce motive . Nu cred ca exista omul ala . Nu ai cum sa ma minti ca el exista. Nu te voi crede orice ai face.
Sa recunoastem , adolescenta e varsta cea mai frumoasa , si cea mai enervanta/urata in acelasi timp.Iubirea , sentimentele , certurile , impacarile , despartirile , regasirile , plecarile , greselile , toate s-au intamplat , sau urmeaza sa se intample. Dar pana la urma , astea ne fac pe noi cine suntem si tocmai din motivul asta nu ar trebui sa regretam nimic , absolut nimic !

Adolescenta e frumoasa , in toata depresia si nebunia ei . Dar cu totii am urat-o , nu ai cum sa nu ai ceva care sa urasti din toata adolescenta ta.
Tocmai de aia suntem asa , pentru ca , pana la urma , intr-o oarecare masura , ne uram pe noi inainte de toti si toate.

Ghid de supravietuire urbana

2010-11-18T21:07:00.000+02:00

Si nu e emisiunea cu Bear Grylls. Pai se da situatia urmatoare:
E noapte, ora 0:30, ceata, ploua marunt. Esti in mijlocul orasului, nu e nimeni pe strazi, doar cativa caini si cateva masini care trec foarte rar. Mai ai 10 lei in buzunar si trebuie sa ajungi acasa. Ce faci?
In situatia de fata, a apela la un taxi e ultima solutie. Tragi gluga pe cap, iti pui castile pe urechi, mainile adanc in buzunare si pornesti pe strazi. Trebuie sa fi atent la cainii pe care ii intalnesti. In momentele alea, dai muzica incet in casti si in niciun caz nu o iei la fuga, in niciun caz nu te apuci sa dai cu pietre in ei. Te opresti, vorbesti cu ei si poate o sa ajungi sa-i domesticesti. In momentul in care ai reusit sa comunici cu ei, ti-ai asigurat paza pana acasa.
Partea a 2a tine tot de comunitari, de data asta fiind vorba de politie. Pentru a evita eventuale legitimari, cand se apropie o masina de politie, scoteti-va gluga de pe cap. In acest mod, vor trece pe langa tine fara sa te opreasca. Daca esti suficient de beat, poti sa nu iti scoti gluga, ba chiar poti sa le faci cu mana si sa fluieri dupa ei, strigand: TAXIII!!!! In modul asta o sa ajungi repede la caldura. Nu acasa, dar merge sa dormi si in sectie, intr-o noapte de noiembrie.
Pe perioada traseului, nu trebuie sa alergi sau sa ai schimbari de ritm, atunci cand mergi, pentru a evita oboseala. Curand lipsa de proteine te va slabii si nu vei mai putea sa ajungi la destinatie. Si cum iarna, furnici nu prea sunt, si nici viermi din care sa iti iei energia, in timp ce spui: "meni proteins", o sa mori de foame.
Poti in schimb, daca iti poti confectiona o lama, sa vanezi un tigan. Ai avea imediat un muschi tiganesc la cina. Sau poti sa incerci sa il vanezi fara arme, daca stii ca poti sa alergi mai repede decat un stol intreg de ciori. Asa ai ajunge mai repede acasa s-ar termina drumul asta prin jungla de asfalt.

Hoinareala

2010-11-01T21:39:00.001+02:00

S-a dus si seara trecuta. Am pierdut-o iar pe drum, cautand fantome prin biserici parasite. O bere luata de aici, doua luate de la un non stop si hai la drum. Ruinele alea sunt chiar misto si pe drumul ala am mers o singura data cand eram mica. Stiam doar ca iese intr-un sat. Dupa 3 beri poti sa conduci linistita printr-un sat pustiu. Pana la urma am ajuns pe drumul care vine de la padure (mi-am dat seama de asta ca prea dormea lumea in masina linistita).

S-a cam terminat vacanta mea, in cateva ore plec la scoala (futui, bagamiash....) Dar oricum am ramas pe modulul liliac activat. Asa ca...ne vedem la noapte!

Amintiri din copilarie

2010-10-27T22:18:00.002+03:00

Oficial imi e dor de locul Acela !

Toate verile copilariei mele si jumatate din cele ale adolescentei sunt marcate de locul ala. Acolo era refugiul meu , singurul loc in care ma simteam fericita 24 h/24 , 7 zile/7 , unde toate dorintele mele se implineau , unde prindeam aripi si puteam sa zbor pana in inaltul cerului. Acolo unde iarba e de un verde crud pana toamna tarziu , unde razele calde ale soarele patrund pe geam dimineata si te trezesc din somn , asta daca ai avut norocu sa nu te fi trezit mai inainte o musca sacaitoare . Acolo unde zilele sunt lungi , pline de joaca si chicote de copii veseli , iar serile au un farmec aparte datorita aerului curat , racoritor .

Da , locul acela e la tara.
Mi'e dor de timpul in care eram mica si zilele toride le pierdeam alaturi de ele , cand ne plimbam cu bicicleta ore in sir , jucam carti in spatele casei sau sub umbra batranuului nuc , cand compuneam si cantam cantece , cand ne strangeam cate 15 - 20 copii si jucam 'ochi albastri` , 'sticluta cu otrava' , 'prinselea' , 'leapsa' , , ' rosu galben si albastru' , ' adevar sau provocare ' ' flori , fete si baieti , melodii si cantareti' pana seara tarziu.Mi'e dor de zilele in care plecam pe furis la garla si minteam ca sunt la o prietena , veneam acasa rosie de la soare si spuneam ca am facut plaja in curte , sau de zilele in care ma duceam la magazin si ma intorceam acasa dupa 3 ore pentru ca intre timp stateam in parc.
Mi'e dor de fetita aceea satena cu ochii mari si curioasi , umpic durdulica , vioaie si plina de viata .
Imi amintesc de serile de vara in care dadeam reprezentatii cu ' formatia' in fata celorlalti copii , cand spuneam bancuri sau povesti de groaza in lumina slaba a lunii , cand ii dadeam ceasul inapoi maiei ca sa pot sta mai mult afara , cand ieseau vecinii si ne luau la zor ca facem prea multa galagie si nu se pot odihni din cauza noastra si cand mai tarziu vazand ca avertismentele lor nu dau roade au trecut la fapte : aruncau apa prin gard ca sa ne ude. Imi amintesc ca o data un mosneag nici nu s'a mai sinchisit sa scoata apa din fantana , a aruncat pe noi apa murdara din troc. Patania asta ne'a facut sa ne mutam ' sediul ' de intalnire . Acum serile ne gaseau in sat ,mai exact in parc , in curtea scolii , la gazeta , si de cateva ori chiar in tribuna terenului de fotbal .
Imi amintesc ca acum deja crescusem.Aveam voie sa stau seara afara mai pana tarziu , asa ca nu mai dadeam cesul inapoi. Erau acum nopti in care pur si simplu pierdeam timpu aiurea , mancam acadele , jeleuri si seminte , ascultam muzica , si povesteam cate'n luna si in stele. Chiar si cand nu faceam nimic altceva decat sa stam 'la o samanta' serile erau pline de rasete si veselie .
Imi amintesc totusi de cateva seri mai speciale , de exemplu : de prima mea plimbare cu scuteru care a durat o noapte intreaga , si de chinul de a 2 a zi pt a-mi descurca parul , sau de seara in care am invatat sa'l conduc chiar eu , eram asa mandra de 'realizarea' mea.
Imi mai amintesc si de seara in care din teribilism , ne'am gasit vreo 5 mai curajosi sa ne urcam pe 'renel' adica pe turnul cu antene de telecomunicatii. Bineinteles ca eu nu am putut urca mai sus de primul etaj , dar chiar si asa eram de'a dreptul fascinata de panorama satului vazut de la inaltime in lumina lunii , desi eram obisnuita cu astfel pe privelisti pentru ca acasa obisnuiam sa admir orasul de la balcon. Stiu deasemenea ca intr'o seara am mers la baie , dar aici m'am multumit sa stau si sa privesc , imi era frica sa intru in apa noaptea pentru ca nu am excelat niciodata la inot.Sau cand am aruncat prima oara cu corcodele in Rika si Eddy....sau intr-o seara cand ei s-au dus la baie si noi le-am furat hainele.
Intr'alta seara imi amintesc ca ne'am strans vreo 10 si am mers pe jos pana in satul vecin ca sa ne ducem si noi 'la discoteca' , bineinteles ca in asa zisa discoteca am stat doar 10 - 15 minute pentru ca drumu dus - intors ne'a luat toata seara si ne'a lasat cele mai multe amintiri .
Sunt atatea de care imi amintesc incat as putea scrie o carte intreaga cu ele.

Dar acum eu m'am schimbat , am crescut si am incetat sa ma mai duc acolo asa des. De ce?
Pentru ca sunt constienta ca atunci aveau un farmec aparte din cauza varstei mele , acum chiar daca ma duc nu mai e la fel... imi raman insa cele mai de pret amintiri ale mele de pana acum , adanc intiparite in inima si in memorie .De fiecare data cand imi amintesc simt entuziasmul care il aveam atunci pentru orice lucru marunt pe care il faceam , imi aduc un zambet larg pe buze...

Pe strazi

2010-10-26T21:24:00.001+03:00

Ma plimb prin labirintul pe care il fac strazile prin oras. Imi pun castile pe urechi, melodia pe repete si plec sa ma ratacesc printre blocuri. Imi place asa!
Ganduri de vanilie imi asalteaza creierul si imi trezesc amintiri. Si merg. Bloc dupa bloc, alee dupa alee, strada dupa strada. Atent la pasi, privesc tot ce ma inconjoara, de parca mereu caut ceva. Si poate ca intradevar caut. Poate caut timp, sau poate caut pe cineva.Nici eu nu stiu. Si merg.
Melodia din casti e aproape de final. E doar a 17 a oara cand o ascult. Sper sa mai urmeze, pentru ca ma obsedeaza, o fredonez si in somn.
In spatele meu, strazile se inchid. Merg mai departe, bloc dupa bloc, alee dupa alee, strada dupa strada...

Cum era inainte...

2010-10-26T21:12:00.002+03:00

...pai...inainte era! Acum, nu prea mai e sau daca e, e putin!
Mai stiti ma, cand ne sunam seara pe fix, "Ba ce facem maine? Mergem la un gratr?" "Unde ma?" "Nu stiu, la Lehliu?!" si dimineata la 7 eram in gara cu rucsacii in spate, plini cu bere la 2, gratarul legat de rucsac si muzica de le boxe de calculator alimentate la baterie de 12V.
Nu ne trebuiau masini, nu trebuia sa ne strangem multi, ca sa punem bani de benzina, nu ne trebuiau planuri facute cu cateva luni inainte. Faceam doar chestii de moment.
Sau cand am plecat la Alba, de 1 decembrie, cu Grasu in tricou si geaca subtire, venita direct de la chef in gara, cu Ciupi, care dormea si balea geamurile compartimentului, Colhon in maieul ala mov, io in geaca aia mai mare cu 3 numere decat mine si Roby cu grohaielile alea ale lui in loc de ras!
Acum au aparut alte chestii, abia ne mai strangem sa vedem un meci toti sau sa mai stam de vorba. Sa nu mai zic de o golaneala, de o betie pe undeva.
Acum sunt doar scuze si pretexte sa nu ne mai intalnim: "asta seara stau cu iuby","ies in oras cu Andra', "ma duc la Kiki", "m-am certat cu el si n-am chef sa mai ies", etc....
Si nu vreau sa creada baieti ca am ceva cu ei, din contra tin la voi, doar ca prin faptul ca muncim undeva, timpul liber pe care il avem, acum preferam sa-l petrecem cu voi decat sa mai iesim noi.
Acum daca vrem sa facem o iesire o planuim din timp, in functie de cum suntem libere, in functie de cum pot si baieti sa mearga cu noi si mai ales in functie de bani. Parca inainte nu ne trebuiau asa multi bani. Parca era mai simplu!
Imi pare rau ca ne-am cam pisat unii pe altii si ca ne-am destramat ca grup! Si imi pare rau ca o sa incepe incet, incet sa ne mai auzim la telefon doar de sarbatori si probabil o sa ne vedem odata pe an!
Si da, ma, imi pare rau ca a plecat Roby la Jilava (sa ai grija pe acolo, ba golane!) si ca probabil o sa plece si Piticu, la anu!

Nopti albe ...

2010-10-21T21:23:00.001+03:00

Stii...cu totii avem nopti in care nu putem dormi...nopti in care ne macina gandurile
sau....nopti in care pur si simplu nu putem dormi
Citeste si ... povestea mea ... o poveste ca oricare alta....
La dracu…8 dimineatza ce m-am trezit asa devreme? iar nu am putut sa dorm.ale dracu de probleme.E ceve in neregula cu mine.am acelasi cosmar:ma visez cu o parte din prieteni in penitenciar…Doamne iarta-ma te rog,promit ca nu o sa mai fac.
Nu mai pun mana pe droguri sa vand cat as fi de saraca,nu s-a meritat doamne am fost prosta n-am realizat,am trait o lume regeste pana cand m-au sifonat.M-au luat din pat ca pe ultimii infractor de pe strada.Nu stiam ce se intampla nici nu ma gandeam la iarba ,era exact ca in cosmaruri.. m-au condus pe un coridor,m-au bagat intr-o camera in care aduceau infractori.Parca nu era adevarat am jurat ca sunt nevinovata.Recunosc ca nu stiu absolut nimic si ca nu sunt implicata.Ciudat… prietenii de fapte erau greu de intimidat dar speriati de puscarie m-au incriminat.
Fratilor uitati-va la mine: tremur, sunt speriata,nu sunt pregatita de parnaie ,nu la asta am aspirat.
"Stai linistita esti minora n-ai cum sa faci puscarie!"
"Depinde de judecator niciodata nu se stie!"
Unii ma incurajeaza, unii ma descurajeaza,altii nu-mi dau niciun sfat fiindca nu-i intereseaza.Nu pot fi indiferenta, puscaria e puscarie si sunt speriata rau de ea …firar a dreacului sa fie.
Cei care au fost spun ca nu s-ar mai duce vreo data.Nu ar mai vrea sa piarda ani din viata indiferent de fapta.Decat murdara si inghesuiat ca o pasare in colivie mai bine fara bani dar libera in saracie.Am facut-o, acum regret dar timpul e ireversibil trebuie sa tin ochii larg deschisi totul e imprevizibil.Acest razboi psihic e prea greu sunt un simplu om.E o lupta grea iar eu nu am decat o foaie siun creion…..

E al dracu de stresant cand se joaca cu mintea mea,spun ca vor sa ma ajute dar vor sa-mi faca viata grea.Politaiul bate-ntruna cu pixul in masa,imi pune aceleasi intrebari formulate altfel si ma deruteaza.Ma-ncurc in minciuni,ma balbai si ma contrazic singura.S-au oprit bataile pixului..si-au dat seama sigur..tot cu nu in brate ,frate, ca asa am invatat pe strada.
O sa ma lege de scaun..sa ma-njure sa ma bata...da..
Altii sunt baietii de la crima organizata,sunt cei care nu scapa nici o fapta niciodata.
Retine aspectu..nu vorbesc despre jandarmerie care-ti da amenda ca bei in public sau faci galagie.Ma pregatesc pentru sentinta deci pentru cei mai rau.Sper ca domnul judecator nu ma trimite la bulau
Asta nu-i poveste,frate, e numai si numai realitate…
Gandurile unei traficante lipsita de somn in noapte….

Consum...

2010-10-14T19:33:00.002+03:00

Atenție, articol nu prea tolerant, dedicat atât celor care consumă droguri cât și celor care se gândesc să se apuce!
Sunt de părere că idioții care iau droguri își merită chinul. Adică, fundamental, este o chestie de alegere, dacă alegi să o apuci pe un drum despre care știi că este greșit, sau să nu o apuci. Simplu. Ești idiot și te apuci de droguri? Nasol, că io țin cu selecția naturală care, în mod cert, te va curăța. E ca un suicid. Regretele tardive sunt în zadar.
Bine, admit că și consumatorii de droguri au familii, care suferă din pricina lor. Așa că uite cum fac. Pun pe blog bannerul campaniei “Spune nu drogurilor”. Dar nu o fac pentru voi, dragi și stimați retarzi, ci pentru familiile voastre. Că voi sunteți niște nenorociți egoiști care încearcă să trișeze viața, în loc să o ia la trântă. E mai ușor să iei droguri decât să-ți înfrunți demonii! Ceea ce este greșit, lucru pentru care, evident, plătiți scump acum. Cu banii pe care i-ați risipit puteau fi salvate câteva vieți. Ale unor oameni care chiar doreau să trăiască și care n-au ales să meargă pe un drum greșit. Așa că rușine. Să țineți cont de șansa care v-a fost dată, șansă pe care alții, poate, n-au avut-o.Așa că nu, nu-mi mulțumiți! Încetați să vă mai bateți joc de voi și de ceilalți.

Moartea

2010-10-13T20:51:00.002+03:00

Dupa o noapte ploioasa linistea se coborase peste oras. Atunci cand primele raze ale soarelui au inceput sa mangaie cerul, fata care nu dormise nici o secunda s-a ridicat din pat si a intrat direct sub dus. A stat acolo timp de o ora si a cantat. Glasul ei frumos a ajuns pana in strada si astfel, toti vecinii ei s-au trezit intr-un mod cat se poate de placut. Parea ca va incepe o zi ca oricare alta, dar nu avea sa fie asa. Urmau acele douazeci si patru de ore de care trebuie sa ne ferim cu totii; nici o banuiala nu a incoltit in mintea celei care s-a imbracat frumos si a plecat la plimbarea de dimineata.

Pe drum, fata a intalnit un batran cersetor care statea ascuns sub cel mai mare copac din oras. Acesta a chemat-o pe tanara spre el rugand-o sa-i dea un banut; fata a zambit si s-a apropiat intinzandu-i o moneda. Atunci, cersetorul a ranjit ca un animal si i-a prins cu brutalitate mana: “Azi o sa mori!”a spus printre dinti. Glasul aspru a ingrozit-o putin, dar nu i-a dat prea mare atentie; si-a tras repede mana si a mers mai departe.

In acest timp, cersetorul, ajutandu-se de un bat alerga schiopatat strigandu-i sa mearga in casa si sa stea acolo, pentru ca moartea o pandeste undeva in strada. Asa a si facut, si-a facut cateva cumparaturi si s-a reintors in apartamentul ei. Incerca sa doarma macar o jumatate de ora, dar glasul hodorogit al batranului ii inunda creierul. Nu-si putea imagina cum a indraznit cineva sa-i faca o asemenea farsa. Pesemne ca batranul acesta nebun asa face cu toata lumea. In zadar incerca sa-si mute gandurile in alta parte, nu reusea; spaima mortii ii intrase pana in inima
si nu mai iesea cu nici un chip.

Incepuse deja sa-si imagineze moartea in fel si chip: o masina venea spre ea in mare viteza si… nu, nu asta trebuie sa fie, gandea fata. Poate ca ucigasul este chiar el, nebunul cu previziunile. Daca o urmarise pana acasa si astepta o ocazie de a putea intra peste ea? Nici asta nu poate fi, moartea astepta undeva in strada. Incepuse sa-i incolseasca din ce in ce mai tare in minte gandul ca cineva, sau ceva o va omori azi. Oare ar fi fost mai bine daca ramanea toata ziua inchisa in casa
? Nu, trebuia sa infrunte moartea, indiferent sub ce infatisare i se afisa. Cu toate ca spaima ii intrase in suflet, fata incerca sa ramana cat mai rationala; nu era posibil ca acel nebun batran sa-i fi spus acele lucruri doar pentru a se distra? De ce ar trebui oare sa se fereasca? De masini, tramvaie, de barbatii cu infatisari dubioase, de betivi, de electricitate, de… era imposibil, nu putea sa moara.

A stat asa multa vreme si cand a simtit ca incordarea i-a ajuns la maxim s-a imbracat si a iesit din casa. Daca moartea avea sa vina chiar azi, femeia era hotarata sa o vada. Poate ca vor reusi sa ajunga la o intelegere. Cu pasi sovaielnici s-a indreptat spre locul unde-l intalnise pe batranul cersetor. Dar daca moartea era ascunsa chiar in acest nefericit? Niciodata nu se gandise la momentul ultim decat ca fiind undeva departe, acolo unde parul i-ar fi albit, iar nepotii ar fi vizitat-o de prea multe ori. Era clar ca nu fusese decat o gluma proasta aruncata la intamplare. Se va duce doar ca sa-l certe pe nebun.

In cealalta parte a orasului, barbatul se trezise greu si chiar ar mai fi dormit, dar zgomotul vecinilor nu-l mai lasa nici sa gandeasca; asa ca s-a imbracat repede si a pornit la intamplare, prin oras. Era un om ca toti ceilalti, singurul lucru care-l diferentia de restul lumii era frumusetea. Fata lui avea ceva angelic, dar il tradau ochii reci. Privirea goala si insensibila era bine ascunsa sub niste gene lungi si stufoase, trebuia sa-l privesti adanc pentru a simti gheata pe care ti-o baga in suflet.

Era monotona viata acestui om, nu muncise si nu iubise pe nimeni niciodata. Cat era ziua de lunga statea si citea iar seara pornea in lungi plimbari. Nu-i placea nimic, nu radea niciodata si ura oamenii. Dar in aceasta zi totul avea sa se schimbe pentru ca numai peste putin timp avea sa se intalneasca cu cea careia ii fusese prevestita moartea.

Fata mergea din ce in ce mai repede spre locul in care statea batranul nebun. De cand il intalnise nu mai avea pace. In ochii ei, trecatorii nu erau decat niste criminali; avea senzatia ca fiecare se apropie mult prea mult si ca orice lucru tinut de catre acestia in mana era o posibila arma. In mintea bietei fete suna obsesiv fraza:”O sa mori, moartea te pandeste in strada.”

Cum oare ar putea-o pacali? In cazul in care s-ar intalni cu ea, o sa-i ceara sa o mai lase in pace o vreme. Era mult prea frumoasa
pentru a disparea de pe pamantul asta atat de repede. Nici nu banuia ca urmatoarea ei viata avea sa inceapa exact in momentul in care avea sa se intalneasca cu barbatul care locuia in celalalt capat al orasului. Si acel moment avea sa vina… acum. In clipa in care si-au intalnit privirile, fata l-a luat de mana si i-a spus:

- Azi trebuia sa ma intalnesc cu altcineva, nu cu tine.

- Iar eu trebuia sa dorm.

- Si-ti pare rau?

- Nu.

- Deloc?

- Deloc… Dar tie?

- Mie? Nu,de ce?

- Ti-am stricat intalnirea.

- Nu era importanta.

- Nu?

- Nu.

- Deloc?

- Deloc.

- A iesit soarele.

- Ma mir, credeam ca va ploua.

- Si eu. Uite un batran cersetor, sa-i dam un banut.

- Hai sa nu-i dam.

- De ce?

- Daca-i dam, va ploua.

- Esti sigura?

- Nu, dar vrei sa riscam?

- Nu.

- Cum te cheama?

- Dar pe tine?

- Nu-ti spun.

- Nici eu. Cu cine trebuia sa te intalnesti azi?

- Cu Moartea. O cunosti?

- Sigur ca da.

- Cine e?

- Ura din sufletul tau.

- Si daca ura a disparut?

- A disparut si Moartea.

- Unde mergem acum?

- Oriunde.

Intoarce-te

2010-10-13T20:43:00.000+03:00

De ce spun ca te urasc, cand de fapt te iubesc inexplicabil de mult... De ce ma mint diminetile si imi spun ca nu te mai vreau, ca nu te-as ierta daca azi mi-ai cere sa fim din nou impreuna. Stiu bine ca asta imi doresc. Si tu stii. Ca inca te iubesc.

De ce nu pot alunga sentimentul acesta atat de apasator, atat de rar intalnit... caci e cumplit sa simti pentru o persoana ura fiindca acum e cu alcineva si un dor imens pentru ca o doresti din nou cu tine. Cine poate sa intelega? Cine poate sa ma inteleaga?

Tu poti? Ar trebui, fiindca despre tine e vorba, despre tine... acel nepasator, crud si rece. De TINE e vorba, iubitul meu, caci m-ai otravit... si acum nu pot sa ma vindec, nu exista tratament
si nici baiat pentru a putea sa ma vindece de pasiunea acestea nebuna din sufletul meu.

In viata
mea ai fost intotdeauna ca o bautura rara in colectia asta de vinuri ieftine. Ai fost totul pentru mine, dar asta n-ai inteles TU, niciodata...

Crezi ca mi-e bine sa te stiu cu alta? Crezi ca pot sa-mi refac viata pe care tu ai marcat-o atat de nepasator? Eram definitiv a ta, te iubeam cu fiecare participa din corpul meu, ti-am iertat orice, mi-am deschis sufletul in fata ta... dar ai plecat, m-ai facut sa zbor atat de sus, ca dintr-o data sa-mi tai toata aceasta euforie si sa cad de la o inaltime atat de mare? Ce suflet ai putut sa ai in TINE, cand eu m-am zdrobit?

Ma urasc pentru ca inca te iubesc in ciuda a cate mi-ai facut, ma urasc pentru ca n-as putea sa rezist [o stiu] si cu siguranta ti-as zice DA pentru a doua oara. Nu pot sa ma iert pentru ca te astept... atat de nerabdatoare ca maine sa vii la mine, sa ma saruti... sa ma inveti din nou sa traiesc asa cum am trait atunci... Astept ca eu, sa fiu definitiv a ta... Insa doar astept...

Inca reusesc sa tin capul sus in fata ta, reusesc sa fiu tare... dar stiu ca la orice atingere voi ceda slabiciunii mele.

Stiu ca n-ai sa te mai intorci si mi-e groaza, imi vine sa urlu, sa tip... dar tac si inghit.

Mi-e frica sa ies doar de teama de a nu te intalni. Mi-e frica de mine caci te iubesc si nu-ti pot rezista. In ciuda atator chestii, tu ai viata ta acum... si oricat ti-as scrie, orice as FACE, tu nu mai te intorci... Te astept zadarnic.

Sper ca totusi ai sa revii... daca nu la mine, macar in visele mele... macar sa fiu multumita caci undeva tot esti prezent si vei fi INTOTDEAUNA in viata mea!

Pentru cineva pe care l-am iubit, il iubesc si probabil il voi iubi! Pentru EL!

"Nu ma intreba ce am facut ca nu stiu"

2010-10-13T20:28:00.000+03:00

Gata ! Nu mai merge asa , si desi stiam asta de mult timp , de abia acum iau in considerare faptul ca ma pot lasa si ca nu ar trebui decat sa imi impun asta.
1.Nu mai beau.
2.Nu mai trag.
M-am convis cati tin la mine , si cati ce ar face in anumite momente. Nu vreau sa imi pierd prietenii adevarati , vreau sa le demonstrez ca pot sa ma schimb daca vreau , vreau sa stie cat de mult le sunt recunoscatoare pentru ca m-au ajutat si nu m-au dat de gol vineri. Daca stiu sigur ceva , stiu ca nu aleg bautura sau drogurile in locul persoanelor care chiar conteaza pentru mine si care mi-ar fi aproape mereu. Colegele mele care nu ma inteleg dar care au grija de mine , care imi cumpara cafea si ceai de lamaie ca sa ma trezesc , care au stat cu mine in baie doar pentru ca radeam ca o idioata.
Bai...nu vreau ca peste cativa ani sa ma intreb pe ce s-a dus adolescenta mea si sa imi raspund: strong , bere , vin , vanilla , opium . Vreau sa pot sa spun ca am schimbat "aia" la mine .
Le multumesc tuturor celor care au avut grija de mine vineri... in special lui . Si maica'sa , ca a plans cu mine.....

Marturisire....

2010-10-10T15:45:00.000+03:00

Marturisirea unui fost consumator de droguri :

Alex (23de ani) : Prima data am incercat droguri la 13 ani printr-un prieten de la scoala. La inceput am “fumat” heroina timp de 4 luni, dupa care am inceput sa ma injectez. Am consumat 10 ani de zile. Dupa o luna de la primul contact cu drogurile am inceput sa consum zi de zi si chiar de 2-3 ori pe zi. Dupa 3 luni am inceput sa simt ca mi-e rau daca nu consum, ceea ce m-a fortat sa continui sa consum, indiferent daca vroiam sau nu. Din cauza drogurilor am intrerupt liceul. Am doar 9 clase terminate. Prietenii s-au distantat de mine si nu reuseam sa imi mentin locul de munca. Mi-am pierdut increderea în mine si in altii. De mai multe ori am fost plecat de-acasa pentru perioade scurte. Dupa ce s-au scurs astfel 10 ani am realizat ca nu facusem nimic in viata si mi s-a nascut dorinta de-a ma schimba. Astfel am ajuns la Centrul Teen Challenge. Aici recuperarea este foarte grea, pentru ca se studiaza mult. Pana sa vin la Teen Challenge nu am citit nici o carte. Aici trebuie sa citesc doua pe saptamana, plus Biblia in fiecare zi cate o ora. E greu! Este mult mai usor pentru tineri daca nu incearca niciodata droguri, indiferent de tipul de drog. Intotdeauna un drog mai slab te va conduce la unul mai tare, pana ajungi la varf, cand nu mai ai nici o scapare. Si inca un lucru: evitati anturajul cu baieti care consuma si nu cumva sa ii numiti “prieteni”, pentru ca dependenii de droguri nu au prieteni, ci doar persoane de care pot sa profite.

Dezamagiri

2010-10-09T21:32:00.001+03:00

Dezamagiri. Cand se vor termina?? Incerc sa fiu cat mai vesela, sa ma simt bine. In ultimul timp mi-a mers bine. Si exact in punctul in care lumea mea parca revenea la normal, atunci "boom!", apare o noua dezamagire. Si un nou motiv pentru care imi pierd iar increderea de sine. O reparasem. O lipisem acolo unde era rupta. Dar se pare ca nu am lipit-o bine. Sau cu ce trebuia... :| Mda. Nu ma asteptam. Si, sincer, cred ca nu vroiam sa vad. Sau sa accept. Nu din partea voastra. Va veneram atat de mult... Si va luam apararea in fata celor care spuneau chiar adevarul. Iar eu nu vroiam sa cred. Pacat ca mi-am dat seama prea tarziu ca aveau dreptate... Pfff... Ati uitat, nu? Tot. Sau am gresit eu cu ceva? Oare sunt eu de vina?? Daca da, spuneti-mi. Si stiti cum am gresit? V-am pus increderea si devotamentul meu pe tava. Vi le-am oferit, iar voi le-ati luat din prima. Si nu ati stiut sa le apreciati. Sa aveti grija de ele. Imi pare rau. Si jur, nu imi mai ofer increderea pe tava nimanui pana nu mi se dovedeste ca se merita. Nu voi mai accepta sa ma folositi pentru binele vostru. Adevarat mi-a spus cineva azi: "Fiecare cu interesul lui." Numai ca eu, in prietenie, am decis ca intotdeauna sa ma gandesc la voi, fara sa ma mai gandesc la mine. Poate ca asteptam sa faceti voi asta. Ha :)) Ce naiva am putut fi! Normal ca fiecare cu interesul lui! ... Mda...asta e. Mergem mai departe. Lumea nu se opreste aici. Numai ca nu o sa mai fie asa ca pana acum. Aveti nevoie de mine? Uitati ca exist, asa cum faceati dupa ce v-am ajutat. O sa regretati? Nu-mi pasa. Acum mai sper doar ca singura persoana care mi-a ramas sa nu ma dezamageasca si ea... Macar tu sa mai fi aici. Fiindca acum iar cad...

Poveste de Bucuresti

2010-10-02T20:47:00.002+03:00

Doi tineri îndragostiti au rezistat împreuna dupa ce s-au târât mai bine de zece ani prin lumea drogurilor si a prostitutiei bucurestene. Ultimele zile au adus vesti proaste pentru cei ca Mihai si Corina,un cuplu de toxicomani din Bucuresti,care acum urmeaza tratamentul cu metadona.Cel mai mare centru care trateaza toxicomanii se va închide si aproape 400 de dependenti vor ramâne fara metadona.Locatarii din zona Argeselul au salutat demersul,la fel si o serie de politicieni care au folosit închiderea lui în campania electorala.Medicii prezinta însa o imagine sumbra pentru ceea ce va urma.Multi pacienti se vor reapuca de droguri,o parte vor muri sau vor îngrosa numarul infractorilor.Scoaterea de sub tratament a dependentilor de droguri i-ar împinge pe multi înapoi catre o viata pe care nimeni nu ar vrea sa o traiasca.Mihai si Corina spun ca se iubesc.Sunt de zece ani împreuna si sunt fericiti.Povestea lor pare însa desprinsa din filme si e marturia limitelor pe care le încalci când te prinde dependenta de droguri:ca sa-si procure doza zilnica,Corina s-a prostituat ani întregi.Mihai a însotit-o,în strada,unde i-a „selectat” clientela,pentru partea lui de heroina.

ANII DE DEPENDENTA- Viata de cuplu, vazuta prin seringa
Putini ar gasi urme de romantism în locul în care Mihai si Corina s-au îndragostit.Ce erau ei altceva decât doi tineri dintr-un cartier bucurestean,plin de droguri si de povesti despre ratare,femei usoare si despre alcoolism?Se întâmpla acum zece ani în lumea„subterana”a orasului,unde drogurile circulau ca sângele prin venele unui organism.Când Mihai a cunoscut-o,Corina nu iesea din tiparele cartierului unde se nascuse.Avea putin peste 16 ani si era proaspat iesita din penitenciar,unde fusese închisa pentru prostitutie.Locuia cu mama sa,o femeie care,dupa fiecare repros ca„face strada”,întreba,cu subînteles,daca nu îi da si ei o parte din bani.Era deja„pâna peste cap”bagata în heroina.Începuse însa timid viata asta,lucrând la o saormarie.Apoi a dansat la night-club,apoi a iesit în strada,unde si-a vândut trupul.Drogurile au venit firesc,ca si dependenta de ele.Avea nevoie de bani,este tot ce poate explica.Pe atunci,Mihai nu„baga heroina”.Decât rar,recunoaste el totusi.Era deja tata dar,pentru standardele mediului în care crescuse,era un baiat„cuminte,ca o fata”.Prin casa lui,unde toata lumea„baga în vena”,sa nu fii zilnic terminat era ceva de retinut.„Toti,de la mic la mare din familia mea,au picat în patima asta.Un nepot chiar a murit de supradoza.Si când vezi ca toti fac,nu stii daca sa nu te apuci si tu. Asa a fost sa fie”, spune baiatul.
Când povestesc cum s-au cunoscut,Mihai si Corina zâmbesc complice,ca de o boacana simpatica.Astfel,în primele zile dupa ce a iesit prima oara din penitenciar,Corinei i s-au întâmplat trei evenimente memorabile.Primul,la poarta penitenciarului,gardianul i-a întins doua prezervative„ca asa e procedura”pe care ea le-a aruncat,într-un soi de protest.Al doilea,odata iesita a bagat din nou heroina în vena,pentru prima data,dupa detentie.Iar al treilea,a primit pe telefonul maica-sii un bip de la o persoana necunoscuta.Apoi s-a petrecut ceea ce ea numeste„cel mai bun lucru din viata ei”.Din curiozitate,a sunat pe numarul respectiv înapoi.Era Mihai.„Am zis sa n-o scap iar”,spune baiatul.Cuminte,a invitat-o„la o plimbare”.S-au plimbat mult,atât de mult ca pe ea au început s-o doara picioarele Apoi l-a invitat la ea acasa.Unde am ramas pâna în ziua de azi,spune Mihai.

Doza de dragoste
Nici unul dintre ei nu mai stie exact când au început sa se drogheze împreuna.Seringa s-a insinuat însa rapid în viata lor de cuplu.Traiau un ritual în jurul ei.Se„rezolvau”unul pe altul:el îi baga ei acul în vena,ea lui.„La un moment dat nici nu mai aveam loc pe mâna unde sa facem.Aveam fiecare doza noastra,din care nu lua celalalt”,spune Corina. eseau în lume rar.„Ne gândeam ca o sa cheltuim la discoteca atâtia bani când pot sa-mi iau heroina cu ei.Oamenii ca noi nu stiu sa faca alte lucruri, decât sa se drogheze.De asta multi nici nu renunta”.Gesturile de afectiune în perioada de dependenta se reduc la aspecte care pot parea suprarealiste:„Stiam ca ei îi e mai rau decât mie,de-aia îi mai dadeam de la mine”,povesteste Mihai momentele când renunta,din dragoste,la doza.Viata de cuplu era o cursa dupa bani,pentru droguri.Si ca sa faca rost de ele,Corina a iesit iar în strada sa se prostitueze.`Ajunsesem amândoi atât de dependenti de heroina,ca nu mai puteam sa ne procuram doza daca nu ne bagam pe asta.Eu am vazut ca se fac usor banii,si pentru ca eram drogat am zis«Bine!».Uneori îmi venea sa mor!La început nici nu-mi mai venea sa o las sa plece de lânga mine.Dar aveam nevoie de droguri”,încearca Mihai o explicatie. De fapt, oricât de greu pare de crezut,explicatia acceptarii unei astfel de situatii e mult mai simpla,zice el.„Te obisnuiesti,cu timpul”. Ea iesea în fiecare seara,el o însotea.Fara sa vrea,iubitul Corinei a devenit astfel pestele Corinei.De cele mai multe ori,astepta„dupa colt”.Uneori,s-a batut.Mihai uraste însa termenul de„peste”si spune ca între ei„e altfel”.„Eu merg cu ea ca sa am grija. Daca ea vrea sa iasa,iese. Daca nu,nu”,creioneaza el libertatile de care se bucura Corina.

MOMENTE GRELE
Cum sa-ti rascumperi iubireaCumva,prin povestea lui Mihai si a Corinei nu se întrevede înca un happy-end.„Peste câtiva ani ne vad exact ca acuma”,zice Mihai. Daca raportul Comisiei Prezidentiale ce propune,printre altele si legalizarea prostitutiei,ar deveni realitate,n-ar face o mare diferenta,spun ei.Corina continua sa se prostitueze chiar si acum.Mai rar,e drept,dar tot cu Mihai alaturi.Legalizarea prostitutiei ar trimite-o,crede ea,sa lucreze„la patron,cum ar fi la saormarie”si banii n-ar mai fi aceiasi.„Oricum,eu simt ca asta nu mai pot s-o fac,ca nici nu mai arat cum aratam altadata”,spune Corina.Mihai spera ca în curând sa renunte totusi amândoi la viata asta.De heroina nu mai au chef,sunt pe tratament cu metadona de ceva vreme si se tem ca,daca ar mai„gusta”o data,ar face supradoza.Acum urmaresc sa închirieze o camera undeva,poate sa gaseasca si ceva de munca,nu stiu ce anume,unde anume.Un oarecare plan exista.„Dar eu întotdeauna am avut ghinion în viata.Mihai este singurul lucru bun din viata mea.Ma întreb uneori pe cine am omorât de viata mea e asa?”,filosofeaza Corina. Au fost totusi câteva momente care,desi sunt povestite cu un aer firesc,ar fi de-ajuns cât sa faca orice om sa se poata gândi ca traieste sub o stea cu ghinion.
Când Mihai si Corina vorbesc despre un astfel de„impas”,zici ca e vorba de o cearta în familie peste care au trecut.Însa în urma cu patru ani,Corina a disparut efectiv timp de trei zile de acasa.A fost rapita,urcata cu forta într-o masina,vânduta altui proxenet,unde a stat,cu alte fete într-o casa.Corina nu-l uraste pe cumparator.Din câte spune ea,s-a dovedit a fi„un om întelegator”: a rugamintile ei l-a sunat pe Mihai ca sa negocieze întoarcerea acasa.
Astfel a ajuns baiatul sa-si rascumpere iubita cu nu mai mult de sapte milioane de lei vechi. „Am înnebunit! Daca eram cununati legal, veneam cu mascatii peste ei, dar asa, suntem în concubinaj... Trebuia sa le dau vreo zece milioane de lei vechi pe ea. Le-am dat vreo sapte. Atâta au vrut, ca era si drogata”, încheie, plin de calm, Mihai
Un plan, o camera, un câine
Mihai si Corina spun ca înca se iubesc. Se privesc gales, îsi ating uneori atent mâinile tatuate strâmb, se mai ironizeaza cu mici rautati în familie, de genul „mai, martafoiule”. Au acea liniste care te cuprinde dupa ani de relatie si se completeaza când vorbesc, îsi termina unul altuia frazele. Mai au un fel de foame sa povesteasca prin câte au trecut, vorbesc repede si agitat, spun „Si câte nu s-au întâmplat!” atunci când finalul se apropie.
Ramâne, dincolo de zâmbet, câte o remarca a baiatului: „Daca nu ar fi fost drogurile astea, noua ne era bine...”. Spune ca a preferat sa faca ea strada decât sa dea el în cap pentru doza. „Dar de furat, nu puteam. De la mine din casa nu prea aveam ce sa iau!”, gaseste loc de gluma.
Se felicita ca macar nu are în el instinctul asta, al hotului, cum a vazut ca au multi din jurul lor. „Tremur tot! Si când mint tremur. Când ma drogam, nu puteam sa ma gândesc la nimic din ce as putea face ca sa ies din asta. În capul meu erau numai droguri, droguri... Acuma as vrea sa fac ceva, sa lucrez, ca ma simt în stare. Dar nu stiu ce... Si la munca, daca merg, trebuie sa mergi aranjat, nu poti daca nu ai un loc al tau”, zice Mihai
Apoi se aprinde dintr-odata: „N-o sa mai dureze mult viata asta. Asculta-ma pe mine! Ne ducem iar si ne luam o camera, ne facem curat în ea, ne luam si câinele... Ca avem câine!”, spune Mihai. „Avem o catea crescuta de mica”, adauga Corina. „Am cheltuit multi bani cu ea la veterinar, am vândut pentru ea ce cercei mai aveam în casa”.
Spun ca iubesc mult animalul. Au observat ei, când erau mai lucizi în momentele grele, ca le manânca delicat din palma.

NEVOIA DE DROGURI
Cuplul dependent, controlat de sevraj
Specialistii în tratarea dependentei spun ca astfel de cazuri, cum este cel al lui Mihai si al Corinei, sunt extreme. Deciziile de a încalca legea sunt însa dictate de presiunea sevrajului. „Pentru o doza, un dependent de heroina e în stare sa faca lucruri pe care în mod normal nu le-ar face.
E vorba despre nevoia imperioasa de droguri. Pentru ca ei simt un rau fizic fantastic. Dar e vorba si despre o parte psihologica. Pentru ca, în astfel de cupluri, primul gând nu e, de exemplu, «Hai sa mai stam în pat putin!», ci «Cum sa facem rost de droguri?»”, explica psihoterapeutul Eugen Hriscu.
Problema în cuplurile de toxicomani se perpetueaza si dupa ce renunta la heroina. „Ei se drogheaza ani în sir. Si dupa ce renunta, exista un gol, nu stiu sa faca altceva. De asta este nevoie si de servicii sociale pentru ei. Pentru ca, le dam metadona, dar ei nu stiu unde si cum sa lucreze”, conchide Hriscu.

MARTURII
„Nu ieseam nicaieri. Ne gândeam ca o sa cheltuim la discoteca atâtia bani, când puteam sa luam atâta heroina cu ei. Oamenii ca noi nu stiu sa faca alte lucruri decât sa se drogheze, în momentele alea. De asta multi nici nu renunta. (...) Eu întotdeauna am avut ghinion în viata. Mihai este singurul lucru bun din viata mea. Ma întreb uneori pe cine am omorât de viata mea e asa.”
Corina, fosta dependenta de heroina si prostituata
„Ajunsesem amândoi atât de dependenti de heroina, încât nu mai puteam sa ne procuram doza daca nu se prostitua ea. Eu am vazut ca se fac usor banii si am zis: «Bine!». Îmi venea sa mor, la început nici nu-mi venea sa o las sa plece de lânga mine. Dar aveam nevoie de droguri.Te obisnuiesti, cu timpul.(...)Când ma drogam, nu puteam sa ma gândesc la nimic din ce as putea face ca sa ies din asta. În capul meu erau numai droguri, droguri. Daca nu ar fi fost drogurile astea, noua ne era bine.”
Mihai,fost dependent de heroina,iubitul Corinei„În astfel de cupluri,primul gând nu e,de exemplu,«Hai sa mai stam putin în pat!»,ci «Cum sa facem rost de droguri?».Si dupa ce renunta se creeaza un gol, pentru ca nu stiu sa faca altceva.De asta e nevoie si de servicii sociale pentru ei.

Asta e pentru noi

2010-09-24T22:53:00.001+03:00

Asta scriu pentru cei care chiar conteaza pentru mine. Nu le spun numele , ei se stiu , si asta e cel mai important lucru.
Pentru cei care impart cu mine anii de liceu , orele , pauzele , inainte si dupa ore , pentru sticlele golite , pentru zilele pierdute inutil , pentru certurile , impacarile , despartiri , revederi.
Sunt mandra de ei . In gasca noastra defectele , toanele , comentariile sunt acceptate , fitele si figurile nu . Imi plac oamenii astia.... N-am uitat datorita cui inca mai scriu , n-am uitat de zilele pe care le-am irosit la scara injurand-o pe tanti de la 5 ca arunca cu apa in noi , intre blocuri , in OZN.
Vreau ca mai tarziu sa imi aduc aminte de vorbele noastre , salutul nostru , perlele , caracterele noastre total diferite , dar care se completeaza reciproc , iluziile , visele , relatiile , intamplarile noastre.
Nu vrem lucruri marete , n-avem asteptari prea mari de la noi m de la restul , nu vrem decat esentialul. Restul nu ne intereseaza. Vrem ca unele lucruri sa le putem avea si muncim pentru ele . Dar nu facem imposibilul .
Si ne iubim asa dementi cum suntem...

Stupid love letter

2010-09-11T21:48:00.000+03:00

Draga tu ,
Ma mai tii minte ? Sunt tot eu , idioata care s-a indragostit nebuneste de tine si pe care si tu o iubesti , ai iubit-o. Iti scriu pentru ca iti simt lipsa rau de tot , mult mai rau decat ai crede tu .
Abea acum imi incep scrisoarea stupida catre tine. Tu.... Te vei inabusi in viata orasului mort , prea pustiu de suflete , de culori . Vei uita de carti cu adevarat frumoase ...vei lacrima sau vei plange vara , si poate ca si toamna.Toamna cheama atat de multe amintiri...E stupid... A inceput sa ploua greu , rece , monoton.E toamna afara , sau doar in camera mea ? Si intodeauna din camera mea am iubit toamna . Te-am iubit si te-am urat o zi intreaga , o dupa amiaza intreaga. Te-am urat pentru imi pareai perfect , ai tot ce am eu nevoie , ce imi place mie . Si te-am iubit pentru ca erai langa mine si nu suportai ca am inceput sa plang . M-ai schimbat mult acum.. Am inteles ca nu trebuie sa duc o viata dubla . Dar tot sunt altfel fata de prieteni si altfel fata de mine insumi . In ziua in care mi-am dat seama ca da , te iubesc , am fost cumplit de trista. Si asta o sa intelegi pe parcursul scrisorii de ce . Stiu ca amintirile sunt icoanele timpului pierdut , dar amintirile cu tine vreau sa le pastrez , restul pot sa dispara.
Stii care a fost cea dintai porunca pe care mi-am impus sa o respect? Nu stii... A fost : nu voi iubi ! Si logic ca nu am facut asa.
N-am crezut niciodata in fericire , cum nu cred nici in Dumnezei. Nici acum nu cred in ea , chiar daca in anumite momente o simt , o am . Mi-e teama chiar si de fericire. Dar cand sunt cu tine , cand sunt la tine in brate sunt fericita... Mi-e sufletul schimbat iar eu schimb bateriile de la camera si visez in continuare. De multe ori m-am intrebat ce am eu in serile tarzii de vara. Dar n-am gasit niciun raspuns. Sunt cea mai imbecila dintre toti , orisicat m-as ascunde. Sunt atat de imbecila incat nici nu ma revolta noaptea asta pierduta si slabiciunea sufletului meu , si ruina vointei mele sau pustiul mintii mele . Si scriu aici... Si sunt dezgustata de tot , chiar si de durere. Si nici nu pot dormi. Si nici nu pot citi. Deci sunt o imbecila . Dar stiu ce se petrece cu mine . Sunt sentimentala.Degeaba ma tot ascund . Daca nu as fi sentimentala nu as fi intrista. Nu am de ce sa fiu intristata.
Privesc in gol pe fereastra... Ma gandesc : poate ca toamna viitoare nu voi mai privi singura luna , poate ca nu voi mai asculta singura vantul . Apoi rad si imi spun :de cate toamne nu zic acelasi lucru ?
Mi-e dor sa ma simt atat de confortabil stiind ca ma iubesti ......
Prietenul meu s-a schimbat . De fapt , iubind , tanarul brunet a devenit prietenul meu . Nu-l mai recunosc. E atat de inalt , de nelinistit , de iubitor.. Ne intelegeam atat de bine : eu care nu voiam sa il iubesc , sa iubesc.
Daca ar fi sa pleci , ai pleca pur si simplu , sau nu ? Vezi tu , viata nu e un joc de adevar sau provocare , viata chiar e pe bune . Poate ca va fi mai usor , sau mult mai greu decat crezi tu sa iubesti din nou , sa iubesc din nou .
Omul cauta iubirea toata viata lui.... dar cred ca eu am gasit-o.
Cu drag , a ta ,
Angy.

M-ai stai

2010-09-01T22:05:00.001+03:00

vara asta am trecut prin multe...am ras , am plans , am luat parte la povestile de iubire ale prietenilor mei si ale mele , am visat mai mult ca niciodata . nu am plecat nicaieri , insa am fost acolo unde mi-am dorit, si asta gratie oamenilor dragi mie...am fost cu ei chiar si atunci cand mintea imi era ocupata cu altceva .

as vrea sa pot opri timpul in loc...sa fie vara mereu , dar nu pot...privesc neputincioasa cum alearga grabita in intampinarea toamnei ce deja face sa imi fie frig . nu sunt pregatita sa ma despart de ea , nu acum...simt ca odata cu plecarea ei sperantele pe care le-am sadit se vor ofili , promisiunile pe care mi le-am facut se vor narui precum cenusa lasata in bataia vantului .

imi va fi dor de ea...de luna plina pe care mi-o aseza in fereastra atunci cand singuratatea punea stapanire pe mine...de ploile caldute ce imi trezeau simturile inmuiate in amorteala...noptile tarzii in care adormeam cu gandul la El , la strainul meu .

te rog sa mai stai...de dragul meu...mai lasa-ma sa visez putin...

:((

Mi-e dor de vara

2010-09-01T22:03:00.002+03:00

Imi e dor de tot ce a fost vara asta , care a trecut , dar care m-a facut sa regret ca nu a tinut mai mult . Mai ales cele doua luni care nu stiu cand se vor mai repeta cu Mada , Fatza si Catalin.

2 luni de:

da muzica mai incet,

pasta da-o mai tare ca-mi place,

nu fi prost vezi ca eu plec,

stai acasa nu pleca,

unde-i geamu,

unde-i gutuia

da-mi tigari

n-am tigari

ia tigari

vrei tigari

baaa dorm cu tine, da ?

mie foame,

da si mie.

mancam ?! brb 2 min :))

niiii. ala-i al meu. ca tu te plimbi cu scaunu si eu sar coarda.

ca vroiai tu sa am iubit patiser :))

pasta o ciordisei pentru mine :X (piersici de 1 plus 1 gratis)

ca plecai mereu cand trebuia sa ma acoperi

ca veneai exact la fix.

ca... mi-a placut. 2 luni asa.

Pentru ca stiu ca daca ar fi sa o luam de la capat , tot asa ar fi , nimic nu s-ar schimba si poate ca totusi..tot cu inima franta as iesi din vara. Dar normal , vorba ta Mada, de cate ori s-a intamplat , parca nici nu mai conteaza inca o data in plus sau in minus. Si asa , iar ai tu dreptate , indiferent de cat de mult ma impotrivesc eu.

Vreau sa ramanem iar in gara de N de la Bucuresti ca am uitat sa plecam si s-a inchis gara cu noi in ea , sa stam pe peronul A1 si sa plangem eu cu EL ca ne despartim iarasi chiar daca intre noi nu mai e nimic , sa mergem cu 182 si pe urma sa ne dam seama ca nu am ajuns bine , si sa cautam Arcul de Triumf ca niste disperati cand el era chiar la 200 de m de noi.

O sa imi fie dor de tot , mai ales de vara asta . Pentru ca am terminat-o cu amintiri placute si nu prea , cu muzica si tigari.. cu ketamina si extasy la greu , cu bere cava d'oro si coniac in biberon.. cu piersici inca necoapte dar bune , cu mere padurete ,cu cirese de import , cu ananas si mai ales rodii si nuca de cocos. Ca incercam sa spargem nuca in capul lui Catalin si el ne injura printre dinti dar ne zambea cald , ca doar nu suntem altceva decat niste copii tembeli . Ca mi s-a zis de mii de ori ca o sa duc o viata de artist in timp ce fumam si ma lasam cuprinsa de melancolia unor clipe de muuult timp trecute..

Va iubesc muult de tot , si ma pierd in voi mereu...

Sper sa cititi asta cu sufletul nu cu ochii doar.

Cauta-ma ca sa ma gasesc.

2010-08-30T21:56:00.001+03:00

Si aici nu glumesc. Nu-mi pasa cum intelegi tu asta , stiu foarte bine cum percep eu . Cauta-ma. Fatzo , tu stii , sau macar iti dai seama , ce fel de persoana sunt , ce mentalitate am si tot restul . Eu nu . Recunosc ca nu ma cunosc. Poate ca nici macar nu am incercat atat de mult ca sa ma cunosc. Dar stiu anumite lucruri la mine , care ma enerveaza.
Traiesc in fiecare zi cu toate umbrele stravezii langa mine , iar eu merg inainte si umbrele raman in aceleasi locuri , cand ochii imi sunt scaldati in asa numiti prieteni care s-au abonat la viata mea , neconditionat. Sunt ca toti adolescentii. Sentimentala si visatoare. Degeaba tot incerc sa ma ascund. Sunt ridicola. M-am chinuit sa imi scot din suflet aceasta stare , slabiciune , care se numeste melancolie. Sunt melancolica. Deci sunt ridicola.Sunt lipsita de vointa , incredere , personalitate.Dovada faptului ca duc lipsa de vointa o am chiar in clipa asta . In loc sa lupt impotriva imbecilitatii nostalgice de august , eu scriu totul pe un caiet pe care nimeni nu il va citi niciodata.
Dar nu trebuie sa gandesc. Nu trebuie sa gandesc. Trebuie sa scriu.
Cred ca niciodata nu m-am impacat cu ideea ca nu am reusit sa fac un anumit lucru . Niciodata nu mi-a placut sa am prieteni.Nu am vrut sa imi pun sufletul pe tava in fata unor oameni livizi si melancolici. Mandria ca port in mine o taina pe care nu o cunoaste nimeni , imi era de ajuns.Dar nu a fost asa. Mi-am cautat si eu , ca toti oamenii slabi , prieteni. Mi-am descoperit sufletul ,cersind mangaiere si consolare.
Ce tot aberez aici ??????
Ce caut eu ? Sufletul. Unde ? Si cum as putea sa imi recunosc adevaratul suflet , intre miile de suflete pe care le port in mine ? Trebuie sa ma cunosc. Trebuie sa stiu o data cine sunt si ce vreau .Am amanat mereu lucrul asta . Pentru ca mi-e teama.Mi-e teama ca nu voi reusi sa-mi luminez sufletul . Si am incercat de multe ori sa ma analizez pana la capat, sa patrund cat mai adanc si calm in suflet. Dar nu am reusit. Niciodata nu m-am putut concentra atat de tare. Daca m-as cunoaste......
Atunci as fi atat de sigura de mine si de viata mea...
As vrea sa stiu cine sunt. Si nu stiu. Am scris nenumarate caiete ca sa ma pot descoperi. Inutil.
Ma privesc in oglinda. Privesc in mine . Atatea trasaturi straine , contradictorii....
Eu pe unde m-am ratacit??

:(

2010-08-30T21:52:00.000+03:00

De ce nimeni nu imi da MIE a doua sansa , atunci cand merit ,cand am nevoie ? Nu am voie sa gresesc , niciodata nu am avut , si nici nu o sa am .
Dar totusi....
Stiu ca dezamagesc lumea fara sa imi dau seama macar , sau fara sa fac nimic , stiu ca ii enervez pe toti , prin simplul fapt ca exist , da' sa imi bag pula daca ma mai intereseaza de altcineva !!
NU E TOTUL OK LA MINE , CUM E MEREU LA VOI !!!! Nu o sa mai ajut pe toata lumea , nu o sa mai ascult , nu o sa mai inteleg , pentru ca eu fac asta pentru voi , si pe voi va doare in cur de mine , daca am si eu probleme mele , daca am nevoie sa vorbesc cu cineva , sau de un oarecare ajutor. Unde dracu sunteti voi , atatia pe care ii tot ajut mereu , pentru mine ??
Mi-a spus cineva ieri :"Zambeste , inca mai exista miracole! " ...
PE DRACU !!! Exista miracolul in care iti bagi picioarele , pentru ca nu are nicio legatura cu tine , si nu poti sa ai ce vrei . Ala da.
Duceti-va dracu... nu mai ma bag in viata voastra....

Dansand in ritm de ploaie....

2010-08-29T23:53:00.001+03:00

Am ajuns acasa... in sfarsit. Cateodata, nici eu nu mai stiu exact ce inseamna acasa pentru mine. Evident, ca de obicei, nimeni. Doar zecile de orhidee inflorite. Cand am plecat, doar cateva aveau boboci, acum au si inflorit. Noroc ca totusi le uda cineva. Le intreb ironic „v-a fost dor de mine nu ?!”.
Zambesc si ma indrept spre frigider. Sper sa gasesc lapte. Mi-e pofta de lapte. De obicei nu beau lapte rece, dar am momente cand mi-e pofta de anumite lucruri, care in mod normal imi displac. Cum ar fi sa imi fie pofta de o cearta lacrimogena, cu farfurii sparte si urlete de reprosuri dupa dezvaluirea unei tradari. Nu imi place deloc scena asta, dar am momente cand mi-e pofta sa o joc. Asa si acum: as fi baut un pahar de lapte rece.
Cum ma asteptam, cum nimeni nu ma astepta, nimeni n-a luat nici lapte. Asa ca bem o cana din Jack & Jonnie si speram ca nu imi va fi letala combinatia. Sorb cate un pic din licoarea magica si privesc peisajul din jurul meu. Blocurile ude si gri, noaptea apasatoare si ploaia... o... ploaia e atat de frumoasa!!! Canta zeci de melodii, se loveste de copaci, de geamuri, de masini si compune o muzica in care imi placea sa dansez desculta. Inchid ochii si imi aduc aminte... era o vreme cand n-aveam nici griji, n-aveam nici inima franta... si dansam in ploaie! Atunci nu mi se udau hainele, nu mi se stricau pantofii, nu mi se intindea rimelul si parul meu arata chiar mai bine ud...

Mirosul asfaltului incins ud... parfumul meu preferat... asta dupa parfumul tau, bineinteles!

Fin ...

2010-08-22T19:16:00.001+03:00

-Nu m-as desparti niciodata de tine!
Mi-a zis asta tot timpul. Acum, e doar o epava. Privesc incet, spre cer, ridicandu-mi ochii speriat, sa nu cumva sa deranjez linistea noptii. Singurele care petrec pana la ivirea zorilor, sunt stelele. Mi-e greu, dar trebuie sa trec peste aceasta despartire. Vorbele lui mi-au secat gandurile, sunt invidioasa pe el ca renunta asa usor la ce am cladit amandoi, atat de greu. Eu nu pot trece asa usor. Mi-a furat visele, odata cu despartirea asta. A plecat, s-a intors cu spatele, cortina a coborat, ultimul act al piesei a luat sfarsit. Dintr-o data, cortina se ridica iar cei 2 protagonisti, se prezinta in fata publicului cu zambetul pe fata, luandu-se de mana amandoi, si privind mai ales, spre balconul rezervat spectatorilor cu o conditie financiara mai buna.
...se privesc in ochi apoi se imbratiseaza, razand. Lumea arunca cu flori asupra lor. Dragostea lor nu a fost adevarata. Dragostea lor a fost doar o piesa de teatru...
Cativa spectatori din primu rand, plang. Protagonistul, se duce spre ei si ii bate usor pe umar:
-Stiu, uneori teatru e mai putin dramatic decat viata. A fost doar o piesa. Realitatea e ca noi nu ne iubim...
Actorii protagonisti a unei piese de dragoste nu se pot iubi niciodata. Ei nu vad decat luminile, regizorul si scenetele ce trebuiesc invatate pe de rost. Ei trebuie doar sa joace o gluma, numai sa amuze lumea. Ei sunt oamenii tristi.
Oare cei 2 actori nu s-au iubit niciodata? Oare dragostea din piesa, nu s-a infiripat deloc in realitate?
Adevarul este ca nu...Trist. Al dracu de trist..
Asta a fost intre mine si el. Am gresit amandoi, insa eroi suntem si vom fi mereu. Amintirile se vor pierde in ceata grea a timpului, frunzele moarte de pe pamantul rece, se vor pierde pe nicaieri, facandu-le loc boboceilor ce rasar primavara, voiosi.
Ne-am saturat unul de celalalt. Ne uram..Ne iubim...Ne-am distrus unul pe celalalt. El nu mai suporta aceasta relatie, si de aceea a preferat sa inchida prea devreme cartea.
Pagina a fost pierduta, asa ca noi, actorii, nu vom mai putea niciodata sa reluam cartea de unde a ramas. Nu are de unde sa stie... Eu cu el ....
-Nu mai suport! Intelege ca nu mai suport!
Vorbe grele, Angy...
S-au intamplat prea multe intre noi, fosta glorie, ce te-am cocotat atat de sus. Ma minti, imi inchizi telefoanele in nas...si imi spui des ca nu ma mai suporti. Am ales amandoi despartirea. Casa, aceasta, uite, apartamentul asta al meu, aduce parfumul tau, pielea ta. Ti-ai lasat in toata casa, in tot orasul ceva. Nu ma pot aseza pe o banca, pentru ca imediat te vad. Esti prezent peste tot. Langa mine nu esti. Nu esti in pat cu mine, nu esti langa mine in banca, la cursuri, nu esti cu mine cand ma plimb in parc, sau, cand ma plimb cu metroul. Nu esti cu mine absolut nicaieri. Nici cand te iubesc. Dar existi in mine.
-Zi nenorocitule...Spune-mi in fata!!! Ti-ai da viata pentru mine, ticalosule? ti-ai da viata pentru mine?
-Niciodata nu as putea sa fac lucru acesta. Cum as putea sa-mi dau viata, cand tu esti viata mea?

Am redus-o la tacere.

5.33 am

2010-08-22T00:29:00.000+03:00

La limita dintre ratiune si sentiment exista un prag al neputintei.

Mintea iti este bombardata cu un miliard de ganduri, sugestii, ipoteze, solutii si concluzii...iar tot ce poti sa faci este sa stai.
Corpul iti este imobilizat.

Astepti.

Speri ca altcineva sa gaseasca rezolvarea pentru problemele tale. Sa te trezesti intr-o dimineata, sa ai capul limpede si sa stii exact ce ai de facut.

Vrei sa treaca timpul mai repede, sa acopere ranile, ideile, cicatricile si amintirile.

Esti in punctul in care te cuibaresti frumos in palmele altei persoane si astepti ca ea sa stie ce-i mai bine pentru tine.

Totul sa intampla in capul tau. Aparent esti ok: respiri, zambesti, mergi, fumezi.

Dar in capul tau se da o revolutie: fiecare emisfera este guvernata de un juriu care-si prezinta opiniile. La mijloc e constiinta pe post de judecator.

Trebuie sa iei atitudine!

Te ridici frumos din locul in care te-ai cuibarit, iti lipesti fericirea de piept, in cele din urma va fi absorbita iar de organism, si lasi in urma un pic de incredere.

Cine stie? Poate isi va face efectul.

Daca nu, scrii o scrisoare lui Cronos si-l rogi frumos sa-ti prescrie o reteta in regim de urgenta, pentru ca vrei sa te faci bine mai repede.

Apoi te rogi sa-l gasesti pe zeu intr-o pasa buna si tu sa fii exceptia care confirma regula.

Nu-i asa ca ar fi marfa?

Nefiresc ...

2010-08-09T01:28:00.001+03:00

stii?e nefiresc.
totul.
felul in care bate vantul,
in care ploua,
cum imi vorbesc unii,
cum le vorbesc eu lor,
cum se uita lumea la mine.
sau poate doar felul in care eu o privesc.
e nefiresc sa stiu ca el e acolo,
desi nu vreau sa fie.
e nefiresc sa stiu ca eu voi fi aici,
mult timp de acum incolo,
desi nu vreau sa fiu.
as vrea sa pot pleca si sa il las in urma.
sau sa poata pleca el si sa ma lase in urma.
ah,cat de mult doare sa stiu ca il iubesc si nu pot sa fac nimic.
si cat de mult doare sa stiu ca ma iubeste,ca vrea sa faca ceva,iar eu nu il las.
sunt ticaloasa.nenorocita.criminala.
am ajuns sa omor suflete.pana si pe al meu.
si mi`e rusine de mine.
mi`e rusine.
si ma doare.
totul doare.
pana si zambetul celorlati ma doare,mai ales cand realizez ca eu nu mai pot zambi ca ei.
desi,poate ei zambesc asa de suprafata.
e nefiresc,pentru ca eu nu sunt asa.
eu rad,glumesc,ii iubesc pe ceilalti,iubesc viata si eu nu omor suflete.
niciodata.
[nu stiu ce ai facut din mine!]
e nefiresc sa stii ca doi oameni se iubesc si ca nu pot fi impreuna...
[nu intreba de ce!]

Nu mi-e frica

2010-08-09T01:22:00.001+03:00

Nu mi-e frica sa merg singura pe drumul pe care l-am ales, oricare ar fi ala.Nu mi-e frica sa fiu ranita , doar stiu ca asa o sa ajung intr-un final . Nu mi-e frica sa dezamagesc oamenii , dar mi-e tarsa. Nu mi-e frica de sentimente , am nevoie de ele ca sa traiesc. Nu mi-e frica sa iubesc , mi-e frica de cel pe care o sa il iubesc.Nu mi-e frica sa mor , doar am privit moartea in ochi de 8 ori.Nu mi-e frica sa pierd anumite persoane , doar ca nu vreau .Nu mi-e frica de adevar. Nu mi-e frica sa il spun , desi , da , in anumite situatii il ascund.Nu mi-e frica sa pierd prieteni.Nu mi-e frica de lumea din jur si nici de criticile ei .Nu mi-e frica de vorbe reci , dure , de multe ori am dat de ele.Nu mi-e frica de sfarsit , legat de orice ar fi el. Nu mi-e frica si nici rusine de faptul ca plang mult prea usor , din motive care nu au ABSOLUT niciun sens , sau rost.Nu mi-e frica de provocari , desi stiu ca nu o sa le pot face fata.Nu mi-e frica decat de mine... Niciodata nu m-am placut , nu am avut incredere in mine , m-am temut eu singura de situatia in care m-am bagat . Mi-e frica de faptul ca niciodata nu i sa ii rasplatesc pe cei care chiar (!!!) conteaza pentru mine , ca ii dezamagesc atunci cand nu vreau , ca nu o sa le pot multumi niciodata pentru cate au facut pentru mine. Mi-e frica de momentele in care sunt prea sincera si ii ranesc fix pe oamenii pe care nu vreau , momentele in care nu mai fac niciun pic de sens , si ma pierd complet...

Cugetare

2010-07-28T22:46:00.000+03:00

Cineva a spus:
-Nu contează.Este în trecut.
-Da,dar încă doare.
-Oh,da, trecutul poate să doară.Dar felul în care îl văd...poţi fugi de el sau poţi învăţa ceva din el.

Totul depinde de noi.
Ajungi la un moment din viaţa ta să realizezi cine contează ,cine nu a contat niciodată,cine nu va conta şi cine va conta întotdeauna.Dacă cineva nu mai face parte din viaţa ta,înseamnă ca a trecut vremea lui şi eşti supus/ă unei noi etape din viaţa ta.Nu trebuie să te doară întotdeauna,pentru că ai un orizont înainte bine definit şi nu numai.

Niciodata

2010-07-28T22:44:00.001+03:00

Ati putea sa incepeti toti prin a nu va mai minti . Cei pe care ii tineti aproape si pe care vreti sa ii schimbati , nu o sa se schimbe niciodata , poate daca vor ei , desi nu cred.
Un om nu trebuie iubit pentru ceea ce e cand e cu tine , ci trebuie iubit asa cum e el oricand , in orice moment al zilei , fara nimic in jur care sa il poata schimba . Am invatat cum e sa tii la cineva pentru ce e atunci cand e cu tine si stie cum ai vrea sa fie ..... Si nu rezolvi nimic , te revolta total atitudinea lui in prezenta altora ...
M-am saturat de oamneni prefacuti !!!!! Incetati cu chestia asta si va asigur ca o sa aveti in orice moment pe cineva aproape cand aveti nevoie .

Cursul vietii

2010-07-28T22:30:00.001+03:00

Nu e vorba ca am un aer pesimist.
Nu. Aici nu e vorba de pesimism.E vorba ca atunci cand ne nastem incepem sa murim pe zi ce trece.Nu iti dai seama cand inca esti un copil si ai tot felul de fluturasi in cap.
Iti dai seama abia cand iti apare primul rid.Te gandesti ca e o drama si iti dai cu o tona de crema cu Q10.Apoi te grabesti sa cresti .Iti pui pierce.Te vopsesti.Te tatuezi.Vrei sa fii ca toti din turma.Iti pierzi unicitatea. Vrei sa pari ceea ce nu esti.Ce castigi? Te alegi cu o gaura in limba, buza , nas sau spranceana.Te grabesti sa ai mai repede fire albe.Ai acolo un desen frumos pe spate sau pe brat si constati la 65 de ani ca iti atarna pielea si nu mai are niciun farmec moftul ala de moment.
Trece timpul si te gandesti la copilaria ta.Te gandesti ca puteai sa ai timp mai mult sa te joci.Ai avut 15 ani, abia ce ai devenit si tu floricica si ti-ai pierdut virginitatea pentru ca aveai incredere in el. Ea te-a inselat si tu te-ai apucat de droguri.
Asta e cursul vietii si nu faci nimic sa-l schimbi in bine.Atunci cand va fi prea tarziu o sa vezi cat de fraier ai fost.

Sensul meu unde e?:))

2010-07-28T00:07:00.000+03:00

Stii....[sti , cum dracu sa nu sti ?] , nu am nevoie de nimic altceva decat simpla ta prezenta , si sa stai langa mine...LASA OUL CA NU E SPART !!!
"ia intreaba-l pe...sa inteleg ca acum suntem impreuna?"
"asa crede"
Sunt chestii care nu sunt atat de usor de uitat , culmea , chiar daca tu sau eu , sau oricine vrea sa le uite cat mai repede posibil .Si oricat de mult m-as minti eu , stiu preabine ca o sa ajung si eu in momentul ala..Dar momentan sunt fericita pentru simplul fapt ca stau in bratele unui panda in fiecare zi.Asta ma bucura , habar n-am daca si pe tine , dar sincer .......vreau sa stiu.
In niciun alt loc nu vreau , vreau acolo unde esti tu . Cu multe tigari , bere , corida , ce vrei tu , mie mi-e indiferent , Cezar sa stea cu Miruna , chiar daca nu prea mai vorbesc unul cu altul
A DAAA !!!! NU MAI SUNT SINGURA CARE ATUNCI CAND E PRAF BAZAIE !!! SI MIRUNA A FACUT LA FEL ! revenim....
Stiu ca nu mai fac niciun pic de logica in ce scriu , nici in ce spun , dar nu am in niciun caz starea necesara pentru a face ceva ........ ne mai citim si sa speram ca data viitoare scriu ceva care sa aiba si sens.

O ne/sansa la viata...

2010-07-11T23:38:00.000+03:00

Ploua. Nimic nou... oricum plouase toata saptamana.

Andrei statea pe scara blocului cu cativa prieteni. Aia erau mai mari ca el, cu vreo 4 ani, dar pentru el... asta era ceva bun. Un pusti de 14 ani sta cu aia mari, fumeaza si bea pana cade la pamant. Pentru el, asta insemna viata. Sa simta drogu' cum i se scurge prin sange, cum cade pe scari cu spume la gura si cu fiecare vena injectata, ca e "smecher". Macar face asta in glorie, nu?
Cand s-a apucat nu credea ca dependenta isi va spune cuvantul. Nici in prezent nu crede asta...
Ai lui stiu. Nu au ce sa-i faca.

Dupa doi ani, sub acelasi decor, alaturi de ploaia care se aude afara, cu seringa in vena de la mana stanga si zambetul pe buze, inchide ochii.

definitv

Sfarsit!

2010-07-11T23:30:00.001+03:00

-De ce...
-Nu spune nimic. Cuvintele nu fac decat sa strice momentu' asta...

Si nu ai mai spus nimic. O priveai in ochi si parea fericita. Se putea observa lucrul asta, chiar daca nu zicea nimic. Nu era nevoie...
Tigara aia a fost cea mai buna din viata ta, parca avea gustul ei de care nu te mai saturai.
Dupa cateva minute te-a intrebat daca te asteptai la asta.

- Sincer, nu. Nici nu mai vorbisem. Credeam ca... nu contez pentru tine, sau... nu stiu. In nici un caz nu ma asteptam la asa ceva. Ma gandeam ca e mama cand ai batut in usa. Mai vine pe aici sa vada ce fac si daca ma descurc.
- Va intelegeti bine?
- Da... nu ii pot spune chiar orice, dar in unele chestii pot avea incredere.
- Eu nu mai vorbesc cu ai mei. Acum un an m-am indragostit de cineva, o fata din alt oras, pe care o intalnisem pe net. A aflat mama de "povestea noastra" si am avut atunci o discutie urata, de fapt... ultima discutie. A spus ca nu mai sunt copilul ei, ca avea alte ganduri pentru mine si ca am dezamagit-o cu adevarat. Si am plecat de acasa. Nici nu m-a interesat daca ma descurc sau nu, ideea era ca nu mai puteam sta cu ea... nimic nu mai era la fel. Se purta urat cu mine, nu mai rezistam...
- Si de atunci n-ai mai vorbit cu ea?
- Nu. Am stat la o matusa care m-a inteles. Pentru mine, ea e mama.
Ai luat-o in brate.
- Eu zic sa te duci sa vorbesti cu ea. Pana la urma...
- Nu! te intrerupe ea. Nu ma duc. Nu ma iubeste, nu m-a iubit niciodata.

Cateva momente de tacere. Nu aveai ce sa spui. Era o situatie dificila...

- Spune-mi despre tine, cum de te-ai gandit sa vii aici.
- Pai, te-am urmarit. Nu stiam cum sa fac si de aia nici nu m-am gandit prea mult. Daca faceam asta probabil nu aflai niciodata ca...
- Multumesc..
- Pentru ce?
- Ca ai facut asta.
...Stiu ca e cam devreme sa spun asta, dar te iubesc.
- Nu e devreme. A trecut ceva timp de cand ne-am cunoscut.
- Cum adica?
- Gandeste-te bine... Tu inca nu stii cine sunt eu de fapt.
- Te stiu de o luna... si stiu destule despre tine...
- Nu chiar...

Azi nu...maine poate facem ce vrei tu...dar azi nu

2010-07-11T23:23:00.000+03:00

Este atat de ciudat sa te trezesti dimineata si sa te intrebi ce ai de facut. Te simti dezorientat si brusc in capul tau incepe sa se deruleze filmul cu tot ceea ce iti doresti sa faci. Asa ajungi in ipostaza in care stai pe marginea patului si te intrebi: oare ce este bine?ce trebuie sa fac?Ce trebuie sa evit? Te complici in mii de intrebari si nu reusesti sa dai nici macar un raspuns.

De unde a pornit totul?Ce se intampla cu tine?Iti spui: vreau sa fac x si y. Ba nu. TREBUIE sa le fac. Nu sunt doar niste placeri.

Te ridici din pat si iti faci micile tabieturi matinale. Parca nu esti tu. In exterior esti timid, dezorientat iar in interior explodezi de furia data de nestiinta ta. Incepi sa te miri cum de te abtii atat de tare? Cum reusesti sa tii in frau sentimentele interioare?

Tu stii ca poti. Tu stii ca vrei. Tu stii ca meriti dar drumul pana la a avea toate acele lucruri este atat de mare. Nu ii vezi capatul. Oare, faptul ca te complaci in situatia in care nu iei nici o masura, ar fi motivul?

Ai vrea sa vorbesti cu cineva despre asta dar nu ai cu cine. Toti cei din jur incep sa iti dea sfaturi peste sfaturi de "intelepti". Toti vorbesc generalist: "trebuie sa faci x si trebuie sa spui y si sa gandesti z" dar, daca ii intrebi: de ce sa faci acele lucruri?Cu ce te ajuta pe tine? Nu o sa primesti un raspuns clar. In plus, te-ai saturat de sfaturile idealiste. Asa se face ca preferi sa inchizi ochii si sa incerci sa te concentrezi singur asupra problemelor.

Iti bei cafeaua tulburat de gandurile triste, iti iei laptopu-ul si scrii pe blog ceea ce simti. Iti place sa scrii la nebunie, dar cand vine vorba de propria ta persoana, ai o retinere. Postezi articolul pe blog, inchizi ochii, oftezi de cateva ori si iti spui:trebuie sa ies cumva din cercul vicios in care ma aflu. Trebuieeeee. Sorbi ultima picatura din cafeaua care s-a racit si te lasi iar prada gandurilor care te macina. Parca nu ai chef de nimic si totusi ai chef sa faci ceva, doar sa rezolvi problemele care s-au adunat.

Cei din jurul tau te stiu ca o persoana puternica...si asa trebuie sa te stie si pe viitor.

O nebunie ...

2010-06-28T21:35:00.001+03:00

-Imi place!
-Ce iti place? :|
-Ce imi place.
-...?
-De exemplu imi place sa ma intrebi ce imi place.
-De ce iti place sa te intreb ce iti place?
-Fiindca...imi place...
-Esti nebuna. Asta iti place?
-...place...

[ :"> ]
..si imi aduc aminte de o vorba: 'suntem toti nebuni'. ca altfel nu am fi oameni.'
traim intr-un cerc in care fiecare e pentru fiecare nebun. mai mult sau mai putin.
nu concepem o gandire diferita de a noastra. sau poate 'a concepe' nu e cuvantul potrivit.
de conceput o facem, insa nu intelegem. da. asta e cuvantul. nu INTELEGEM.
sau poate ca si de inteles o intelegem...dar atat timp cat suntem pe dinafara suntem cat mai indiferenti cu putiinta.

[refuz sa ies din casa]
[nu ca as avea o ocupatie care imi mananca tot timpul]
[mi-e doar lene][...]
[dau peste aceleasi persoane intr-un 'acelasi oras']
[si nu ca asta m-ar impiedica]
[tu nu ai nebunia mea] [:)]
[tu nu ma intelegi]
[eu am nevoie de un suflet ca mine]
[am nevoie sa tac..]
[am nevoie sa simt]
[...sa te simt]
[sa te venerez]
[sa ma venerezi]
[sa ne iubim][ca doua suflete. nu mai mult]
[sa ma intelegi]
[sa te inteleg]
[sa ne contopim in visare]
[sa fim nebuni in somn]
[sa fim oameni in realitate]
[sa nu ne bage nimeni in seama][sa fim doar noi]
[unul pentru altu, niciunul pentru lume]
[nu e greu..]
[e imposibil][:)]
[.]

framantari de sine: ura pentru tot ce ne obliga sa nu fim noi, dati de la Dumnezeu.
limite omenesti: gena din care ne tragem spune STOP! pana aici mi-am platit biletul. restul depinde de tine. :) [intelegi][?]
inconstienta puerila: e doar UN timp. il numeri de la inceput [1] si ai ajuns deja la sfarsit [1].
ce folos?
faci ce vrei.
e timpul tau.
eu imi fac datoria si iti spun, iti repet daca e nevoie: foloseste-l cu cap copile. [:)]

[ce-a fost s-a dus][in veci n-o sa mai fie]

*pacat.

[totu-i vast][totu-i plin de cuvinte care fara voia lor vor purta pe umeri povara gandirii noastre]
+cu un timp ce nu-i de partea noastra, ajungem inevitabil la regrete.

in concluzie :
[vorbe fara sens]
[subiecte nedefinite]
[puncte nepuse]
[unghii roase]
[muzica neadecvata]
[...]
{abureala 'nebunilor'} [:X]

[:">]

.
-uite punctu' :|
:))

Telefonul suna iar ...

2010-06-28T21:28:00.001+03:00

Sunt nopti in care orele mari devin mici si apoi cresc din nou dar somnul nu vine. Si sunt seri cand imi pica cornul in perna la ora 11 si atunci mobilul suna parca in ciuda.
Aseara.
Intind mana buimacita dupa telefon bosumflata ca ma trezeste. Vad numarul ...hmmm era numarul lui sters din telefon si totusi il recunosc pentru ca memoria mea nu e precum agenda telefonica sa fie stersa din 2 apasari de taste. Nu! Nu raspund! Hmmm nici nu stiam ca mobilul meu are asa o melodie lunga la apelare.
Nu conteaza ce vrea...si-a facut alegerea...nu mai avem ce discuta! Dar daca s-a intamplat ceva?
Si uite asa somnul ala dulce la care am luptat atata sa-l obtin se duce pe apa sambetei si grijile incep sa ma patrunda.
Trimit mesaj.
"S-a intamplat ceva?"
Telefonul suna iar....
Poate chiar s-a intamplat ceva....
Raspund.
nM- Servus! Te-am trezit?
Eu- S-a intamplat ceva?
nM-(cu veselie in glas) vroiam sa vad daca esti suparata...daca ti-a mai trecut...
Eu-Deci nu s-a intamplat nimic?
nM-Nu
Eu - Ok. Noapte buna!
nM-(cu o voce rece) Noapte buna!

Ce te asteptai? Sa-mi sara inima in sus ca tu suni? zilele alea sau dus odata cu alegerea ta.

Si iau din nou cartea sa nu mai aiba loc gandurile si citesc pana adorm.

...

2010-06-22T19:28:00.000+03:00

Simt nevoia să fac ceva nebunesc, ceva care să mă scoată din starea asta plictisitoare, enervantă, care mă face să îmi ies din minţi, să mă simt tristă, dezamăgită şi plină de dezgust. Vreau să evadez, să plec departe de toate astea, departe de oameni nehotărâţi, enervanţi, de oamenii pe care îi urăsc din tot sufletul, de oamenii care îmi fac rău, departe de oamenii care nu ştiu să îşi ţină promisiunile, care nu ştiu să facă nici măcar un bine, de oamenii ipocriţi, mincinoşi, falşi, departe de cei care nu ştiu ce vor, departe de cei care nu au în suflet nici măcar un strop de recunoştinţă, departe de cei care m-au adus aici, acum, de cei care m-au adus în stare să fac rău, chiar dacă am făcut rău şi cu voinţa mea; departe de mama şi de tata, departe de prietenii mei, de oamenii pe care îi iubesc şi care mă iubesc, departe de dorinţele unora de "a-mi face un bine", departe de cei care îmi cer iertare şi de cei cărora le-am cerut şi nu le-am cerut iertare; departe de depresiile lor, şi de crizele lor isterice, departe de cei care spun că le pasă, de cei cărora cred că le pasă, de cei care se amestecă unde nu trebuie, care se cred importanţi, şi care cred că au dreptul să facă ce vor cu viaţa mea; departe de cei care dau vina pe mine pentru greşelile lor şi de cei care îmi spun să las de la mine pentru ca sunt mai mică [şi proastă, se subînţelege] şi pentru că alţii nu sunt în stare să lase de la ei. Vreau să plec departe de ăştia care aveţi orgolii mari, că eu întotdeauna vă lezez orgoliile, eu întotdeauna înţeleg greşit ceea ce spuneţi sau faceţi şi mă cert cu voi aşa pe nedrept. Eu întotdeauna sunt umărul pe care plângeţi, dar voi niciodată nu sunteţi umărul de care am nevoie să plâng. Vreau să plec departe de oamenii nervoşi, pentru că nu mai vreau să vă permit să mă faceţi să fiu aceea pe care vă vărsaţi nervii, în capul careia vă spargeţi oalele. Nu mai vreau să fiu aceea care trebuie să tacă, să asculte şi să înghită porcăriile voastre. Nu mai vreau să ascult de mama şi de tata, m-am săturat să fiu cuminte, m-am săturat să cer voie pentru ce vreau să fac, m-am săturat să depind de alţii, m-am săturat să aştept, să mi se spună ce să fac, sau să nu fac aia pentru că se supără nu ştiu cine. Vreau să mă duc departe de cei care aveţi pretenţii de la mine, care aşteptaţi să fiu aşa cum vreţi voi, să fac ceea ce vreţi voi, să spun ceea ce vreţi voi; departe de cei care sunt deranjaţi de faptul că am şi eu visele mele, că ei nu sunt incluşi în ele, şi vor să mi le strice, sau vor să îmi interzică să mai visez; vreau să plec departe de cei care credeţi că vă aparţin, pentru că eu nu aparţin nimănui; departe de cei care vor să facă parte din viaţa mea şi de cei care vor sa fac parte din viaţa lor. Eu nu vreau să fac parte din viaţa voastră, pentru că aveţi vieţile murdare şi mie nu îmi place aşa, şi nu vreau să faceţi parte din viaţa mea, pentru că voi intraţi în ea cu picioarele pline de noroi, iar eu încerc să o curăţ în fiecare zi.

...Am nevoie ca voi să mă acceptaţi aşa cum sunt, ca să vă pot accepta în continuare la fel ca până acum.
Dacă nu... până plec eu, vă duceţi dracu. ;)

Mirosul unei seri de vara

2010-06-20T23:44:00.000+03:00

Poate că dacă aş sti că nu devin obsedată m-aş gândi mereu la clipele superbe din viaţa mea, care au ajuns la punctul în care să fie un drog pentru mine, să fie "propria mea marcă de heroină". Totuşi am intrat în sevraj, aşa că am renunţat la ele, dar nu pentru mult timp. Acel miros plăcut, acel miros ce nu se poate asemăna cu nici un altul, acel miros pe care parfumurile ieftine nu îl pot reproduce: mirosul unei seri de vară, a ajuns pe furiş la mine, fără să vreau, fără să îmi dau seama. Cum miroase o seară de vară? Miroase a amintiri, a fluturi, a săruturi furate, a zâmbete pe furiş, a prietenie, a lacrimi.
O seară de vară miroase a cuvinte nerostite, a gânduri citite. Îmi umple sufletul cu acea aromă îmbietoare, care mă face să plâng şi în acelaşi timp să zâmbesc. E mirosul sufletului meu ce dansează sub picături de ploaie.
Ador mirosul unei seri de vară!

Vara...vacanta

2010-06-20T23:41:00.002+03:00

si...a venit vara..O noua sansa de fericire , intelegere si apreciere.

Un anotimp nou , amintiri noi , intamplari noi.Totul este nou.

Dar..oare nu-i asta doar partea frumoasa? Chiar asa..Poate in spatele fiecarei clipe o lacrima este varsata , o mama isi pierde copilul , o femeie sta indurerata langa cosciugul sotului pe care l-a iubit timp de 30-40-50-60 de ani si isi aduce aminte de toate clipele petrecute alaturi de el. Nu-i asa ca nu totul este frumos?

Cand totul se va termina voi trage linie si voi vedea ce rezultat voi avea. Sa speram ca va fi bine , pentru ca pana la urma asta ne dorim toti nu ? Asa vrem si asta speram sa se si intample , dar nu mereu sperantele devin realitate. Poate ca asa e mai bine ...

EXISTA un lucru asupra caruia nu avem control si asta este destinul.

Dar totusi , poate ca daca am avea sansa sa controlom ceea ce de om a fost numit "soarta" ar fi rau , pentru ca asa ..tot farmecul ar disparea si nimic nu ar mai necesita spontaneitate.

Am luat vacanta si asta nu inseamna decat..MUUUUULT timp liber. E deja vacanta dar vreau sa zic sincer ca imi este dor de scoala . Era placut sa stiu ca plec de acasa , ca ma intalnesc cu colegii , ca ma distrez cu prietena mea cea mai buna si colega de banca . Era placut sa stau sa scriu.[uneori de teama profei de romana ...] dar imi placea...

Imi este dor...

emotii noi , sentimente noi .

vara...vacanta..

Mergand pe un vis ...

2010-06-20T01:21:00.001+03:00

Am si eu visele mele , si unele chiar imi doresc sa devina realitate , iar altele stiu ca nu se vor adeveri niciodata.. Si pentru ca indraznesc sa visez si acum, nu mai am de gand sa ii las sa ma calce in picioare de fiecare data cand ma voi lupta pentru ele.

Pentru ca stiu ce vreau , si mai ales pentru ca vreau sa ajung undeva acolo sus . Sus unde sa nu ma poti atinge , nici cu vorbe si nici cu fapte.

Vreau sa pot sa ma uit acolo jos , la tine , si sa tip in gura mare :

- TI-AM ZIS EU CA VOI AJUNGE SUS !!!

De fapt , sa ma uit la voi jos.. Voi radeti de mine ca am visele mele , dar voi nici macar asta nu aveti . Nu aveti curajul sa va luptati pentru voi pentru ca e greu . E greu sa te ridici de jos pentru a mai fi aruncat inca o data , si tocmai de asta , preferati sa renuntati si sa va multumiti cu ce aveti , sperand insa la mai bine .

Eu nu vreau sa sper si atat . Eu vreau sa nu mai depind de nimeni altcineva decat de mine. Eu vreau sa pot sa ma uit in urma mea , si sa nu regret nimic din ce am facut , pentru ca se vede pentru ce m-am zbatut atata timp. Oricat de mult mi-ar luat , daca imi implinesc un vis macar , in toata viata asta , sunt impacata cu constiinta mea , pentru ca stiu ca nu m-am lasat si ca am luptat in continuare.

Tu razi de mine ca imi pun gandurile pe blog , dar tu nu ai asa ceva. De ce mai te obosesti sa citesti daca oricum nu va conta ? Eu , personal , nu am cu cine sa discut despre asta , si asta e motivul principal pentru care mi-am facut blogul . Si scriu ce vreau eu pe el , pentru ca aici , eu sunt singura lege , si singura bariera e imaginatia si viata mea.

Sunt ceea ce trebuie , nu am cum sa fiu ce vreau . Dar asa cum am mai zis , vreau sa pot sa imi indeplinesc visele , sau macar visul .

O amintire ... sau sfarsitul ei

2010-06-20T00:58:00.000+03:00

Stii ce imi aduc aminte uneori ? Toate momentele alea unice petrecute cu tine , care nu se vor mai intoarce inapoi la mine , decat in momentul in care si tu vei face acelasi lucru.

Mi-e dor sa fiu mereu cu tine , sa ma visezi in miezul noptii , sa alergam in ploaie cu tigarile aprinse , mi-e dor de mine cum eram odata..cum eram cand eram cu tine.

Tu nu stii ca despre tine scriu , si mi se pare logic ..

Sperantele mele ,,,cum ramane cu ele ? Cum ramane cu dragostea mea pe care ai ars-o cand mi-ai spus ca totul s-a terminat , si nu o data...de 3 ori?
Numai durerea mea a mai ramas pe Pamant , si acum scriu ultima data despre tine , si iti promit in mod solemn ca toata viata mea imi voi aduce aminte de toate prostiile pe care le-am facut impreuna...

O vara si inceputul de toamna pline de : controlori , bilete nefacute , amenzi , lacrimi , nervi , imbratisari , plecari , veniri , intoarceri , tigari , alcool , soare , muzica , sunete ,prietenii , griji , probleme ,usurari , sperante , promisiuni , bascheti , sepci , muzica ..., despartiri , impacari , despartiri , nervi , cani si pahare sparte , pumni , pereti crapati ...mai pe scurt..multe.

Vreau..sa uit..

ADIO , dar te ........

nu conteaza..

Pana la urma

2010-06-20T00:29:00.000+03:00

E viata mea ,totusi . Stiu bine pe cine am in ea , cine as vrea sa dispara , cine sa ramana . Stiu ce s-a intamplat in toti anii astia , stiu ce e real si nu in ea , ce e adevarat si nu . E adevarat , nu stiu ce o sa fac cu ea , dar nu cred ca stie cineva chestia asta.

Sincer , nu mai suport sa ii aud pe toti cei care i-am crezut prieteni buni , in adevaratul sens al cuvantului , zicand tot felul de cacaturi despre chestii din trecut ! Si asta nu pentru ca mi-ar fi rusine sa recunosc adevarul , ci pentru ca eu stiu mai bine ca oricine ce s-a intamplat in anumite momente , iar ei nu . Si nici nu inteleg ce dracu le iese lor din a zice toate acele minciuni , sau adevaruri distorsionate . Si chiar daca le-ar iesi ceva , chiar e nevoie de asa ceva ????

Nu te simti , ca nici macar nu ai idee ca eu de tine vorbesc.

In pula mea , pana la urma nu esti in calitate sau masura de a ma judeca , de a ma minti in fata cand stim amandoua/amandoi ca nu ai dreptate. Si nu , nu fac pe victima , numai ca am prea multi nervi pentru ca genul acesta de curve penale mi-au terminat viata . Mi-am pierdut mult prea multi ani cu oameni care mi s-au aratat asa cum sunt ei numai dupa 3-4 ani , si incep sa ma urasc pentru ca pun prea multa incredere in mainile unor oameni care nici nu merita atentie.M-am saturat .... chiar m-am saturat.

La multi ani pentru care se mai simte !!!

Poveste de viata

2010-06-18T09:48:00.001+03:00

Esti o jigodie de om…uita-te la tine,tot ce stii sa faci e sa bei,de parca bautura ar fi apa vietii.Ai fost un om odata,aveai vise,planuri de viitor,aveai o viata,o slujba…o femeie alaturi.O femeie cu care ai un copil, un copil pentru care ai luptat din greu sa convingi judecatoarea sa iti dea tie custodia,si asta nu pentru ca femeia nu ar fi fost o mama buna,ci din cauza ca tu ai prins gustul bauturii,si aveai nevoie de cineva sa te poata intretine si sa-ti poarte de grija atunci cand nu dai nici macar tu doi bani pe tine, aveai nevoie de o gazda pe care tu sa fii parazit.
« Tata,nu te pot intelege... De ce faci asta?De ce vrei sa ma faci de ras? Cum crezi ca ma simt cand ma vad prietenii ca eu te car acasa la prima ora a diminetii ? Te scot din santuri,din pripria-ti voma si din rahatul de caine, te duc acasa si te spal, imi cheltui toti banii internandu-te pe tine in spitale caci stomacul tau protesteaza.Tu nu mananci nimic toata ziua doar bei,bei si iar bei... M-ai vazut cand am pus banii in borcanul din bucatarie in dulapul de deasupra mesei...si tu....ce te-ai gandit,mai multa bautura.Banii aia erau pentru facultate tata,facultate stii ce e aia? E un loc in care tinerii ca mine se duc pentru a-si asigura un viitor, ceva ce aveai si tu odata, ceva ce eu nu pot avea din cauza ta. De ce crezi ca mama te-a parasit ? nu pot intelege cum un om ca tine a putut obtine custodia. Nenorocitule te urasc! Am ajuns sa vorbesc singur ca un ratat in plina strada din cauza ta, ca tu dormi, ai facut prea mult efort ducand paharu la gura si ai ramas epuizat. Esti un distrus! Daca as fi ramas cu mama tu ai fi fost de mult mort,mancat de viermi si de caini in santurile astea imputite...Si ce fel imi multumesti ? Te duci zi de zi tot mai departe de casa ca sa te pot cara si mai mult ? cand merg pe strada pur si simplu mi-e rusine, mi-e sila de mine ca am ajuns sa am grija de un om ca tine. Un om caruia ii spun tata...mai tii minte cu cate fete am iesit eu in oras ? cu una....a fost de ajuns ca sa afle tot orasul ce fel de viata duc. Mai tii minte cand ai venit acasa beat mort si ai vazut-o in pat langa mine ? Tu ce ai facut ? Mai stii ? Te-ai bagat si tu acolo si ai inceput sa o atingi. Ai ingrozit-o de moarte...nenorocitule! Am tot zis ca, poate iti vei da si tu seama si te vei opri dar e mai rau pe zi ce trece. Nu pot sa cred ca am ajuns ca simt o bucurie si o usurare cand ma gandesc ca tu ai putea muri in orice clipa...Mi-e sila sa te ma privesc sau ating, asta e ultima data cand ma vezi..ai putea ridica macar putin capul, sa ma faci sa cred ca mai e putina speranta pentru tine...Asta ti-e bocetul...Ai fost bocit la moarte,fi fericit si adio ! »

Viata De Adolescent: Avorturi, Droguri, Alcool si Sinucidere

2010-06-16T23:07:00.000+03:00

Viata De Adolescent: Avorturi, Droguri, Alcool si Sinucidere

Viata de adolescent devine din ce in ce mai greu de navigat. Statisticile pe care le citim si primim ne alarmeaza si deprimeaza. Unde este speranta acestei generatii tinere? Exista vre-o speranta pentru tineri?

Nu imi place notiunea de timp...

2010-05-31T21:36:00.000+03:00

Timpul pare sa fie mereu in contradictie cu planurile mele,cu asteptarile mele,cu mine..

De ce?Pur si simplu trece fara sa iti dai seama,si cand realizezi asta este deja prea tarziu.

Urasc expresia "prea tarziu",nu imi place sa stiu ca sunt in pieredere,nu imi place sa stiu ca timpul trece si nu fac nimic productiv.

Nu imi place timpul,e prea rapid,prea complex ca sa existe.

Si circumstantele..

Il influenteaza.

De ce nu se poate opri timpul in loc?In fond,avem doar o viaata care este prea scurta ca sa ne putem permite sa pierdem timp,si inconstient,o facem cu fiecare secunda in care nu vedem partea plina a paharului.

Nu imi place timpul.

Cand ai nevoie de el,pare ca nu exista.

Si cand nu ai nevoie de el,ai prea mult.

Ceea ce pune lumea in miscare nu este cautarea placerii,ci renuntarea la tot ce este important.

Stiu ca timpul e durere mereu dar durerea sperie cand isi arata adevarata fata,dar e..seducatoare cand e plina de sacrificiu,renuntare sau lasitate.Omul,oricat ar respinge-o,gaseste mereu un mijloc de a convietui cu ea si a-si face din ea o parte a vietii sale.

Timpul este focul în care ne ardem existenţa.

Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr.

Se pare ca una dintre cele mai mari iluzii pe care si le face un om este ca timpul trece,timpul probabil ca ramane,noi trecem.

Timpul se masoara in cuvinte.

Fiecare zi este o clona nereusita a celei de ieri.

Timpul exista ca lucrurile sa nu se intample in acelasi timp.

Vreau sa dau timpul inapoi,si stiind ca nu o sa reusesc prea curand,am de gand sa imi formez notiunea de timp incercand sa nu repet greselile din trecut..daca nu voi reusi,voi incerca din nou..

Doar cadem ca sa ne ridicam,nu?

Mi-e dor de tine , vara ...

2010-04-15T20:54:00.001+03:00

Mi-e dor de vara. Desi stiu ca ea o sa revina in fiecare an, mie mi se pare ca ma indepartez din ce in ce mai mult de ea. Imi dau seama ca niciodata, niciuna din verile care vor urma nu va mai fi ca cea din anul asta... Poate vor fi mai frumoase...poate mai urate...dar niciodata ca asta... Si as vrea sa dau timpul inapoi, sa o mai traiesc odata... Mi-e foarte dor de vara. Mi-e dor de mare si de valurile care ma trezeau in fiecare dimineata, facandu-ma sa ma simt o sirena din basmele acelea. Mi-e dor de soarele arzator care troneaza mandru acolo sus, in imparatia lui, plin de stralucire si puritate. Si de nisipul fierbinte pe care ador sa ma plimb cu picioarele desculte [...ador sa simt firicele mici, calde de nisip intre degetele mele...]. Si imi e dor de apa rece, sarata, care mi se impregneaza in piele picatura cu picatura... Imi e dor de mirosul de ploaie...de ploile calde, marunte, care racoresc pamantul si de cerul senin prin care ziua poti vedea pana si luna... Imi e dor de asfaltul incins al soselelor si de caldura inabusitoare care nu te lasa sa respiri... Mi-e dor de parcul verde, plin de viata, unde imi pierdeam timpul sub un copac inalt. De bunicii care ieseau in fiecare zi cu nepoteii la aer curat si de cuplurile de pe bancutele destinate lor care isi soptesc iubirea... Mi-e dor de miile de stele calatoare care imi faceau cu ochiul prin sticla geamului in noptile in care dormeam abia in zori... Mi-e dor de campul verde si nesfarsit, de lanurile aurii pline de grau si de caii pe care ii zaream in departare, lasati sa pasca... Mi-e dor de rochitele vaporoase in care ma simteam atat de usoara si de sandalutele primite cadou de la mama, pe care, desi de mult uzate, ador sa le port... Imi e dor de momentele in care ma intind pe pamant, in gradina, si privesc norii fara oprire, savurand o tigare care isi gaseste loc in mana mea dreapta... Imi e dor de mirosul de vara... Imi e dor de tine, Vara!...

Povestea lor 4

2010-04-08T23:26:00.002+03:00

Trecusera deja cateva zile de cand plecase din viata ei. Dar facea totul de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Mergea in continuare in aceleasi locuri, se uita la aceleasi filme, se intalnea cu aceleasi persoane. Nu povestise nimanui despre ce se intamplase. Ii era teama ca daca va spune totul cu voce tare, se va auzi si se va gandi de doua ori. Se va intreba daca nu cumva a gresit. Asa ca tacea. Era mai simplu, mai comod.

Se aseza in fata laptopului asa cum o facea in fiecare dimineata. Isi citi horoscopul si il injura pe cel care l-a scris. „persoana iubita nu va ofera intelegerea de care aveti nevoie si bla bla bla”. Sa va ia dracu. Daca vroiam sa stiu ce face el, citeam la zodia lui! Nu la a mea!

Apoi deschise mail-urile. Trecu repede in revista problemele urgente si zari numele lui in lista si cu top priority. Selecta mesajul si il sterse. Se duse in si in deleted items si il sterse de acolo. Nu vroia sa stie. Nu vroia sa vada. Isi continua ziua fara macar o data sa se intrebe ce scria in mesaj.

Era disperat. Condusese ca un nebun: Bucuresti – Pitesti, Pitesti – Bucuresti, Bucuresti – Pitesti, Pitesti – Bucuresti. Condusul il relaxa. Asa cum ea ii povestise o data ca era atat de nervoasa incat ca sa evite sa omoare pe cineva, a condus pana la Pitesti si inapoi. Culmea, cand s-a intors era la fel de nervoasa, asa ca a facut drumul inca o data. I s-a facut somn la intoarcere, a uitat de nervi si s-a culcat. Dar la el nu functiona. Era la fel de disperat. O iubea! La dracu, acum cand in sfarsit isi gasise cvintele sa i-o spuna, tocmai acum nu vroia ea sa le auda! Se duse in fata blocului ei si ii cauta geamul. Lumina era stinsa. Era 4 dimineata deja. Probabil ca dormea ca un bebelus. Privi mult timp in spre apartamentul ei. Si totusi nu o vedea. Nu o vedea cum statea la geam si privea luminile din fata ei. Cum se uita la copacii din jur si la masinile care treceau. Ea in schimb, il vedea. Se uita la el si nu simtea nimic. La un moment dat isi spuse: sa te ia dracu... sa va ia dracu pe amandoi mai exact. Se baga in pat si adormi instantaneu. El mai ramase cateva ore in fata blocului gandindu-se ce avea de facut. Gasi un plan. Isi spuse ca o sa ii trimita un mail lung in care o sa ii spuna tot ce avea pe suflet si pe care ea o sa il citeasca si o sa inteleaga apoi ca tot ce simte pt ea este adevarat. Asta trebuia sa faca era sigur. Se duse acasa isi lua laptopul in brate si insirui pagini intregi despre cat de mult o iubeste si toate momentele in care si-a dorit sa fie cu ea. Il trimise la timp sa il primeasca in runda I de citit mail-uri dimineata. Era deja fericit si entuziasmat. Avea o sclipire de speranta in ochi si simtea ca lucrurile se vor schimba. Isi facu un dus si nici macar nu se baga la somn. Era prea entuziasmat sa o faca. Isi petrecu intreaga zi in fata calculatorului clickuind „send and receive”. Veneau tot felul de mailuri, dar nici macar unul de la ea.

La dracu. Nu avea sa mai astepte. Lua cheile de la masina si se duse la ea in fata blocului. Lumina era stinsa, deci inca nu venise de la birou. Astepta ore in sir in masina. Intr-un final ii zari masina. O privea cum iesea din masina si cum scoatea zecile de pungi din portbagaj. Abia le putea cuprinde in ambele maini si totusi deschise si usa din spate si scoase restul si de acolo. Zambi amuzat. Asa era ea. Cand ceva nu ii convenea, pantofii, hainele si zorzoanele aveau sa ii aline supararea. Cobori si se aproprie.

Cred ca ai nevoie de ajutor...

Se intoarse surprisa si il zari. Nu putea sa zica nimic, pentru ca avea cheile de la casa intre dinti. Nu vroia sa se impiedice la usa asa ca le tinea in gura.

Ii lua o parte din pungi cat sa se elibereze si sa isi scoata cheile din gura.

Nu e nevoie sa ma ajuti, mersi. Ma descurc.

Stiu, dar totusi te ajut. As vrea sa schimbam cateva cuvinte.

Eu as prefera sa nu. Decat doar daca vrei sa auzi o reluare de zilele trecute.

Ii lua cheile din mana si o lua inaintea ei. Intra in casa, puse pungile in dormitor pe pat si se duse sa isi faca o cafea.

Nu crezi ca ar trebui sa te invit la o cafea ? esti la mine in casa totusi...

Da, dar oricum nu stii sa faci, asa ca ce rost are?!

Ea deschise frigiderul si isi umplu o cana cu gheata. Se duse la baietii ei preferati Jack si Jonnie si isi puse in cana jumatate Jack si jumatate Jonnie.

Ai de gand sa bei o cana de whisky ?

nu e o cana de whisky. E o cana de cafea de fapt in care mi-am facut un cocktail care are la baza whisky. Si da, am de gand sa o beau. Tinand cont ca o beau pe stomacul gol, in mai putin de o ora o sa o si vomit, asa ca nu vad unde bati! Spuneai ca ai ceva de zis... zi ce ai de zis si pleaca. Vreau sa beau asta, sa imi fac un dush si sa dorm. Maine am o zi grea.

Te iubesc. Intelegi? Ai citit mailul meu?

Nu.

Nu l-ai primit?

Ba da. Dar nu l-am citit. I-am dat delete.

Nu erai nici macar curioasa ce aveam sa iti spun?

Lua o gura mare din cana, o inghiti cu greu, se cutremura putin si apoi spuse: nu, nu eram curioasa. Nici acum nu ard de nerabdare sa imi spui ce simti. Nu vreau sa stiu nimic din ce ai de spus. Nu vreau sa ascult bla bla-uri infinite despre cum ti-ai dat seama brusc ca ma iubesti. Nu vreau sa stiu cum imi promiti ca o sa ma protejezi si o sa ai grija de mine si nu o sa lasi nimic sa ma raneasca. Nu vreau sa stiu nimic din toate gunoaiele astea. Nu vreau sa ascult povesti cu zane si printese. Mai lua o gura din cana de whisky.

Nu te inteleg. De ce ai atitudinea asta? De ce nu vrei sa crezi ca tot ce simt e sincer si e adevarat?

Ah la dracu! Nu spun ca nu esti sincer, spun ca nu cred si chiar daca asta simti acum, in scurt timp vei uita asta si vei deveni un porc nesimtit ca toti ceilalati. Iar eu sincer, prefer sa sar peste etapa asta cu basmele ca atunci cand vine sfarsitul, sa nu ma prinda in turnul vreunui castel de cristal, ca sa am de unde sa cad.

Cat esti de ironica.

Prefer sarcastica.

Ce e cu tine? Tu nu erai asa! Credeai in iubire si in ce minuni poate face iubirea. Credeai ca doi oameni se pot iubi si ca pot fi fericiti impreuna. Acum ce dracu s-a intamplat cu tine? Te porti de parca cineva ti-a scos inima din piept!

Ei bine aici ai dreptate. Lua o gura si mai mare de whisky, dar de data asta nu se mai cutremura. Ai perfecta dreptate. Ma port de parca nu as mai avea inima in piept, pentru ca nu mai am. A venit un idiot cu un cutit foarte bine ascutit, mi-a despicat pieptul si mi-a scos inima din piept. Si nu pe toata o data!!! Nu, nu! Bucatica cu bucatica! Fara anestezie, fara nimic. Asa ca da, ma port asa, pt ca exact asa sunt!!! Lua inca o inghititura de whisky.

Ok. Si ai suferit, ai fost ranita, toti am fost la un moment dat. Ce te face sa crezi ca nu o sa te fac fericita? Sau ca o sa te ranesc?

Hai taci. Ma simt ca intr-un film prost. Cred asta pentru ca asta e adevarul. Sunt o realista, luate-ar dracu sa te ia. Iar tu stii asta! Intotdeauna, nu vad partea buna sau partea rea a lucrurilor, ci o vad pe aia reala. Aia care o sa se intample. Asa spuneti toti. Indrugati verzi si uscate si de fapt sunteti doar o adunatura de lasi care isi masoara barbatia prin numarul de femei cu care s-au culcat. Desi pentru majoritatea, asta inseamna doar cele din filemele porno si din revistele de profil. Asa ca ce sa ne mintim. Asta e adevarul. Tot la partea asta o sa ajungem mai devreme sau mai tarziu.

Ce e cu tine femeie? Tu nu erai asa! Cum de ai ajuns asa de superficiala si de plina de amaraciune???

Superficiala??? Eu sunt aia superficiala idiotule, ca daca imi pun acum niste tocuri si ma dezbrac, uiti unde ti-e inima si incepi sa gandesti cu alt cap!

Femeie ce e cu tine?

Mai lua o inghititura de whisky. Se apropie de ea si ii lua cana din mana si o varsa in chiuveta.

Heii. Ala era al meu. Cumparat de mine. Ce dracu e cu tine?!

Hai lasa ca o sa iti iau altul!

Nu vreau altul. Vreau sa pleci!

Te iubesc. Intelegi?! Asa cum esti tu, nebuna, sarcastica, ironica, realista si insensibila, eu tot te iubesc.

Hei nu sunt deloc insensibila! Tu nu ai vazut cati pantofi mi-am luat ? daca eram insensibila ii lasam sa putrezeasca cine stie cat in magazin. Pleaca te rog.

El radea. O privea asa ametita cum era si cum debita prostii, dar exact pentru asta o iubea: si atunci cand iti venea sa o omori si apoi sa ii arunci cadavrul in vreun rau, ea si atunci te putea face sa razi.

Ce pantofi ti-ai luat? Arata-mi!

Nu vreau. de ce sa iti arat pantofii mei?

Ca vreau sa vad daca ti-am luat o pereche pe care o ai deja.

mi-ai luat pantofi?

Da. Logic. Iti eram dator o pereche de pantofi. Ti-am luat-o a doua zi dupa ce am mancat inghetata in noaptea aia.

Si de ce nu mi i-ai dat?

Pentru ca nu am avut curaj sa te sun. Ma simteam un prost ca primul lucru pe care l-am facut a doua zi dimineata, a fost sa iti cumpar pantofi.

Si unde sunt?

In masina.

Adu-i.

De ce?

Vreau sa ii vad.

Dar de ce?

Auzi, acum mi-ai captat atentia, bucura-te de ea.

Ok. Ii aduc. In timp ce se indrepta spre usa isi dadu seama ca era in stare sa il trimita pana jos sa ii ia pantofii ca apoi sa inchida usa si sa nu il lase sa mai intre. O cunostea. Sigur asta urma sa faca. Se aproprie de usa si scoase cheile din usa si iesi.

Hei alea sunt ale mele. ce faci cu ele?

Ma duc pana jos si ma intorc. Nu vreau sa gasesc usa inchisa cand vin si daca totusi va fi inchisa, vreau sa o pot deschide macar.

Profita ca el plecase si il lua in brate pe micul Jack. Tu o sa ma faci sa ma simt ceva mai bine! Lua inghitituri adanci direct din sticla. Simtea cum o arde pe gat, dar nu ii pasa. Cel putin nu isi simtea pieptul cum se zbate de atata durere. Se duse in dormitor si se intinse in pat. Il lua si pe micul Jack.

Cateva minute mai tarziu veni si el. Intra si nu fu surprins sa o zareasca intinsa in pat cu sticla de whisky langa. Stia ca asa o sa o gaseasca pentru ca asa e ea. Whisky-ul era anestezia ei. Asa nu simtea durerea. Cel putin nu cea care trebuia. Isi aminti ca fusesera de mult impreuna la o petrecere la care ea nu vrusese sa mearga dar era aproape obligata de circumstante sa o faca. Avea in picioare niste pantofi care urau picioarele si care ii omorasera degetul mic de la piciorul drept. Bause 4 pahare de vodka sa nu mai simta durerea aia. Isi aminti cat rase de ea ca abia isi mai tinea echilibrul, dar era fericita ca degetul nu o mai durea. Glumea chiar ca nu o mai doare pentru ca nu mai face parte din corpul ei, ci din pantof.

Ia sa vad pantofii. Ii spuse in timp ce incerca sa se ridice in capul oaselor. Opa. Cred ca mai bine stau aici.

Scoase pantofii din cutie si ii vazu surprinderea pe fata.

Sa nu imi spui ca sunt 39?!?!

Ba da. Nu 39 porti?!

Ba da. Dar tarfa aia nenorocita mi-a zis ca nu mai au in niciun magazin din Bucuresti 39 asa ca sa mi-i scot din cap. Si uite ca tie ti-a gasit 39.

a... deci i-ai vrut si tu pe astia?

Normal. Nu auzi? Si mi-a zis ca nu mai sunt! Unde i-ai gasit?!

In Baneasa.

Tarfa nenorocita.

Hai lasa. Ca si astia, tot ai tai sunt. Ia vezi daca iti vin.

Prietene ai innebunit de tot! Mie mi-e greu sa mai ridic capul de pe perna si tu vrei sa ma ridic pe tocuri? Cred ca oricum o sa adorm din moment in moment asa ca stii ce ai de facut: trage usa dupa tine, ca se incuie singura.

Da da stiu mormai el in timp ce lua pungile de pe pat si stranse tot ce era in jur. Ea adormise deja. De fapt inca mai vorbea, dar cu siguranta vorbea in somn si intr-o alta limba. Se duse in bucatarie si puse lucrurile la locul lor. Apoi cand ea era deja la al doilea vis, o dezbraca si o imbraca in pijama. Stia cat uraste sa doarma imbracata in blugi. Ar fi vrut si sa o demachieze, dar habar n-avea cum se facea asta. Se dezbraca de haine si se baga in pat langa ea. O lua in brate si ii o saruta pe frunte.

Te iubesc femeie nebuna ...

povestea lor 3

2010-04-08T23:26:00.001+03:00

Nu. Nu pot. Nu pot sa cred ca am renuntat la o pereche de pantofi pt o inghe!

Haha. Iti iau maine pantofi, nu te mai plange. Te scot la un lapte cald sa te ia somnul?

Mai bine la o inghe!

Esti incredibila. Ajung in 5 min.

Unde esti ? la coltul blocului???

Nu. Acum ajung acolo :P

Scuze, aveam rochia de gala la calcat asa ca va trebui sa te multumesti cu pantalonii mei de pijama cu buline.

Si cu Minnie.

Eh, cu Minnie nu trebuie sa te obisnuiesti. E de-a casei oricum!

O privi din nou. Imbracata cu pantaloni albastri de pijama cu buline albe si cu un tricou roz cu Minnie. Parul prins intr-o coada neglijenta. Ochii negri, obrajii roz. O adora.

Rasera ore intregi. Cand se intoarsera acasa soarele deja rasarea, dar lor nu le pasa.

Zilele trecura din nou asa cum obisnuiau. El nu suna, ea nu suna. Erau poate prea mandri, prea orgoliosi. Prea prosti.

Incepu o relatie noua cu nou EL. Un el de care se indragosti iremediabil. Un el pe care il adora si il venera in acelasi timp. Un el care o facuse sa uite de inghetata din toiul noptii. Isi dedica zilele si noptile sa il faca fericit si uita complet de tot ce traise inainte. Intr-o zi se intalnira intamplator la film. El cu o alta ea, ea cu un alt el. Isi zambira si isi urara toate cele bune fara sa clipeasca macar! Isi masurara partenerii din priviri si isi spusera in gand ca ei sunt mai buni. Se privira din nou politicos si isi luara la revedere.

Viata ei nu mai era brusc frumoasa. Ultimele luni devenisera un calvar, asa ca sfarsitul mult asteptat venise. Sufera si plangea si blestema tot. Ura ca plange din nou pentru un el. Era obisnuita sa conduca cu ochelarii de soare la ochi si cu lacrimile siroaie pe obraji. Dar azi nu putea. Azi nu putea sa mai joace teatru. Vroia doar sa isi planga de mila. Trase pe dreapta si planse mai bine de o ora cu capul in volan. La un moment dat un claxon o trezi din letargie. Se uita in oglinda retrovizoare si vazu numarul masinii. Pleca rapid. Nu era pregatita.

Cateva zile mai tarziu, in drumul spre o intalnire isi dadu seama ca nu mai are benzina. Blstemand masina si nevoile ei, intra in prima benzinarie si facu plinul. Era imbracata ca de obicei cu pantofi cu toc, blugi, camasa si sacou. Isi lua un red bull si plati. Cand iesea din benzinarie il vazu. De data astea nu mai fugea.

Hei... ce-i cu tine prin partea asta a orasului? Nu te-am mai vazut de un car de ani!

Eh, ma duc la o intalnire si eram aproape de pana prostului. M-am gandit ca atata timp cat si in partea asta a orasului aveti benzina, de ce sa nu profit?!

Arati foarte bine. Cum iti merge? Iubitul?

Multumesc frumos. Mie foarte bine, lui, sper sa ii cada un meteorit in cap si sper sa pot fi de fata sa filmez asta si sa-mi pun filmuletul screen saver. Zambi amar.

Nebuna ca de obicei! O privi din nou. Daca ea ar fi stiut cat de dor ii era de ea. Daca doar ar fi stiut ca inchidea ochii si si-o imagina in fiecare zi. Daca ar fi stiut ca dimineata primul lui gand se referea la ea.

mi-a parut bine sa te vad. Ma grabesc sa ajung la intalnire. Poate ne mai auzim.

a... sigur. Poate la o cola la cutie. Rece. Sau o inghe.

Sigur. Il saruta usor pe obraz, isi puse ochelarii si pleca.

Ramase minute in sir si privi in urma ei. In ziua aceea nu avea sa se mai duca la birou. Oricum tot ce ar fi putut sa faca, ar fi fost sa se gandeasca la ea. Isi suna iubita si ii spuse ca nu se simte bine si anula urmatoarele intalniri. Nu putea sa se prefaca dupa ce o revazuse.

Nu ii venea sa creada ca o astepta din nou la aceeasi masa. Nu ii venea sa creada ca avusese curajul sa o sune si sa o invite in oras. Nu ii venea sa creada ca ea acceptase. Avusese emotii. Isi lasa barba de doua zile, asa cum ii placea ei, se dadu cu parfumul ei preferat, isi puse tricou alb, blugi si tenesi asa cum ii placea ei. Intarzia ca de obicei.

Primi un sms. Hei, intarzii un pic! Iarta-ma, dar doar ma cunosti! Ma revansez promit!

Zambi. O cunostea. Si stia ca probabil avea sa zica ceva legat de niste chei pe care nu le gasise la timp. Dar nu conta: venea.

Nici nu mai stia de cand se intalnisera. Vorbeau de ore in sir cel putin. Se trezira la realitate doar cand chelnerul le spuse ca ar trebui sa plaseze o ultima comanda. Iesira din local si se privira. O dorea de atata timp!

Hei nu vrei sa vii la mine sa bei o cafea?

Cand ai invatat sa faci cafea?

Cine a zis ca am invatat? Nu beau - Nu fac. Dar poti veni sa iti faci o cafea la mine in timp ce eu imi pun gheata in paharul cu cola.

Rase si o saruta pe frunte. Pur si simplu o adora.

Plecara spre apartament in masini separate. El se gandea daca o sa reziste sau pur si simplu o sa o sarute. Ea se intreba daca isi stransese lenjeria si hainele inainte sa plece de acasa.

Nu apucara sa intre bine in casa, ca el o lua in brate si o saruta. O saruta indelung asa cum isi dorea de atata timp. Facura dragoste asa cum isi imaginasera de atatea ori. Adormi in bratele lui ca un copil. El nu putea sa doarma. Nu vroia sa piarda nimic. O privea cum doarme, cum respira, ii adulmeca mirosul. Era femeia vietii lui. O stia atat de bine. Daca si-ar fi gasit cuvintele potrivite sa ii spuna. Din fericire a doua zi era sambata si niciunul dintre ei nu trebuia sa se trezeasca devreme. Se bucurara impreuna de o dimineata tarzie in pat. Nu isi vorbeau. Vorbisera prea mult timp. Se sarutau, se adulmecau. Facura dragoste ca doi nebuni. Erau pasionali si fericiti. Asa cum stiau ca aveau sa fie. Traiau un vis. Un vis implinit.

Te ador. Pur si simplu te ador. Nu imi imaginez viata decat alaturi de tine. Nu vreau sa fiu decat al tau. Nu vreau sa mai pierdem timpul. Vreau sa fii doar a mea.

Brusc tresari. Parca un val de ceata i se lua de pe ochi. Se ridica din pat, privi hainele aruncate din jur si patul sifonat. Apoi il zari gol intre cearceafuri.

Parca aveai o iubita?! Ai uitat de ea asa repede?!

Nu, viata mea. Nu am uitat. Primul lucru pe care o sa il fac este sa ma despart de ea. M-as fi despartit inainte daca m-as fi gandit vreodata ca si tu ma vrei. Si in plus, nu aveam o relatie atat de serioasa cu ea. Doar ne intalneam din cand in cand.

Nu. Nu te vreau. stranse repede hainele lui de pe jos si i le tranti in brate.

Imbraca-te. E timpul sa pleci acum.

Ce s-a intamplat iubito? Spune-mi cu ce am gresit?

Cu nimic. Sa trantesti usa dupa tine, se incuie automat.

Intra in baie si dadu drumul la apa. Se privi in oglinda si se vazu mai frumoasa ca niciodata. Se vedea asa cum o vedea el. Se spala repede pe fata si incerca sa il spele din gandurile ei. Nu putea sa se indragosteasca. Nu putea sa mai sufere o data. Isi aminti din nou noptile si zilele plangand, teatrul pe care il juca cu toti cei din jur zambind si spunand ca ii e bine cand tot ce vroia era sa dispara undeva unde ar putea sa planga. Nu vroia decat sa planga. Nu putea sa sufere din nou. Isi jurase ca nimeni nu o sa o mai raneasca. Chiar daca pentru asta, ar fi trebuit sa nu lase pe nimeni aproape. Nici macar pe el.

Intra in cada si dadu drumul la apa fierbinte. Aburii si apa aveau sa o linisteasca si sa o faca sa uite. Cateva ore mai tarziu iesi din baie si gasi pe pat un bilet.

Te iubesc. Cand vei fi capabila sa intelegi asta, suna-ma!

Te iubesc.

Il mototoli si il arunca la gunoi.

Povestea lor 2

2010-04-08T23:25:00.001+03:00

Vorbea ca de obicei fara oprire trecand de la un subiect la altul fara sa faca pauze. El o privea ca intotdeauna cu zambetul pe buze si cu multa caldura. Ea radea, plangea, radea din nou si din nou plangea. Era asa cum a fost mereu: un amalgam de sentimente, o temperamentala incorigibila. Tocmai de asta o iubea. Tocmai de asta o iubise.

Heiiiii... aahh... eu vorbesc ca o moara stricata si tu nici macar nu esti atent la mine??? Nu se poate domnule asa ceva, eu imi iau jucariile si ma duc acasa!!! E incredibil... si din nou incepe sa vorbeasca fara sa vada ca el din nou se pierduse in lumea viselor. Sorbea cu guri mici picaturi de vin si traia flashback-uri din trecut. Vedea in fata toate momentele in care fusese las si in care nu ii spusese ca o iubise. Acum o avea atat de aproape, dar nu ii putea spune. Era ... gresit! Se ridica de pe scaun si se aproprie tot mai tare de ea. Ea facu ochii mari dar nu se opri din istorioara ei amuzanta si continua sa rada si sa vorbeasca in acelasi timp. Ii cuprinse fata cu ambele maini si isi aproprie buzele de ale ei. Evident, ea cu ochii ei mici deveniti brusc mari, inca mai vorbea. Zambind ii spuse: taci femeie! Taci o secunda sa te sarut, caci nu cred ca o sa mai rezist!

De uimire mai mult, tacu. Isi lipi buzele umezite de ale ei si simti vibratii si zeci de goluri in stomac. Parca se intamplau cutremure si se iscau adevarate calamitati naturale. Deschise ochii, zambi si spuse: pe maine! Te-am iubit sa stii! Mult de tot!

Trecura mai bine de 20 de minute de cand el plecase dar inca nu isi inchisese gura. Incerca sa reia ultimele minute in minte dar undeva i se intrerupea filmul. Vazu sticla de vin pe jumatate plina. Ahhh... se pare ca mi se trage de la jumatatea asta goala! Bau vinul din sticla pana la fund, trase aer adanc in piept si isi spuse ca pentru sine „acum... ridicati cortina!”.

Intra pe varful picioarele si isi vazu iubitul dormind. Se strecura langa el in pat si isi prinse picioarele reci intr-ale lui. Inchise ochii: dar l-am iubit!

Cand se trezi dimineata isi dadu seama ca o sa aiba o zi grea. Pentru ca ea toata era grea. Era mahmura. Sticlele pe care le bausera cu o seara inainte isi faceau efectul. Auzea pe fundal o banda veche si cicalitoare. Se gandea ca poate e vreo pasare galagioasa. Ea le ura oricum pe toate. Deschise incet ochii si isi vazu iubitul care o certa pentru seara precedenta. Ofta. Isi doarea sa fi fost el.

Iesi pe balcon si cauta din priviri masina lui. Nu mai era. Plecase. Ofta. Nu stia daca ii pare rau sau daca ii pare bine. Se intoarsera din nou acasa. Nu il auzea deloc vorbind, tot ce putea sa auda erau cuvintele lui. Si tot ce putea sa vada era sarutul acela in reluare! Iar si iar si iar...

Trecura 3 luni de atunci. Ea era din nou singura. Adesea ii spusese ca prefera sa fie singura decat intr-o companie proasta. Era modul ei de a trai. O vazu cu mai multe pungi in mana si vorbind la telefon. Asa cum si-o amintea. Nebuna dupa cumparaturi si dependenta de telefon. Isi zambi si se apropie de ea. Inchise repede telefonul si ii sari de gat. Radea din nou. O Doamne... cat o mai iubea!

Esti asa cum te stiu... dependenta de mobil si obsedata de cumparaturi!

Eu??? Cum poti sa imi spui asta??? Nu sunt obsedata dupa cumparaturi! Doar... imi plac pantofii da?! Toti avem defecte!!! Mie imi plac pantofii, spuse ea spasita.

Rase. Hai sa iti fac cinste cu o pereche de pantofi!

Haha. Amuzantule. Vezi ca te iau in serios, dar de aici nu ai de unde...

De ce? I-ai cumparat pe toti?

Scoase copilareste limba spre el. O adora cand se purta ca un copil rasfatat.

Mai bine mi-ai face cinste cu o inghetata!

Acum?! Sunt -6 grade afara!!!

Si? Am spus eu sa imi faci cinste cu o inghetata pe care sa o mananc afara???

Taci femeie... hai sa iti iau inghe!

O saruta parinteste pe frunte. O innebunea sarutul asta. Ii amintea de toate celelalte. De noptile pierdute in zadar.

Minutele petrecute impreuna nu se contorizau. Radeau si se bucurau unul de celalalt ca doi indragostiti. Asa afla el ca ea este din nou singura. Asa afla ea ca el are o iubita. Nici prea prea, nici foarte foarte. Dupa mai multe ore petrecute impreuna isi luara ramas bun si promisesera ca se vor intalni mai des si mai curand.

Se zvarlcolea in pat si isi cauta o pozitie confortabila. O pozitie din care daca inchide ochii nu o sa ii mai vada ochii mari si caprui. O pozitie din care sa nu ii mai auda rasul. Isi lua de sub perna telefonul si ii cauta numarul in agenda. Ii privea poza si radea. Era o poza cu ei doi, facuta de ani de zile, intr-o zi in care se urau reciproc. Era o poza in care radeau. L-ar fi sunat dar ii era teama. Bloca repede tastatura si dadu sa arunce din nou telefonul sub perna oftand. Chiar atunci lumina mobilului se aprinse si vazu ca are un mesaj nou. Era de la el!

Dormi?!...

Povestea lor

2010-04-08T23:23:00.001+03:00

Toti se dusesera la culcare deja. Ramasera doar ei doi si inca o sticla de vin. Focul ardea intr-un semineu vechi facand zeci de umbre pe pereti. Lacrimile ii curgeau pe obraji si ochii ii radeau cum nu o facusera de mult. Uitase de cand nu mai erau prieteni. Uitasera care fusesera ultimele cuvinte ce si le adresasera pentru ca vroiau, nu doar din complezenta.

Esti la fel de nebuna cum mi te amintesc. La fel cum te visez uneori. Ai acelasi zambet ucigator pe fata si un ras oribil care ma face sa rad fara motiv.

Ma visezi?! Spuse luand o noua gura de vin.

Isi drese vocea si nega. Nu bause suficient sa ii spuna ca inca o mai iubea. Sa ii spuna macar ca a iubit-o.

Stii... nici nu mai stiu cum am reusit sa te uit! Tu ai fost cel care mi-a schimbat sufletul. Eram asa de indragostita si dependenta de tine incat nici nu stiam sa respir fara tine. Rase de parca ar fi spus inca o prostie si mai lua o gura de vin. El ii torna din nou in pahar.

Ai fost indragostita de mine?!

Normal. Erai totul pentru mine, nu vedeam nimic altceva in jur. Pacat ca nu am avut niciodata curajul sa iti si spun. Chiar daca sentimentele noastre nu erau aceleasi, m-as mai fi eliberat.

Ii cauta din nou ochii negri. Vazu focul luminandu-i si aprinzandu-i parul. Zambetul ala strengaresc pe care nu credea ca are sa il uite vreodata. Ii privi fiecare trasatura completand un puzzle in minte. Stia fiecare alunita, fiecare vena, fiecare semn, fiecare privire. Bau paharul pana la fund si isi torna rapid inca unul. Il bau fara sa se opreasca.

Intotdeauna te-am iubit. Cum as fi putut sa nu o fac?! Dar ma gandeam ca niciodata nu te-ai fi uitat la mine. Mi se parea ca totul este impotriva mea. Ma bucuram enorm cand din diverse conjuncturi, sfarseam prin a dormi impreuna. Nu dormeam nici macar o secunda. Iti adulmecam fiecare respiratie, fiecare miscare, fiecare zgomot. Respiram doar mirosul tau puternic si dulce ca de vanilie. Dupa ce plecai, uram sa mi se schimbe asternuturile. Aveam impresia ca o sa ti se spele mirosul din ele. Te iubeam...

Ce prost ai fost! Faceam eforturi pentru a sfarsi sa dormim impreuna. Ma pregateam ore in sir sa miros a vanilie. Nu dormeam nicio secunda. Mi-era teama sa nu fac miscari necontrolate si sa te trezesc. Ce prost ai fost!

Baura din nou paharele pana la fund. Aveau o noapte lunga in care isi spuneau tot ce nu isi spusesera in 4 ani de zile. Radeau si plangeau in acelasi timp. Stiau ca le spun pe toate prea tarziu...

Iubito, ai de gand sa vii sa te culci? Maine o sa dormi iar tot drumul pana acasa. Ii cazura ochii pe sticlele goale de vin si pe paharul din mana ei. Doamne, cat ai putut sa bei! Mai bei mult?

Nu, iubire! Doar un pahar. E al doilea promit!

Iesi din camera si cand inchise usa bufnira amandoi intr-un ras copilaresc. Complotau din nou impotriva intregii lumi.

Cred ca s-a suparat... mai bine mergi la culcare.

Nu, nu. Mai beau un pahar. Doar e al doilea! Si zi-mi... ma iubeai mult?

2010-03-23T20:36:00.001+02:00

Sa nu ma chemi ca n'am sa vin,

Sa nu ma strigi ca n'am sa te aud.

Sa nu ma vrei caci n'am sa fiu a ta,

Sa nu ma chemi ca nu te voi asculta.

~
Sa nu vrei vreodata sa ma intorc din drumul meu,

Stii ca am plecat,uita-ma, desi este greu.

Nu arunca cu noroi in urma ma,

Si daca vei vreodata tentat sa faci asa,intai asculta-ti inima.

~
Sa nu te uiti la stele si sa crezi ca te privesc.

Stii bine ca nu este asa.

Nu sunt in nicio stea,in niciun cuvant,in nicio adiere de vant.

Stii unde sunt si unde ma gasesti?

Uite,inchide ochii,striga-ma si ai sa ma zaresti.

Sa nu plangi daca plec,ci sa zambesti

Sa zambesti in numele meu,ca am fost si am sa fiu,daca nu pentru tine atunci pentru un suflet mai viu.

Sa razi din tot sufletul cand nu am sa mai fiu deloc,

Sa razi si sa fii fericit ca am existat.

Sa nu ai lacrimi in ochi cand nu ai sa ma mai gasesti,

Sau...crezi in finalurile fericite din povesti?

Sa nu ma crezi inger,zana sau orice altceva,

Doar deschide-ti inima si cunoaste-mi povestea.

Sa nu-mi uiti ochii,caci tare mult ei te-au iubit,

Si atatea lacrimi din ei au irosit.

Sa nu le uiti puterea de a te vedea

Si cand esti mort,departe sau altundeva.

Si pe mine,pe mine doar sa nu ma uiti,

Nici visele mele si focul arzator din ele.

Sa nu uiti toate cele ce am zis,

Caci daca plec..ramane doar iubirea din ele.

Povestea lor este si povestea noastra

2010-03-23T20:19:00.000+02:00

S-au cunoscut intamplator,dar intr-un moment in care fiecare avea nevoie de cineva care sa il asculte.Au inceput sa vorbeasca ore in sir pe mess si la telefon,au invatat sa se asculte,sa isi spuna ofurile,sa rada impreuna,sa isi impartaseasca durerea pe care o tineau ascunsa in suflet,au descoperit impreuna ca unde-s doi puterea creste.Aveau impresia ca se cunosc de o viata desi nu se cunosteau,nu se vazusera niciodata,fiecare isi facuse in minte o imagine despre celalalt din poze sau din spusele fiecaruia,o schita nefinistat.Stiau ca va veni ziua in care se vor cunoaste,ziua in care acea schita va prinde o forma mult mai definita,mult mai clara.Desi ei ii era frica de ziua intalnirii,ii era teama ca poate va strica tot.In mintea ei circulau intrebari fara raspuns :”daca nu ii va placea cum arat “,”Daca nu ii va placea cum m-am imbracat,cum mi-am prins paru “.Pentru EA prima impresie conta foarte mult si nu vroia sa strice tot.Isi facea mai multe griji decat atunci cand s-ar fi pregatit sa iasa cu prietenul,poate pentru ca pentru EA ,El conta foarte mult,poate fara sa isi de-a seama o cucerise .La scoala astepta nerabdatoare ora 11,era ora cam pe la care se trezea ,ora la care primea msg cu :”Buna dimineata”de la EL,ora cam pe la care fata ei incepea sa prinda culoare,incepea sa zambeasca,acel mesaj ii infrumuseta toata ziua.Serile si le petreceau impreuna intr-un fel sau altu,stateau si vorbeau incontinuu pana la ore tarzii,a doua zi erau rupti.Cel putin EA care dimineata avea ore,dar nu conta ii facea placere sa isi piarda noaptea cu EL,ii placea ca el sa fie ultima persoana careia ii aude vocea inainte sa adoarma .Devenise persoana cu care ea adormea in gand,persoana cu care ii placea sa faca timpul sa treaca.Era geloasa cand ii suna ocupat,sau cand convorbirile lor erau intrerupte de msg de la cine stie cine.Nu ii placea sa fie deranjati cand vorbeau,in momentele alea era doar al EI.Se formase o legatura destul de puternica intre ei deja incepusera sa isi imagineze cum va fi intalnirea lor.Pentru EL incepea cu un pupic pe obraz,o discutie spumoasa,multe zambete si rasete si o plimbare romantica la umbra castanilor tinandu.se de mana .Cam asta isi imagina EL,insa EA nu vroia sa se gandeasca cum va fi ,vroia ca totul sa fie ceva spontan,totul sa vina pe moment ,desi stia ca oricum va fi pentru EA va fi special.Pentru ca EL era special ,EL si tot ce il includea,asa ca orice s-ar fi intamplat nu ar fi putut fi altfel.Desi nu vroia,EL incepea sa capete teritoriu acolo in locul pe care ea il tinea secret si nu lasa pe nimeni sa afle ca il detine.Se temea ca o va durea,ca va simti apoi aceeasi durere cand totul se va termina,ciudat se gandea la sfarsit cand nimic nu incepuse.Petrecea moment in sir gandindu-se:”oare ce face”,”oare pe unde o umbla,si cu cine “,insa nu avea tupeul s a il sune nu vroia sa devina stresanta,obositoare.
Astepta sa i se faca si lui dor de EA.Brusc momentul intalnirii avea sa se intample,EL incepuse sa tot insiste cu asta,stia ca nu mai poata sa evite prea mult,nu mai putea sa ii tot spuna scuze,dar mai stia si ca va fi foarte greu sa poata scapa de acasa .Avea niste parinti stricti,cel putin tatal ei,care nu permitea chestii de genul acesta,pentru el fata trebuia sa invete nu sa iasa cu baietii.Stia ca chiar daca l-ar prezenta si i-ar explica tatalui acesta nu ar intelege.Din pacate intr-o dimineata afla ca EL avea sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata.O parasea.A fost o veste mult prea dura pentru ea avea sa isi piarda cel mai bun prieten…sau poate ca el era mai mult decat atat,pierdea o persoana draga,il pierdea pe EL.Ii venea sa planga dar nu mai avea lacrimi,o durea….Dar trebuia sa accepte realitatea si sa mearga mai departe,era puternica ,si stia asta.

Totul acum tinea de timp.Timpul o va ajuta sa il uite

asta vara

2010-03-18T18:28:00.001+02:00

Astă-vară îmi făceam planuriPentru o altă vară
Iar acum am înțeles că nu mai am o altă vară
Că orice anotimp a devenit doar unul
Si nu mai exista și altul.

Astă-vară mă furișam în mintea ta
și îți scriam pe valuri
că marea-i o târfă
ce ne iubește pe toți
și pe niciunul
și-apoi ne lasă înecați pe mal
să-i privim răsăritul

și tot acum o vară
visam că
într-o zi
o să fug departe
dar azi nu mai e loc pentru departe
căci lumea toată e la fel
iar eu…eu
doar eu nu mai sunt la fel.

La iarnă o să-mi pun căciulă
și fular
și-o să mă plimb pe străzi uitate
și-am să visez la lumea-n care
n-a nins vreodat′
la iarnă o să cumpăr globulețe gri
și poate o să le păstrez pentru vara care vine…
dacă vreodată o să mai fie iarnă
și vară.

nu, nu, nu,
nu e nici toamnă
nu e nici primăvară
au fugit cu toatele
din cuibul berzei de pe deal.

Acum o vară
Eu m-am visat!
Acum o vară
Am sperat….

Ingerul pe ziduri

2010-03-18T18:14:00.001+02:00

Pe strada mea cu lacrimi multe
Un felinar se leagănă de stâlpii cenușii
Iar pomii bat năvalnic tropotul final

De la geamul meu se vede clar cum luna
se-aruncă-n marea gri a ceții
Iar norii sunt așa de fantomatici
Precum se văd în poze
imaginile neclare

Aici e limpede că nu mai e nimic real
Că nici naturii nu-i e drag de noi
și totuși înălțăm privirea spre o rugă
ce-o rostim cu patima
că altfel nu am fi creștini.

Ne uităm la Domnul
De parcă ar trebui să-i spunem ceva în fiecare seară
Ne scuzăm duminica pentru că n-avem timp
Să mergem să-i vorbim,
Să-i mai sărutăm o dată aura lui caldă
și nu știu prea bine
dar eu cred că iartă
sau eu sper că ne mai iartă.

Așteptăm apoi să treacă ziua
Lamentându-ne că vine iar lunea
O zi pe care am șterge-o toți din calendar
Doar că înainte să fim noi
A fost ea
și fără ea… noi ne-am fi născut într-o zi mai tristă.

Spunem că n-avem loc
Dar n-avem loc de noi.

Mă dau câteodată din calea mea și văd cât spațiu e
și mă uimesc și eu
că sunt așa de multă

de la geamul meu
se vede un înger cățărat pe ziduri
care-mi șoptește
că deși eu nu vreau să recunosc
mai sper!

Despre prietenie, la apus si rasarit

2010-03-18T16:11:00.000+02:00

Cateva discutii despre prietenie, de orice natura ar fi ea, mi-au atras atentia asupra relativitatii ei. Acceptam in jurul nostru persoane despre care spunem ca ne sunt prieteni. Asta pentru ca ne-am obisnuit sa auzim din partea lor numai acea sinceritate pe care le-o cerem. Pentru ca impresia de activitate si interese comune ne-au suras, iar atractia vizavi de aceleasi lucruri sau persoane ne-au adus impreuna.

Prietenia e de cele mai multe feluri. Avem prieteni, amici, iubiti, iubite, suntem prietenii cuiva sau altii ne sunt noua prieteni. Cu siguranta, fiecare dintre noi a pierdut la un moment dat un prieten. Oricare ar fi fost motivul sau cauza ruperii, in mod cert amintirile care te leaga de acea sau acele persoane iti sunt intiparite in minte o perioada lunga de timp. Nu se pierd. Nici vorba.

Hipocampusul este acea parte a creierului responsabila de stocarea amintirilor si depozitarea lor pe termen lung. Tot el e responsabil si de eliberarea temporara in memoria de scurta durata a acestor amintiri, precum si de pastrarea lor pe termen lung. Pe langa asta, memoria involuntara e responsabila de acele momnte in care mirosuri, peisaje, arome si nu numai ne amintesc de anumite momente trecute, dar mai ales de anumite persoane. E ciudat atunci cand, dupa trecerea timpului, cineva iti spune ca nu te poate uita: gelul ala de dus il stie de la tine si de atunci e preferatul lui, hainele alea misto de acum le are pentru ca ai fost cu el la cumparaturi mai demult si de atunci si-a schimbat stilul, parfumul ala ii aminteste de tine si chiar daca s-a saturat de el il foloseste in continuare si inca il mai cumpara, sclipirea aia din ochii tai nu a reusit sa o mai vada si la altcineva iar buzele tale i-au aratat ca-i citesti gandurile. E ciudat cum mi se intampla sa aud cateva acorduri dintr-o melodie mai veche si sa-mi trezesc atatea amintiri: locuri vechi, dansuri lascive, saruturi incendiare intre parteneri, excursii scurte si vise razlete, planuri in doi si fotografii sterse. Ei bine, toate astea sunt datorate capacitatii noastre de selectie a informatiilor.

Din nefericire, creierul nostru nu stocheaza numai amintirile placute, ci si pe cele neplacute. Asta tocmai pentru ca te pregateste pentru viitor, iar socul emotional suferit in urma cu ceva timp te va ajuta sa-ti contorizezi experienta de viata traita pana atunci. De cele mai multe ori, si aceste amintiri sunt trezite tot de cativa factori banali, externi noua in acele momente. E interesant cum mirosul de gogosi proaspete din bucataria bunicii iti aminteste de copilarie, de zgarietura aia mica sau de arsura provocata de o clipa de neatentie. Amintirile sunt cele care te mai leaga de prietenia pierduta. Daca am fi avut deja o masina a timpului, cred ca am fi cumparat-o toti numai ca sa ne intoarcem putin in trecut sa retraim anumite momente sau sa le stergem din infaptuiri pe cele neplacute. Din fericire, memoria noastra va pastra intotdeauna acele momente demne ( nu degeaba se numesc memorabile) si va incerca sa le aseze in niste sertare prafuite, acoperite de neuroni morti, pe cele neplacute.

De la rasarit la apus, memoria noastra ne este uneori prietena, sau dusmanca. Tine cu noi atunci cand avem cateodata nevoie, iar alteori pare preocupata de sunetul valurilor marii tocmai cand te concentrezi la un examen.

Prietenia nu se masoara nici ea in Newton/ Metru, nici in Kilojouli, nici in Watts-i, nici in Megahertzi, nici in ani lumina. Poate doar in ani rezistenta si in amintiri acumulate. Prietenia e cea mai buna calitate a oamenilor si trezeste cele mai infioratoare amintiri ( infiorator de bune sau de rele). Suntem obisnuiti sa acceptam in jurul nostru doar persoanele pe care le stim intr-un fel, care ne obisnuiesc cu un anume tip comportamental si care, atunci cand isi schimba comportamentul sau atitudinea cu care ne obisnuisera pe noi, nu mai sunt considerate prietenele noastre. Cred ca prietenia cu o persoana inseamna sa-i accepti aceluia de langa tine sinceritatea pe care ti-o cere si sa i-o dai, sa-i accepti criticile si parerile de buna-credinta fara sa-i intorci replica taios, inseamna sa-l sustii cu argumente sau sa-l contrazici atunci cand e nevoie. Trebuie sa invatam sa avem nevoie de prieteni mai mult in momentele bune si sa nu uitam sa le dam un telefon din cand in cand. Prietenia, ca orice relatie intre doua sau mai multe persoane, se intretine; si, precum comunicarea, nu poate exista doar unilateral, ci bilateral. Iar prietenia nonverbala, ca si comunicarea, semnifica 80% din limbajul trairilor noastre.

Muzeu

2010-03-10T20:43:00.001+02:00

Expozitia: Calatorie intr-o viata anonima

Durata: Perioada sederii omului pe Pamant

Imagineaza-ti ca mergi pe o strada care se continua mai incolo de orizontul tau,iar pe de-o parte si de alta sunt vitrine care surprind oameni in fel de fel de ipostaze.Prima data vezi un copil care se naste perfect sanatos si care se bucura de niste parinti minunati.Intr-o alta , o mama isi omoara copilul nou-nascut. In partea cealalta zaresti un cuplu care se uita cu ochii in lacrimi la copiii care se joaca in parc,stiind ca niciodata nu isi vor putea privi proprii copiii facand acelasi lucru.

Mergi mai departe ajungand intr-un loc in care viata a trecut cu cativa ani peste protagonistii primelor vitrine.Intr-o vitrina ti se infatiseaza un prichindel care sta cu mana intinsa la trecatorii din fata bisericii,intr-o alta un elev care isi face temele dintr-un scaun cu rotile uitandu-se cu team in jur. Pe partea celalata a soselei vezi o aniversare plina de dulciuri,baloane si invitati,iar langa acestia stau la o gura de canal sperand sa se incalzeasca mai multi copiii ai strazii. Ochii le sunt tulburi,poate de grij,de suparari,de nevoi…

Strangi din dinti si pasesti sfios mai departe. Esti doar un trecator care a intrat nestiutor intr-un muzeu cu o expozitie mai putin intalnita si prezntata publicului larg.La scoala totul pare a fi perfecte, dar cum e cand un copil vine la scoala cu o multime de griji ,altul cu o masina scumpa si cu un sofer care ii da ghiozdanul si ii deschide portiera,iar altul razand impreuna cu colegii? Iar tu ,calator prin toatea astea te gandesti:oare e mai bine asa? si-ntorci capul spre copilul cu masina. Sau asa?uitandu-te spre cel care vine cu colegii.O ultima privire arunci catre cel care vine singur: Asa sigur nu! Pe strada apar marcaje.O trecere de pietoni vezi in fata ta.

- De ce sa ma feresc? Aici nu sunt masini.

Iti arata vitrinele de sa te feresti caci in ele sunt expuse pericolele care te pasc pe strada. Vezi o gasca de baieti stand la coltul unuii bloc.Fiecare dintre ei au la brau un cutit bine ascutit. In alta vitrina vezi niste copiii cu bani prea multi care cumpara cele mai scumpe haine dintr-un mall,dar cand ies afara si un pusti le cere ceva de mancare ii arunca o privire de superioritate si pleaca mai departe.Se lasa seara intr-un cartier de la periferie. Tot mai multi tineri isi gasesc o casa intr-un canal sau dorm pe niste cartoane in scari de bloc.Fete de 15-16 ani isi asteapta clientii imbracate sumar stand la marginea soselei. Mai departe ,altul fura poseta unei doamne.Este bucuros caci este plina de bani.Se duce la o farmacie si cupara medicamentele necesare mamei,apoi trece pe la un magazine si ia ceva de mancare. Tatal a murit , mama e bolnava,mai sunt inca 3 frati de crescut…

Intr-o cofetarie un grup de baieti si fete stau la un suc si povestesc ce-au facut de-a lungul acelei zile sau isi impartasesc vise si amintiri. Anii zboara.Clipele de libertate si lipsite de griji dispar.Acum ai terminat liceul.Unii prefera sa incepa sa munceasca,poate se casatoresc,iar altii isi continua studiile facandu-si prieteni noi, avand de acum o traiectorie in viata cat de cat stabila.Dar unii dintre semenii nostri se gandesc unde sa dea urmatoarea spargere.

Intr-o vitrina vezi o fata care a avut de toate,dar acum este insarcinata si singura,studiile universitare le-a abandonat.Cea mai mare problema a sa este legata de droguri la care nu poate renunta desi stie ca va naste un copil cu malformatii.Langa ea,la marginea unei sosele niste prostituate se bat pentru masinile care opresc in parcare.Una dintre ele a avut noroc pentru ca a intalnit printre clientii sai un barbat care a ajuatat-o sa scape de viata aceea caci s-a indragostit de ea si a luat-o de nevasta.

Acum esti prezent la o nunta la care chelnerii te asteapta cu pahare de sampanie,porumbeii albi stau aliniati de-o parte de alta a covorului rosu care duce catre intrarea intr-un luxos restaurant.Aici surpriza: o fata tanara si frumoasa s-a casatorit cu un barbat care i-ar putea fi tata.

Pasind pe ulitele unui sat ne intalnim cu o nunta traditionala,la care toata lumea canta si danseaza.Mirii sunt tineri si foarte bucurosi.De acum fiecare are propria viata,indiferent ca altii vor fi ferici iar altii nu.Unii vor pleca in vacanta in insule indepartate,iar altii vor avea un singur concediu pe an,dar in casa lor domneste fericirea si armonia.

O adiere de vant si ajungem intr-un moment in care toate acestea se termina.Expozitia este pe sfarsite.La final toate personajele care au participat la aceasta piesa pleca pe aceeasi usa. De acolo vor fi repartizati in functie de locul pe care l-au ocupat in aceasta expozitie catre alte 2 sectoare.

Acum mai priveste odata inapoi si gandeste-te cum vrei sa fii,caci calea in aceasta viata ti-o croiesti singur,iar destinul nu este decat centru unei roti de noroc.

Nu-si au sensul

2010-03-10T20:24:00.000+02:00

Ma uit in jur….

Vad un sublim gri peste tot…

Voi ,oameni din acest oras,

Aveti doar nisip in loc de sentiment .

V-o zic in fata,

Caci nu va deosebiti

Cu nimic fata de-un canal.

Pe pereti,doar graff-urile

Mai au ceva bun de zis.

In rest,colonizati in apartamente

Pe etaje,se ascund jigodiile

Ce misuna in fiecare zi,

Pe strazi inguste,prafuite.

Ma uit la voi…

Si nu*mi inspirati decat….

O profunda mila.

Nu aveti curaj sa iesiti,

Din acel umil tipar

Sa va traiti si voi

Singura viata asa cum ar trebui.

Chiar nu ma intereseaza daca

Azi inghet de frig,

Maine n-o sa mai pot de cald,

Nu-mi pasa daca azi plang,

Maine sigur rad.

Omul contrastelor,iubind,

Absurdul traiesc,

O miime dintr-o secunda

Ca pe ultima clipire

Din aceasta idioata cursa

Numita viata.

Invatati si voi odata,

Sa renuntati la inhibitii

Prejudecati fara fundament

Nu-si au sensul

Intr-o viata scurta.

Oare?

2009-11-15T18:43:00.000+02:00

Oare cuiva ii pasa de mine?
Oare cineva vede ca exist?
Va spun eu :NU

Nimanui nu ii pasa de mine,
Nimeni nu vede ca exist
NIMENI...

Oare ei vad cat doare?
Cat doare sa nu ai pe nimeni,
Sa nu ai incredere in nimeni?
Dar totusi sa speri...
Si totusi ce faci cu speranta?

Eu intotdeauna spuneam "ca speranta moare ultima"
Acum observ ca este deja in sicriu....

Trec peste

2009-11-15T18:41:00.000+02:00

Pana acum mi-a pasat de toti din
jurul meu,

Mi-a pasat de viata acelor asa
zisi prieteni

DAR GATA!

O sa merg mai departe fara sa imi
mai pese de ceva

O sa imi pese doar de cei carora
le-au pasat de mine

Simfonie de toamna

2009-11-15T18:33:00.000+02:00

Mi-am permis sa visez,
in inserarea unei toamne
ca aceasta
ca o alta care-i chiar
in sufletul meu...

Dupa ce clipele au trecut
te-am gonit
si din mana rece
ti-a cazut
trandafirul amintirilor.
Am alergat
in trecutul fantastic
si din nou,
din ochi mi-a cazut
o lacrima.
Te pierd,
te regasesc...

Toamna...

Ascult aceeasi simfonie a ploii
pe care
o simt vibrand
in coardele din suflet.
Tremur, mi-e frig, mi-e frica...
Mi-e frica de mine,
de toamna, de ploaie
de frunze moarte.

Tacere...
Se-aude zgomot de pasi,
oare sunt pasii tai?
sa sper iar?
Nu...
si daca totusi
sunt pasii tai?

... Era doar ploaia
cine ma striga?
stiu. nu esti tu.
tu nu ma strigi niciodata asa.
si-atunci
cine ma striga?

Amintiri,
nu ma mai chemati!
nu voi veni
nu vreau sa vin.
si totusi...

Da... te mai aud
si astazi iubire
iti mai zaresc si astazi
chipul ascuns dupa un suras,
te mai caut si azi
pe strazile pustii
te mai simt, inca
in cantecul ploii...
da, da' nu ca ieri.
Incepi sa devi o simpla
amintire de azi,
mai mult ca ieri,
mai putin decat maine.

Stiu,
mi-e dor de tine
de dezmortirea talcuita
a fluturilor,
dar mi-e dor
sa fiu fericita,
mi-e dor sa zambesc
mi-e dor
de VIATA!

Privesc cum ploua
cu stropi fericiti
ca vor fi impreuna...
Se aud
ecouri seci
in toate ungherele
sufletului meu.
Si stropii par a cobori
pentru a se uni
cu vesnicia...

Se lasa noaptea...
in curand,
totul va reincepe!

Prea tarziu... !

2009-11-13T20:32:00.000+02:00

Aceasta este o poveste de dragoste dintre un baiat si o fata ... care erau cei mai buni prieteni.
Intr-o zi ei vorbeau pe mess:
-[fata] Pot sa te intreb ceva?
-[baiatul] Da
-[fata] Ma placi?
-[baiatul] Da , esti prietena mea cea mai buna
-[fata] Ma iubesti?
-[baiatul] ... nustiu
-[fata] Trebuie sa plec , vorbim mai incolo.
Inainte ca el sa mai poata sa spuna ceva fata a iesit.
A doua zi la scoala baiatul era la locul lor de intalnire ... dar ea nu a aparut.El a intrebat de ea, dar nimeni nu a stiut sa-i raspunda.Dupa scoala s-a dus la ea acasa ... a batut la usa....Ea a deschis
-[el] De ce nu ai venit la scoala?
-[ea] Sunt bolnava
-[el] Ce s-a intamplat?Tu intotdeauna imi spuneai cand lipsesti...
-[ea] De ce ti-as spune cand lipsesc, daca tu nu poti sa-mi spui daca ma iubesti? Fata a trantit usa...
A doua zi a venit la scoala.. El a vazut-o si cand a vrut sa se duca sa-i spuna ce simte ... a vazut-o cu altul.In final a venit la ea:
-[el] Credeam ca ma iubesti
-[ea] Ce rost are sa iubesti pe cineva care nu te iubeste?
-[el] Ai dreptate , nu te iubesc.
Baiatul pleca si fata nu il mai vazu o saptamna..Ea s-a dus la el acsa si a batut la usa...o femeie deschide:
- El este acasa?
- Nu mai locuieste aici..
Fata fugi acasa si intra pe mess,era offline, ii lasa un mesaj:`De ce nu mi-ai spus ca pleci?Eram cei mai buni prieteni, ne spuneam totul...``
A doua zi se intalneste cu prietenii ei...:
-Ai auzit ce s-a intamplat?
-[ea] Ce?
-El a plecat cu familia in vacanta si avionul s-a prabusit...a murit.
Fata a cazut la pamant si a inceput sa planga...
Cand a ajuns acasa ... primise un mesaj, era de la el : ``Intotdeauna te-am iubit,te iubesc si te voi iubi mereu.Esti inima mea, si dragostea ta imi curge prin vene...Insemni totul pentru mine si nu o sa las nimic niciodata sa te raneasca ... te iubesc ``
Ea i-a raspuns : ``si eu te iubesc!``

O persoana pe care o iubesti cu adevarat vine o data in viata... Asa ca spunei inainte sa fie PREA TARZIU!

Ce ne aduce varsta de 18 ani

2009-11-01T00:30:00.001+02:00

Cati dintre cei ce au implinit 18 ani s-or fi gandit vreodata: “GATA!!! De azi pot sa fac urmatoarele: sa-mi iau permis de conducere, sa beau legal, sa … etc.”? Probabil ca majoritatea se gandeste doar la aceste doua lucruri, ele fiind cele mai importante pentru un tanar teribilist. Lista nu e chiar asa scurta, de fapt ea poate fi destul de mare…

Varsta de 18 ani aduce mai multe decat Mos Craciun.

Dreptul la votat cretini din politica

Personal nu sunt entuziasmat ca peste cateva luni o sa am dreptul la vot… dar este un lucru pe care mi-l aduce varsta de 18 ani si ma pot folosi de el ca sa ma distrez. Eu o sa ma duc sa votez cu Becali caci vreau sa traiesc intr-o Romanie in care daca nu ma inchin la toate bisericile de pe strada sunt amendat!

Abia astept sa pun mana pe stampila aia pe care scrie “tatoV”!

Dreptul de a te imbata in orice local

Odata cu varsta de 18 ani ti se da dreptul de a consuma alcool in orice local. Deci pe scurt o sa ma pot imbata ca un porcusor legal atat timp cat ma tin buzunarele sa-mi cumpar alcool.

Daca ai 18 ani esti un alcoolic legal si poti sa te lauzi cu asta, pana acum erai doar un alcoolic ilegal.

Dreptul de a trece pe rosu cu masina de tuns iarba

Nu cred ca ai nevoie de 18 ani ca sa “conduci” o masina de tuns iarba, dar cu siguranta ai nevoie de 18 ca sa iti iei permisul de conducere si sa ai voie sa conduci o Dacie.

Exista cateva tipuri de tineri care-si iau permisul la 18 ani. Cei ce isi iau permisul si se lauda cu el la prieteni, dar nu conduc niciodata. Cei care se duc sa-si ia permisul de 10 ori si pica constant. Cei care dupa ce-si iau permisul dand mita trec doar pe rosu pentru ca ei sunt smecheri si au masina “bazata”.

Sex, Drugs and Rock&Roll

In unele tari poti sa te droghezi legal la varsta de 18 ani – vezi Olanda.

Ah, chiar, stiati ca Bangladeshul n-are nicio lege privind drogurile?

R E S P O N S A B I L I T A T I

Partea neagra din lista cu “Ce ne aduce varsta de 18 ani” este chiar asta… In caz ca va intrebati unde era.

Odata ce faci 18 anisori parintii incep sa te dea jos din patul lor si se gandesc sa-ti faca propria camera… dar tu, fricos fiind, noaptea tot la ei in pat te duci. Incepi sa ai din ce in ce mai multe responsabilitati si este posibil ca parintii sa sufere de un tic nervos repetand urmatoarele la nesfarsit: “Fiule, ia intretine-ne tu pe noi acuma, noi te-am intretinut pana acum!”.

Eu cred ca prefer sa raman ne-major. Imi place sa beau ilegal, sa ma droghez ilegal, de condus nu conduc… Inca cateva luni de viata buna!

Din lumea celor care nu cuvanta

2009-10-26T19:48:00.000+03:00

Se intampla intr-o zi rece a lui decembrie, undeva intr-un oras nins, ca eroul nostru sa isi sarbatoresca asteptata aniversare. Era nerabdator fara un motiv anume, insa contrar varstei inaintate ce o implinea, astepta demult aceasta zi. Tragand cu dispret draperia, privi cu ochii de smarald ferestrele ce incrustau ale frigului albe flori. Privi in gol, mai intai catre cer iar apoi catre mainile groase sustinute de calorifer, in care apa calda platita in avans la intretinere , circula zgomotos. Isi aprinse lumina si deschizand dulapul bine ferecat, adulmeca cu scarba mirosul pregnant de naftalina ieftina. Scoase rapid o tinuta de soi, purtata rar, doar la ocazii ce singur le considera speciale. Isi masura din priviri sacoul, iar dupa un semn aprobator al capului il aseza cu grija pe asternutul nefacut. Se deplasa in pasi de vals catre baie unde urma sa aibe loc schimbarea la fata a unui june prim. Dupa ritualul indelungat al dichisului, trantise cu eleganta usa si o incuie de doua ori. Era un domn respectabil, proaspat barbierit, parul inca prezent piepatanat corespunztor, iar tinuta impecabila contura un individ aspru de ordonat. Isi facuse loc rapid in isteria cetatenilor ce roiau din magazin in magazin cu un aer arogant si plin de el. Privea cu dispret tot ce misuna in jurul lui si savura cu deosebita placere privirile atintite de pe bulevard. Se simtea bine, in centrul atentiei, asa cum fusese obisnuit de o viata, in lumina reflectoarelor nu in spatele lor. Azi isi implinea varsta pe care nu credea ca o va petrece asa. Indreptat de spate cu o privire agera si cu ambele maini incaltate in manusi de piele, isi continua mersul apasat parca contempland dimineata. Isi continua plimbarea pana in parc, unde fulgii imbracasera peisajul intr-un pur alb. Cu grimasa caracteristica alungita pe chip, gandea ceva, parca cu acesi siguranta dar totusi bajbaind in anii ce au trecut.Mergea amestecandu-si clipe din prezent cu ganduri ce rasareau odinioara. La un moment dat isi opri din defilat picioarele imbalsamate de alifie vietnameza, si se aseza pe o banca aleator aleasa. Obosise, iar plamanii nechezau aburi plini pe narile mari. Privea fix, undeva in gol, dar strigatul unor plozi isterici ii demontasera linistea. Revenind brusc la realitate infipse mana in buzunarul de la piept al paltonului si scoase o plosca cu tarie. Sorbise cu nesat din ea iar apoi scrasnind din dinti inghiti brusc licoarea ce il incalzi instant. Parcul era gol, precum casuta sa postala, precum era si casa sa in care se considera strain. Puse plosca la loc si brusc isi schimbase starea, dezgolindu-si mainile intr-un gest brusc, si pocnindu-si fiecare deget in parte. Starea de calm era istorie iar framantarile dadusera buzna in starea incordata prezentata anterior. Nervozitatea atinse cote maxime, iar lacrimile ii irigau obrajii zbarciti de timp. Isi plangea singuratatea si orgoliul datorita caruia suferea.. scos din cutie in acea antepenultima zi a anului. Avea mustrari ce nu le putea ascunde sub omat si ganduri ce ii faramitau orice respect de sine. Isi blestemase neputinta inghitindu-si injuraturile pe rand iar vantul intetea frigul ce ii amplifica senzatia de gol. Isi amintea cu drag duminicile cu supa de pui aburinda in serviciul chinezesc cel mare.... copii cum zburdau voiosi in in jurul bradului inganand colindele plictisitoare, cum mirosea a cozonac facut de doamna lui cea draga. Ii era greu sa stearga acest peisaj ce se pierduse inghitit de timp. Pozitia lui de mandru cetatean cu datoriile la zi se strese, iar singuratatea il mustrase grav. Ramase singur intr-o lume in care rostul lui devenise nul. Scormonind nebun in buzunare se ridica in postura zvelta si injurand sporadic, gasi cateva fise in portofelul burdujit al pensionarului cumsecade. In pas alert, aproape galop tasni spre o cabina telefonica rugandu-se sa nu regrete ce avea de gand sa faca. Daduse buzna in prima cabina ce o intalni si cu privirea unui soim forma pe din cap un numar lung. Rasuflarea il chinuia iar eventualul raspuns, al unei voci blande cu numele unei luni de vara il nenoroceau odata cu tonul apelului. Nu stia ce urma sa zica, oricum erau prea multe de zis si totusi prea putine. Isi cronometra amagirea muscandu-si repetat buzele. Deodata cu un ton cald si departat o auzi.... inmarmurise...nu stia cu care anume forma sa inceapa o conversatie,... cu cineva odinioara atat de apropiat. Se balbaise , el in splendoarea lui se impiedicase de un salut banal, ....il recunoscuse, nu mai avea nici o scapare....iar in tandemul respiratiilor din receptor se strecura un scancet parca plans spunand: "Mult ti-a mai luat!"