Se pare ca nici de data asta nu-I pasa de ceea ce are sa se intample cu viata ei mizerabila scufundata in litrii de alcool si nopti pierdute in bratele barbatilor. Au fost barbati care au iubit-o , care au dorit-o pentru o noapte…doua, si barbati care au folosit-o. Au fost simple aventuri de care abia isi mai amintea cand soarele atingea cerul. Nu avea pe nimeni , se avea pe ea insasi si umbrele miilor de barbati ce i-au trecut prin asternuturi. Ciudat…se simtea excelent in compania ei. Acum cateva zile ratacea pe strazile launtrice ale Bucurestiului cu sticla-n mana. Doar doi vagabonti care rulau jointul erau prin jur. O aposteaza, dar tarfa abia se tine pe picioare. Ii ofera un fum. Trage in ea pana I se umple tot plamanul. Era intr-o stare jalnica:parul neigrijit ii statea in toate partile ascunzandu-I trasaturile fine ale fetei, iar hainele jerpelite dupa doua nopti nedormite in care ratacise pe strazi duhneau a alcool. Nici nu te puteai apropia de ea asa ca cei doi o expediaza repede intr-un mod brutal.
In interiorul ei se dadea o lupta tragica caci se se simtea a nimanui, fara stapan. Se cam satura de viata asta desfranata, dar nu stia pe ce drum s-o apuce… plus ca nici bautura nu era chiar un sfetnic bun. Incearca sa caute solutii, dar era prea obosita sa se mai gandeasca la asta. Abatuta se aseaza pe marginea bordurii sub crengile unui copac. Din senin izbucneste o furtuna puternica. Cerul pare atat de infuriat iar vantul matura tot in calea lui. Trosnetele si fulgerele inspaimantau pe oricine. O clipa a fost de ajuns ca fulgerul s-o atinga pe ea. Abia mai respira. Incetul cu incetul se indeparta de aceasta lume care i-a oferit atataea, dar pacat ca n-a stiut sa se bucure de ea. Era la intrarea in Infern. Un singur tunel mai avea de parcurs.
Pentru ultima oara gusta din linistea si intunericul acelui tunel care ducea catre o moarte sigura. Se indeparta de lumina si incepea a auzi gemete urlete, vuiete puternice simtind mirosul puternic al pacatului ei tatuat pe trup, dar si mirosul de piele vie arsa. Se apropia de iad. Acolo era doar durere si foc. Nu exista nici un suflet curat. Toti isi urlau ranile, dar niciunul nu-si plangea pacatele din cealalta viata. Era ingrozita de ce avea in fata ochilor, iar tipetele indurerate ii zgariau urechea. Ar fi voit sa vina inapoi, dar era imposibil caci numai exista cale de intoarcere. Asta si-a dorit de la inceput. Nu isi aveau rost regretele....cel putin nu in lumea de dincolo. Putea sa se schimbe pe pamant, dar curva ramane CURVA pana la FINAL !!!
Degeaba te increzi in ea, degeaba o vezi supusa lingandu-ti mana caci atunci cand iti intorci capul curva mereu va musca…uneori fara sa simti. Mereu va fi prea tarziu cand va veti da seama caci mana care v-ar fi ajutat inainte va fi departe. Nu condamn PE NIMENI . Am fost acolo si stiu ca dragostea este oarba .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu