Macar nu acum, atunci cand? De fapt, chiar acum.
Acum am facut ordine in mine. I-am aruncat definitiv pe cei care mi-au futut meciu` toamna trecuta cand exact de asta nu aveam nevoie, pe cei care au avut grija sa nu lase o iarna sa fie perfecta pana la sfarsit, si in special, pe cei pentru care mi-am irosit in zadar ca o copila proasta zile de vara, pentru ca asta era cel mai important. Despre primavara nu am nimic de spus, primaverile cred ca sunt ale mele - primavara mi-a fost mereu bine, cu el, fara el, cu un alt el, sau cu mine pur si simplu.
In stilu` asta, au plecat multi, tare multi din mine. Ma bucur. Era si cazul. Vara asta nu mai sunt mama ranitilor, descurcati-va, cum am facut-o eu cu toti ani la rand. Iar ei, astia patru care raman si o sa ramana, ei sunt ai mei - si sunt tot ce ma fac pe mine completa, asa ca imi sunt cel putin de`ajuns.
Trecand peste toti cei aruncati departe de mine o data pentru totdeauna, dupa curatenia de vara, se pare ca au venit in sfarsit si vremurile bune, care le tot asteptam de un timp si nu dadeau niciun semn cum ca s-ar intoarce si vara asta. S-au intors totusi, cu o intarziere de patru zile fata de anul trecut, dar sunt aici si cam asta e tot ce conteaza.
Acum cateva seri am auzit o piesa:
Regrete?
Eu nu am regrete.
Dar tot ce urasc cel mai mult la tine
E faptul ca te iubesc.
Lasand partea cu "urasc sa te iubesc", pentru ca tot nu ii dau de cap, si ma chinui de ceva timp, ramanem la "Regrete? Eu nu am regrete."
Cand am auzit prima oara versurile astea, o tipa langa mine a strigat tare "EU DA". Din noaptea aia, am o fericire inexplicabila in mine, pentru ca intr-adevar, eu nu am regrete.
Am o colectie impresionanta de greseli si de persoane pierdute din orgoliu`. Majoritatea lucrurilor care le-am facut, le-am gandit dupa ce erau deja terminate. Daca as putea, as schimba intr-adevar cate ceva, nu multe, oricum. Stiu foarte bine de cate ori am cazut, de cate ori am ramas cand trebuia sa plec, de cate ori am iertat si de cate ori am incercat macar sa uit. Toate astea au fost prostii, au fost greseli fatale, cu care mi-am complicat doar existenta un timp destul de bun, pana sa imi dau seama ca nu o sa reziste totul, doar daca eu nu ii dau drumul.
Daca ma gandesc, as putea regreta multe lucruri, fara de care totul ar fi fost mai simplu, dar fara ele, n-as fi fost niciodata ce sunt azi. Deci nu, eu nu am regrete, nici macar unul, si sunt mandra de absolut fiecare lucru care l-am facut, fie ca m-a bucurat, fie ca m-a durut. Eu le-am facut, eu le-am vrut, eu le-am purtat. Si as face-o din nou, oricand.
Avand in vedere ca vine vara, si am inteles ca fiecare vara e mai lunga, mai plina, cu mai multe amintiri decat cea de anul trecut, mi-am impus sa nu am regrete nici la toamna. Si nu o sa am, chiar nu o sa am, desi fac lucruri care am stiut dintotdeauna ca nu trebuie sa le fac, desi sunt indragostita pana peste cap exact de cine nu trebuie, desi nu ma gandesc deloc la ce fac, desi sunt aeriana, desi spun "DA" la fiecare ocazie care o am, si poate nu e cea mai buna idee, desi peste o luna si cateva zile o sa mi se innece corabiile, desi o sa-mi fie dor, desi nu fac nimic sa evit toate astea, nici la toamna nu o sa am absolut niciun regret, ci doar another story to tell, pentru ca tot ce fac, se clasifica in doua categorii: lucruri gandite si lucruri mai putin gandite. Dupa un an sau mai putin, oricum rad cu aceeasi pofta amintindu-mi de oricare dintre ele.
Acum, ca e vara oficial si a inceput sezonul de "fa ce vrei si daca nu stii ce faci", eu am intrat in pauza mea de fericire, a doua oara anul asta, si va doresc o vara in care fiecare rasarit sa va prinda pe mal, in pat, pe bordura, pe peron, in tren, oriunde ati fi, exact cu acelasi zambet pe care il am eu acum pe fata scriind asta, din exact acelasi motiv: nici unul.
ploaia a incetat