La sfarsitul unei alte veri, cel mai ciudat nu e ca oamenii nu se schimba niciodata, ci cum unele lucruri nu se schimba niciodata, cum pot ele sa ramana asa cum erau "atunci", si nu conteaza - nu conteaza cat timp a trecut, nu conteaza cat a durut, nu conteaza de cate ori "au luat sfarsit", nu conteaza alte brate si alte buze, alte cuvinte sau sentimente, alte dezamagiri sau alt an.
Era soare, prea cald si tu. M-ai batut la jocu` ala nenorocit cu tigara, si de atunci ai inceput sa tii un scor. Aveai un punct in plus, ti-ai pus o mie de nicaieri. M-am suparat pe tine si te-am injurat, probabil ti-am dat una, mereu mi-a placut sa dau in tine, nu stiu de ce, dar e o placere reciproca oricum. Ti-am spus sa "taci!", si ai tacut. Ai tacut jumatate de ora si mi-ai mancat toti nervii. Te-ai intins in mijlocu` bulevardului pe jos si radeai intai subtil, iar apoi strident de-a dreptu` de mine. Gesticulai tu acolo ceva, pentru ca inca nu aveai de gand sa scoti niciun cuvant. Ulterior am aflat ca radeai de cum o sa conduc eu peste 3 ani un camion de gunoi, in loc de decapotabila despre care vorbeam eu in ziua aia. Probabil iar te-am injurat. Trageam de tine si nu vroiai sa te ridici, te-ai prins de mine si mi-ai....tipat...un "te iubesc". Si eu te iubeam, si ti-am spus-o, dupa vreo 5 secunde, timp in care m-am uitat la tine cum nu ma uitasem la nimeni pana atunci, cum nici n-am s-o mai fac.
M-am uitat la tine cum ma uit si azi. Si te-am iubit cum te iubesc si azi.
Ne-am schimbat mult, copilule. S-au schimbat toate in jurul nostru, si parca tot Universu` ala care lucra acolo pentru noi, acum s-a intors impotriva noastra. Lumea ta s-a schimbat, a mea la fel, nu mai stim noi sa fim fericiti ca atunci, nu mai stim nici sa avem zambetu` care il aveam.
A ramas la fel iubirea aia nebuna, fara nicio limita, care iti ia tot, care trece prin tot, iubirea aia care oricat o cauti, nu e niciunde altundeva. Te iubesc asa cum te-am iubit, cum ma iubesti, cum ma iubeai. Asta a ramas.
Ah...si inca suntem frumosi, in toate geamurile.
Pe unde umbli?
Mai copilas ratacit , stii unde ai ajuns?Esti pe blogul meu , da ..pe blogul lui Ygna.Un loc unde ma gasesti in fiecare litera , punct , virgula , si in fiecare spatiu.Un loc unde imaginatia mea isi atinge limitele inexistente.
luni, 12 septembrie 2011
marți, 6 septembrie 2011
un drum bun
camera se luminase incetul cu incetul.nu dormise o clipa.
-ce faci?
-plec.
de ce dimineata asta rece se imprima si ne imbraca vocile?de ce ne ingheta inimile si ne face sa fim tristi si reci?
-mai stai !!
un ultim te iubesc spus in gand,in graba-a lasat acelasi gust amar ca de obicei.
cafea,ganduri,tigari,regrete,prima zi de toamna,frig,iubire...multa iubire!!
s-a dus vara,asta ma plaseaza in elementul meu.
-ce faci?
-plec.
de ce dimineata asta rece se imprima si ne imbraca vocile?de ce ne ingheta inimile si ne face sa fim tristi si reci?
-mai stai !!
un ultim te iubesc spus in gand,in graba-a lasat acelasi gust amar ca de obicei.
cafea,ganduri,tigari,regrete,prima zi de toamna,frig,iubire...multa iubire!!
s-a dus vara,asta ma plaseaza in elementul meu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)