Te iubesc :((

-Nu m-as desparti niciodata de tine!
Mi-a zis asta tot timpul. Acum, e doar o epava. Privesc incet, spre cer, ridicandu-mi ochii speriata, sa nu cumva sa deranjez linistea noptii. Singurele care petrec pana la ivirea zorilor, sunt stelele. Mi-e greu, dar trebuie sa trec peste aceasta despartire. Vorbele lui mi-au secat gandurile, sunt invidioasa pe el ca renunta asa usor la ce am cladit amandoi, atat de greu. Eu nu pot trece asa usor. Mi-a furat visele, odata cu despartirea asta. A plecat, s-a intors cu spatele, cortina a coborat, ultimul act al piesei a luat sfarsit. Dintr-o data, cortina se ridica iar cei 2 protagonisti, se prezinta in fata publicului cu zambetul pe fata, luandu-se de mana amandoi, si privind mai ales, spre balconul rezervat spectatorilor cu o conditie financiara mai buna.
...se privesc in ochi apoi se imbratiseaza, razand. Lumea arunca cu flori asupra lor. Dragostea lor nu a fost adevarata. Dragostea lor a fost doar o piesa de teatru...
Cativa spectatori din primu rand, plang. Protagonistul, se duce spre ei si ii bate usor pe umar:
-Stiu, uneori teatru e mai putin dramatic decat viata. A fost doar o piesa. Realitatea e ca noi nu ne iubim...
Actorii protagonisti a unei piese de dragoste nu se pot iubi niciodata. Ei nu vad decat luminile, regizorul si scenetele ce trebuiesc invatate pe de rost. Ei trebuie doar sa joace o gluma, numai sa amuze lumea. Ei sunt oamenii tristi.
Oare cei 2 actori nu s-au iubit niciodata? Oare dragostea din piesa, nu s-a infiripat deloc in realitate?
Adevarul este ca nu...Trist. Al dracu de trist..
Asta a fost intre mine si el. Am gresit amandoi, insa eroi suntem si vom fi mereu. Amintirile se vor pierde in ceata grea a timpului, frunzele moarte de pe pamantul rece, se vor pierde pe nicaieri, facandu-le loc boboceilor ce rasar primavara, voiosi.
Ne-am saturat unul de celalalt. Ne uram..Ne iubim...Ne-am distrus unul pe celalalt. El nu mai suporta aceasta relatie, si de aceea a preferat sa inchida prea devreme cartea.
Pagina a fost pierduta, asa ca noi, actorii, nu vom mai putea niciodata sa reluam cartea de unde a ramas. Nu are de unde sa stie...
-Nu mai suport! Intelege ca nu mai suport!
Vorbe grele...
S-au intamplat prea multe intre noi, fosta glorie, ce te-am cocotat atat de sus. Ma minti, imi inchizi telefoanele in nas...si imi spui des ca nu ma mai suporti. Am ales amandoi despartirea. Casa, aceasta, uite, apartamentul asta al meu, aduce parfumul tau, pielea ta. Ti-ai lasat in toata casa, in tot orasul ceva. Nu ma pot aseza pe o banca, pentru ca imediat te vad. Esti prezent peste tot. Langa mine nu esti. Nu esti in pat cu mine, nu esti langa mine in banca, la cursuri, nu esti cu mine cand conduc, sau, cand ma plimb cu metroul. Nu esti cu mine absolut nicaieri. Nici cand te iubesc. Dar existi in mine.
-Zi nenorocitule...Spune-mi in fata!!! Ti-ai da viata pentru mine, ticalosule? ti-ai da viata pentru mine?
-Niciodata nu as putea sa fac lucru acesta. Cum as putea sa-mi dau viata, cand tu esti viata mea?

Am redus-o la tacere.