Asa, pentru ultima oara ...

Acum stiu ca s-a terminat, stiu foarte bine, imi e clar.
Nu e prima oara cand scriu despre tine...nu e prima oara cand ma gandesc la tine de atunci. Incredibil, ah?
Haha, tot aici am ajuns. Nu puteam sfarsi intr-un mod frumos, asa-i? A fost mereu vorba de prea multa drama, asta ne-a adus aici, mereu. Ne-am iubit prea mult, cred, asta a fost greseala fatala comuna - dar nimeni nu o putea opri, asa-i?

Acum un an, putin mai tarziu, cand vara tocmai pleca si "noi" tocmai incepeam iar, stateam pe scaunul de la biroul tau, scriam un mesaj, iar tu stateai in pat, te uitai la mine si imi multumeai ca exist. Tii minte ca ne-a fost si atat de bine?

Adevarul e ca nu meritai nimic, iar eu ti-am dat tot. Nu imi pare rau ca am facut-o, imi pare rau ca nu ai observat niciodata. Imi pare rau ca dupa atata timp, aflu ca ai impresia ca eu nu am vazut tot ce ai facut pentru mine. Am vazut...am apreciat, mai mult decat ti-am spus, e adevarat - mai mult decat tine, oricum. Am apreciat si am respectat tot ce a fost legat de tine si de noi, pana ai plecat iar, in felul in care ai facut-o...exact, dar exact, pana atunci.

Vezi tu, atunci am inceput sa uit - ce ai fost, ce ai insemnat, si mai ales, faptul ca timp de 2 ani, fara oprire, fara nicio conditie, te-am iubit mai mult decat orice.

Le-am lasat pe toate in spate, exact cum m-ai lasat tu pe mine. Doare, intr-adevar, cand iti lasi in spate practic "o viata", dar nu vreau sa ma gandesc ce ar fi insemnat sa ma trezesc in fiecare dimineata cu imaginea aia veche in cap, in care ma tineai in brate si imi spuneai ca ma iubesti "o viata".

Stiu ca m-ai iubit, cred ca asta o s-o stiu mereu...doar nu mai conteaza. Nu mai conteaza ca m-ai iubit, ca ai fost acolo, ca m-ai facut fericita, ca "aratam ca o famile fericita si normala"...nu mai conteaza nimic, copilu`, ai sters tot, tot ce am avut, intr-o singura zi. Nu e amuzant cum 2 ani apuca sa treaca pe langa tine si sa ramana in spate, intr-o singura zi, dupa o cearta, o usa trantita, un tipat, un planset si o groaza de scuze inutile?

Nu e amuzant, cum ti-am permis sa strici iar tot?
Nu e amuzant ca e 4 dimineata, si scriu despre cum ai plecat, iar?
Nu, nu e amuzant ca acum 2 ani faceam acelasi lucru?
Nu e. Nu o sa fie niciodata amuzant ca n-a ramas nimic, nu o sa fie amuzant pentru nici unul dintre noi, pentru ca desi amandoi inainte de culcare ne rugam sa nu ne mai vedem fata unul, altuia, stim ce am avut, candva. Nu e amuzant, e tragic.

Dar vezi tu, nici macar lucrurile tragice, ca tine si povestea asta lunga, nu ma mai ating. Dimineata ma trezesc zambind si seara adorm la fel. Zilele trec simplu, ca si cum n-ai fi existat - niciodata nu am vrut sa ajung aici, dar asa ai facut sa fie.

Nu mai conteaza nimic, si nu o sa mai conteaze de acum in colo. Poate o sa te iubesc mereu, cum am spus de atatea ori, de ce nu? Dar nu, vezi, nici asta nu mai conteaza. Cred ca nimic, inseamna intr-adevar nimic.

Nu am vrut niciodata sa fi doar "another story to tell", dar cred ca asta vei ramane. In fond, daca erai mai mult de atat, eu eram inca acolo, la 3 strazi de tine, asteptand ziua de maine. Dar nu ai fost, nu mai sunt, si maine, tu o astepti pe ea sa apara, si eu il astept pe el sa vina acasa.

Asa a fost sa fie. Nu o sa te iert niciodata pentru ca m-ai dat afara din viata ta pentru nimic altceva in schimb, fara vreun motiv intemeiat. Nu o sa te mai iert niciodata, sper doar ca te duce capu` atat de mult incat sa fi constient de asta.

Eh, stii cum se spune, nu ai vazut tu, o sa vada altu`.
Nici n-ai idee cat de departe am "fugit".
Goodbye, dear - sincerely, it`s been a pleasure.

-not so Forever Yours-

P.S.: Nu consideri ca ai fost un porc, de data asta? Consider eu, si in locul tau.
(si clasicul...)Te-am iubit, fraiere!