Timpul nu ma asculta...

Am rasfoit nenumarate file de carti, am intrebat in stanga si-n dreapta, ba chiar am urlat pentru un raspuns. Am citit gandurile si suferintele celor mai invatati si mai putin invatati oameni. Am vrut sa stiu cum sa dau timpul inainte...
Pentru ca timpul trecut nu vreau sa mi-l ia nimeni cu toate ca oricine altcineva l-ar calca in picioare si l-ar transforma in mii de bucatele pe care mai apoi le-ar face pierdute. Au fost ani si zile patate de sange, de lacrimi, de sperante si suferinte, de durere si asteptare. Au fost nopti fara de somn, a fost zbucium, vise chinuite, dorinte duse la extrem, perne muscate si pumni stransi. Le port pe toate cu mine chiar daca ma apasa, nu le abandonez chiar daca imi rod sufletul cum roade timpul vietile noastre.
Pentru ca...
ele m-au facut cine sunt: femeia puternica, sensibila, luptatoare.
m-au pregatit pentru viata, m-au intarit.
m-au invatat sa mai dau lumii o sansa.
mi-au soptit la ureche ce e iertarea.
nu m-au lasat sa urasc cand probabil ar fi trebuit.
si m-au facut sa ignor micile suferinte pe care altii le-ar fi socotit capat de tara.


Acum insa, pentru ca le-am purtat cu mine atata amar de vreme as vrea sa invat cum sa trec peste ele. Cum sa le transform in amintiri, fie ele si dintre cele mai crude. Cum sa nu ma mai urmareasca tot ce ma urmareste acum. Sa dau timpul inainte cu 1 an sau macar jumatate... Sa ma trezesc maine dimineata,cu tine alaturi, cu planurile noastre duse la bun sfarsit, cu un zambet de buna dimineata si-un sarut.Sa fim fericiti.. mai fericiti decat suntem acum..
Si stiti de ce vreau sa ma trezesc maine ca peste un an? Pentru ca mi-e frica.. mi-e frica ca intr-una din zilele astea rabdarea lui se va termina. Se va satura de mine si de durerile mele si va da dracu toata iubirea ce mi-o poarta si va fugi in lume. Pentru ca de restul parca nu ma tem asa tare.. iubirea lui e mai puternica decat toate umilintele din lume si ma ajuta sa trec peste orice...

As da jos ceasul din perete si-as incepe sa invart haotic limbile poate se-ntampla minunea. Dar imi dau seama ca totul e in zadar si nu eu am putere asupra timpului ci el asupra mea. Nu eu il conduc, ci el pe mine. Si-atunci, ce ramane de facut?
Sa te rog sa ai rabdare, sa inveti sa ai mai multa rabdare.
Sa fii aici cand ti-o cer.
Sa ai grija de mine.
Sa nu-ti dezlipesti inima de langa a mea.
Sa ma iubesti mereu cum o faci acum.
Sa nu-mi promiti nimic, sa nu-mi garantezi nimic, doar sa fii TU.

Si eu ca si tine mi-as dori sa traim frumos. Sa nu exista nicio piedica in calea fericirii noastre.. Dar vezi tu iubitule, timpul nu ma asculta..

Pedeapsa

Se spune ca acum mult timp, cu ani sau zeci de ani in urma, intr-o zi geroasa de iarna, a vazut lumina zilei o fetita. S-a nascut din dragostea bolnava a doi tineri speriati de responsabilitate. Mama, o femeie frumoasa cum rar puteai intalni, delicata si inocenta. Tatal, viclean, perfid, crud, avea in ochi o sclipire care te infiora cand te sageta cu privirea. Si-au inceput povestea de dragoste ca toti tinerii, cu sperante si vise, nestiind prea multe unul despre celalalt.
S-au grabit in a lua decizii si au gresit. Au adus pe lume aceasta creatura care avea sa indure cele mai mari orori ale lumii de la o varsta foarte frageda. Pesemne ca ursitoarele n-au prea placut-o si i-au prezis o viata ratacita pe cararile suferintei.
Primii pasi i-a facut repede, mai repede decat un copil obisnuit si i-au fost sprijiniti de mana dreapta a mamei. A purtat-o la piept mereu desi amandoua aveau inauntru inimile ciobite. Refuzau mereu sa vorbeasca despre durerile lor, dureri ce erau pricinuite de omul de langa ele care ar fi trebuit sa le iubeasca si sa le protejeze.
Cand sufletele lor oboseau cu adevarat si nu se mai puteau preface, si nu-si mai puteau zambi fals, se luau in brate si plangeau. Plangeau mult si se incurajau una pe cealalta. Mereu si-au spus ca maine e o noua zi, o zi mai buna. Si viata lor isi relua acelasi fir si nimeni nu avea curaj sa opreasca caruselul grozei. Poate frica sau nesiguranta a stat mereu intre aceasta ruptura care daca s-ar fi produs la un moment dat ar fi eliberat 2 suflete nevinovate.
Fetita a invatat de mica sa fie falsa. Sa le zambeasca oamenilor desi inima ii plangea, sa para fericita desi erau momente cand cu siguranta se simtea cel mai nenorocit om. Isi musca pumnii si-si inghitea lacrimile in noptile albe si jura sa se razbune. Stia ca va veni o zi cand va gusta dulcea razbunare. Cand il va avea la picioarele ei, tarandu-se ca un vierme si cerandu-si iertare. Isi facuse un intreg scenariu si visa in fiecare noapte la aceasta victorie, cum ii placea ei s-o numeasca. Era oricum o invingatoare pentru ca trecuse peste absolut tot ce-i rezervase destinul.
Mama insa, o invata sa fie buna, sa accepte oamenii asa cum sunt, sa nu fie razbunatoare si cruda. Sa iubeasca, sa ierte, sa spere...
Inauntrul ei se dadea o lupta crancena seara de seara. Inainte de culcare, dupa ce-si spunea rugaciunea incepea sa-si viseze viitorul. Viitorul apropiat si cel departat. Invatase acum sa nu mai planga si sa-si soarba lacrimile...

Deznodamantul?


A ratacit asa ani multi, urmarita de rautatea tatalui si mangaiata de mana mamei.
O vad acum cu un buchet de lalele rosii indreptandu-se spre o casa zugravita-n alb cu ferestre maro. La poarta, doi batranei stau pe banca. Ma uit spre ei si-mi dau seama ca sunt genul ala de batrani care s-au iubit o viata si inca o fac. Se simte raceala dintre ei si emana mai degraba tristeste decat admiratie.
Fata se apropie de ei, saruta mana batranei, ii da buchetul, ii pune mana pe umar si intra amandoua in casa.
La poarta ramane batranul, privind in gol si murmurand cateva cuvinte amare. I-am recunoscut sclipirea din ochi si mi-am dat seama ca isi primeste pedeapsa. Abia acum isi primeste pedeapsa...

Dezintoxicare... de tine...

N-am mai scris de ceva timp. Pentru ca nu am avut cuvintele cu mine. Mi le-am lasat pe toate acasa, la mare departare si am inceput procesul de dezintoxicare.
Sa fii lucida si sa te indragostesti de un barbat insurat este sinonim, din punct de vedere al gradului de prostie, cu a te droga cu heroina de 2 ori pe zi. Mai ales atunci cand esti constienta ca relatia asta nu poate degenera intr-un divort al implicatului si intr-o relatie serioasa cu tine. Mai ales cand ii admiri relatia impecabila de familie (ignorand pata pe care o faci tu) si sotia si toti ceilalti membri ai familiei. Cu fiecare lucru pozitiv pe care il adaug CV-ului lui, adaug inca un gram de heroina in doza. Si mi-e teama ca intr-o zi o sa fac poc. Si atunci fac ce am invatat sa fac cel mai bine: fug si uit. Sau uit si fug. Nu mai stiu nici eu care e exact ordinea. Si pierd contactul cu el, cu lumea lui si cu lumea noastra. Pentru ca imi daunez mie. Eu ma stric pe mine. Nu stric gradina unui vecin, ci stric propria-mi curtea. Terfelesc toate rasadurile mele. Distrug toti pomii din curtea mea. Ma desprind din mine si ma vad din exterior: Frumoasa si epuizata. Indragostita si indurerata. Am gasit exact ce cautam: o drama. Mi-era atat de teama ca nu mai sunt capabila de iubire, incat mi-am dorit sa simt durere din iubire. Si acum, dupa ce m-a epuizat durerea asta, dupa ce a stors din mine fiecare farama de viata... acum sunt singura. Asa cum eram si inainte de tine. Dar atunci eram singura si goala. Acum sunt plina. Plina cu faramele si amintirea iubirii tale.

N-o sa plang pe bloguri. Nu am chef sa fac nimic. M-am intors „acasa” pentru ca am primit un mesaj care m-a trezit la realitate.
Un prieten foarte bun, s-a dus sa ma astepte in cer. Pana la urma... aveau dreptate...
La sfarsit...e doar un cimitir ... si multa ceata!

Unde sunt bagabontii?

Crescuta la periferie,am fost copil cuminte.Vreme de care mi-aduc cu placere aminte.
Cum ne-anturam si povesteam de-aia mai mari,cate faceau si cat ne pareau de tari.
Ii vedeam prin cartier in figuri pumnu` de fier,acum ascund bataturi undeva pe-un santier.
Fara frica de nimeni, a ? dar vremea trece….
Altii s-au descurcat, multi au plecat.Totusi prea putini care s-au asezat.Unii mai nebuni s-au apucat de cantat.Incredibil cate s-au schimbat!!
Unde sunt bagabontii ? In fruntea majoritatii va revoltati dar votati ca idiotii.Si uite asa nepotii devin moguli ai societatii…si isi arata coltii cand se simt amenintati.Detin controlu pentru a nu fi controlati.N-au bani de dat, n-au datorii la stat dar au bani de luat implicit bani de spalat.
Ei au adaptat cam tot ce-au invatat pe strada intr-un sistem grav bolnav gata sa cada:
aceiasi oameni ,aceeasi foame de bani:au ajuns oameni de afaceri din bisnitari,
au ajuns presedinti de banci din camatari.Deci unde sunt bagabontii? In Cotroceni sau Ferentari?
Spune-mi si mie unde sunt bagabontii!!!
Ia zii ma unde sunt bagabontii!!
Unde pula mea sunt bagabontii?!
Pai chiar asa sa ne fi cumintit cu totii??
Asta-i pentru bagabonti :
``Pentru bagabonti , pentru bagabonti``asa strigam in mana cu o sticla de vin,`tupeu de borfas` era-n boxe la maxim.
Unde-s bagabontii? eu vad doar idiotii,Vad doar copiii care se vad mafiotii.
Bagabontii sunt acuma virtuali . Vorbesc cuvinte mari dar sunt niste tartani ca toti se dau golani din spatele tastaturii aduc injurii si d-asta mai mereu ma-nfurii.
Nu mai ameninta la telefon in pula mea,bagabontii nu fac asa ei fac belele daca erai ca ei veneai aici deja.
Unde sunt bagabontii? Hai sa ne revenim cu totii!Cat sa mai suportam asa toti idiotii?
Tocilarii astia de fac pe mafiotii dar daca le-nchizi calculatoru le tremura chilotii.
E 2010, coaie!
Iesi afara din casa, nu vezi ca timpu nu doarme?
Dintre bagabontii pe care ii stiu unii vand kile,unii vand bile, unii au cutite mari cat tine,unii au foi in cartier mai multe ca intr-un copiator.
Nu scutesc efortul pentru a se imbogatii in viitor.
Unii au idei si determinarea de a le pune in aplicare,livreaza fara incetare subiecte pentru ziare.
Viata e o lupta sprea a evada din pantec spre a face ravagii, eliberat din stransoare ca suntem pradatorii cei mai eficienti de sub soare
Unde pula mea sunt bagabontii?

Pe drum

Port in spate acelasi rucsac, ce m-a insotit peste tot unde am fost. Am mp3-ul pe jumatatea descarcat, dar nu imi mai pasa asa de mult de asta. Ma intorc acasa acum. De data asta a fost o calatorie scurta, dar totusi atat de lunga si plina de intamplari.

Cola bauta in benzinarie, explorarea orasului, sfidarea politistilor chiar in fata sectiei, cand stai cu gluga pe cap si fularul legat peste gura, in speranta ca se opresc sa te legitimeze, cartofii prajiti la ora 12 noaptea, sticla de vin rosu, el, noaptea care vroiam sa nu se mai termine. Cateva ore de somn, el langa mine, calculele legate de ora la care o sa plec iar, micile urme ale primei zapezi, micul dejun - pranzul luat in graba, plecarea spre vama. El ramane, eu autostop, viteza medie 120 km/h (Ford Focus e cea mai tare masina in viata), prima escala dupa 60 de km. Autostop. Dubita greoaie, zapada din ce in ce mai deasa, pescari pe Olt, accident la Pielesti. Craiova.

Cocluzii: Cel mai lung autostop, Ford Focus e cea mai tare masina in viata!

:)

Toti am fost sau inca mai suntem adolescenti . Toti am urat ceva la varsta asta , unii dintre noi poate mai mult , altii mai putin . Dar stiu ca nu exista om care sa nu isi fi urat adolescenta din cine stie ce motive . Nu cred ca exista omul ala . Nu ai cum sa ma minti ca el exista. Nu te voi crede orice ai face.
Sa recunoastem , adolescenta e varsta cea mai frumoasa , si cea mai enervanta/urata in acelasi timp.Iubirea , sentimentele , certurile , impacarile , despartirile , regasirile , plecarile , greselile , toate s-au intamplat , sau urmeaza sa se intample. Dar pana la urma , astea ne fac pe noi cine suntem si tocmai din motivul asta nu ar trebui sa regretam nimic , absolut nimic !

Adolescenta e frumoasa , in toata depresia si nebunia ei . Dar cu totii am urat-o , nu ai cum sa nu ai ceva care sa urasti din toata adolescenta ta.
Tocmai de aia suntem asa , pentru ca , pana la urma , intr-o oarecare masura , ne uram pe noi inainte de toti si toate.

Ghid de supravietuire urbana

Si nu e emisiunea cu Bear Grylls. Pai se da situatia urmatoare:
E noapte, ora 0:30, ceata, ploua marunt. Esti in mijlocul orasului, nu e nimeni pe strazi, doar cativa caini si cateva masini care trec foarte rar. Mai ai 10 lei in buzunar si trebuie sa ajungi acasa. Ce faci?
In situatia de fata, a apela la un taxi e ultima solutie. Tragi gluga pe cap, iti pui castile pe urechi, mainile adanc in buzunare si pornesti pe strazi. Trebuie sa fi atent la cainii pe care ii intalnesti. In momentele alea, dai muzica incet in casti si in niciun caz nu o iei la fuga, in niciun caz nu te apuci sa dai cu pietre in ei. Te opresti, vorbesti cu ei si poate o sa ajungi sa-i domesticesti. In momentul in care ai reusit sa comunici cu ei, ti-ai asigurat paza pana acasa.
Partea a 2a tine tot de comunitari, de data asta fiind vorba de politie. Pentru a evita eventuale legitimari, cand se apropie o masina de politie, scoteti-va gluga de pe cap. In acest mod, vor trece pe langa tine fara sa te opreasca. Daca esti suficient de beat, poti sa nu iti scoti gluga, ba chiar poti sa le faci cu mana si sa fluieri dupa ei, strigand: TAXIII!!!! In modul asta o sa ajungi repede la caldura. Nu acasa, dar merge sa dormi si in sectie, intr-o noapte de noiembrie.
Pe perioada traseului, nu trebuie sa alergi sau sa ai schimbari de ritm, atunci cand mergi, pentru a evita oboseala. Curand lipsa de proteine te va slabii si nu vei mai putea sa ajungi la destinatie. Si cum iarna, furnici nu prea sunt, si nici viermi din care sa iti iei energia, in timp ce spui: "meni proteins", o sa mori de foame.
Poti in schimb, daca iti poti confectiona o lama, sa vanezi un tigan. Ai avea imediat un muschi tiganesc la cina. Sau poti sa incerci sa il vanezi fara arme, daca stii ca poti sa alergi mai repede decat un stol intreg de ciori. Asa ai ajunge mai repede acasa s-ar termina drumul asta prin jungla de asfalt.

Hoinareala

S-a dus si seara trecuta. Am pierdut-o iar pe drum, cautand fantome prin biserici parasite. O bere luata de aici, doua luate de la un non stop si hai la drum. Ruinele alea sunt chiar misto si pe drumul ala am mers o singura data cand eram mica. Stiam doar ca iese intr-un sat. Dupa 3 beri poti sa conduci linistita printr-un sat pustiu. Pana la urma am ajuns pe drumul care vine de la padure (mi-am dat seama de asta ca prea dormea lumea in masina linistita).

S-a cam terminat vacanta mea, in cateva ore plec la scoala (futui, bagamiash....) Dar oricum am ramas pe modulul liliac activat. Asa ca...ne vedem la noapte!