Asta scriu pentru cei care chiar conteaza pentru mine. Nu le spun numele , ei se stiu , si asta e cel mai important lucru.
Pentru cei care impart cu mine anii de liceu , orele , pauzele , inainte si dupa ore , pentru sticlele golite , pentru zilele pierdute inutil , pentru certurile , impacarile , despartiri , revederi.
Sunt mandra de ei . In gasca noastra defectele , toanele , comentariile sunt acceptate , fitele si figurile nu . Imi plac oamenii astia.... N-am uitat datorita cui inca mai scriu , n-am uitat de zilele pe care le-am irosit la scara injurand-o pe tanti de la 5 ca arunca cu apa in noi , intre blocuri , in OZN.
Vreau ca mai tarziu sa imi aduc aminte de vorbele noastre , salutul nostru , perlele , caracterele noastre total diferite , dar care se completeaza reciproc , iluziile , visele , relatiile , intamplarile noastre.
Nu vrem lucruri marete , n-avem asteptari prea mari de la noi m de la restul , nu vrem decat esentialul. Restul nu ne intereseaza. Vrem ca unele lucruri sa le putem avea si muncim pentru ele . Dar nu facem imposibilul .
Si ne iubim asa dementi cum suntem...
Pe unde umbli?
Mai copilas ratacit , stii unde ai ajuns?Esti pe blogul meu , da ..pe blogul lui Ygna.Un loc unde ma gasesti in fiecare litera , punct , virgula , si in fiecare spatiu.Un loc unde imaginatia mea isi atinge limitele inexistente.
vineri, 24 septembrie 2010
sâmbătă, 11 septembrie 2010
Stupid love letter
Draga tu ,
Ma mai tii minte ? Sunt tot eu , idioata care s-a indragostit nebuneste de tine si pe care si tu o iubesti , ai iubit-o. Iti scriu pentru ca iti simt lipsa rau de tot , mult mai rau decat ai crede tu .
Abea acum imi incep scrisoarea stupida catre tine. Tu.... Te vei inabusi in viata orasului mort , prea pustiu de suflete , de culori . Vei uita de carti cu adevarat frumoase ...vei lacrima sau vei plange vara , si poate ca si toamna.Toamna cheama atat de multe amintiri...E stupid... A inceput sa ploua greu , rece , monoton.E toamna afara , sau doar in camera mea ? Si intodeauna din camera mea am iubit toamna . Te-am iubit si te-am urat o zi intreaga , o dupa amiaza intreaga. Te-am urat pentru imi pareai perfect , ai tot ce am eu nevoie , ce imi place mie . Si te-am iubit pentru ca erai langa mine si nu suportai ca am inceput sa plang . M-ai schimbat mult acum.. Am inteles ca nu trebuie sa duc o viata dubla . Dar tot sunt altfel fata de prieteni si altfel fata de mine insumi . In ziua in care mi-am dat seama ca da , te iubesc , am fost cumplit de trista. Si asta o sa intelegi pe parcursul scrisorii de ce . Stiu ca amintirile sunt icoanele timpului pierdut , dar amintirile cu tine vreau sa le pastrez , restul pot sa dispara.
Stii care a fost cea dintai porunca pe care mi-am impus sa o respect? Nu stii... A fost : nu voi iubi ! Si logic ca nu am facut asa.
N-am crezut niciodata in fericire , cum nu cred nici in Dumnezei. Nici acum nu cred in ea , chiar daca in anumite momente o simt , o am . Mi-e teama chiar si de fericire. Dar cand sunt cu tine , cand sunt la tine in brate sunt fericita... Mi-e sufletul schimbat iar eu schimb bateriile de la camera si visez in continuare. De multe ori m-am intrebat ce am eu in serile tarzii de vara. Dar n-am gasit niciun raspuns. Sunt cea mai imbecila dintre toti , orisicat m-as ascunde. Sunt atat de imbecila incat nici nu ma revolta noaptea asta pierduta si slabiciunea sufletului meu , si ruina vointei mele sau pustiul mintii mele . Si scriu aici... Si sunt dezgustata de tot , chiar si de durere. Si nici nu pot dormi. Si nici nu pot citi. Deci sunt o imbecila . Dar stiu ce se petrece cu mine . Sunt sentimentala.Degeaba ma tot ascund . Daca nu as fi sentimentala nu as fi intrista. Nu am de ce sa fiu intristata.
Privesc in gol pe fereastra... Ma gandesc : poate ca toamna viitoare nu voi mai privi singura luna , poate ca nu voi mai asculta singura vantul . Apoi rad si imi spun :de cate toamne nu zic acelasi lucru ?
Mi-e dor sa ma simt atat de confortabil stiind ca ma iubesti ......
Prietenul meu s-a schimbat . De fapt , iubind , tanarul brunet a devenit prietenul meu . Nu-l mai recunosc. E atat de inalt , de nelinistit , de iubitor.. Ne intelegeam atat de bine : eu care nu voiam sa il iubesc , sa iubesc.
Daca ar fi sa pleci , ai pleca pur si simplu , sau nu ? Vezi tu , viata nu e un joc de adevar sau provocare , viata chiar e pe bune . Poate ca va fi mai usor , sau mult mai greu decat crezi tu sa iubesti din nou , sa iubesc din nou .
Omul cauta iubirea toata viata lui.... dar cred ca eu am gasit-o.
Cu drag , a ta ,
Angy.
Ma mai tii minte ? Sunt tot eu , idioata care s-a indragostit nebuneste de tine si pe care si tu o iubesti , ai iubit-o. Iti scriu pentru ca iti simt lipsa rau de tot , mult mai rau decat ai crede tu .
Abea acum imi incep scrisoarea stupida catre tine. Tu.... Te vei inabusi in viata orasului mort , prea pustiu de suflete , de culori . Vei uita de carti cu adevarat frumoase ...vei lacrima sau vei plange vara , si poate ca si toamna.Toamna cheama atat de multe amintiri...E stupid... A inceput sa ploua greu , rece , monoton.E toamna afara , sau doar in camera mea ? Si intodeauna din camera mea am iubit toamna . Te-am iubit si te-am urat o zi intreaga , o dupa amiaza intreaga. Te-am urat pentru imi pareai perfect , ai tot ce am eu nevoie , ce imi place mie . Si te-am iubit pentru ca erai langa mine si nu suportai ca am inceput sa plang . M-ai schimbat mult acum.. Am inteles ca nu trebuie sa duc o viata dubla . Dar tot sunt altfel fata de prieteni si altfel fata de mine insumi . In ziua in care mi-am dat seama ca da , te iubesc , am fost cumplit de trista. Si asta o sa intelegi pe parcursul scrisorii de ce . Stiu ca amintirile sunt icoanele timpului pierdut , dar amintirile cu tine vreau sa le pastrez , restul pot sa dispara.
Stii care a fost cea dintai porunca pe care mi-am impus sa o respect? Nu stii... A fost : nu voi iubi ! Si logic ca nu am facut asa.
N-am crezut niciodata in fericire , cum nu cred nici in Dumnezei. Nici acum nu cred in ea , chiar daca in anumite momente o simt , o am . Mi-e teama chiar si de fericire. Dar cand sunt cu tine , cand sunt la tine in brate sunt fericita... Mi-e sufletul schimbat iar eu schimb bateriile de la camera si visez in continuare. De multe ori m-am intrebat ce am eu in serile tarzii de vara. Dar n-am gasit niciun raspuns. Sunt cea mai imbecila dintre toti , orisicat m-as ascunde. Sunt atat de imbecila incat nici nu ma revolta noaptea asta pierduta si slabiciunea sufletului meu , si ruina vointei mele sau pustiul mintii mele . Si scriu aici... Si sunt dezgustata de tot , chiar si de durere. Si nici nu pot dormi. Si nici nu pot citi. Deci sunt o imbecila . Dar stiu ce se petrece cu mine . Sunt sentimentala.Degeaba ma tot ascund . Daca nu as fi sentimentala nu as fi intrista. Nu am de ce sa fiu intristata.
Privesc in gol pe fereastra... Ma gandesc : poate ca toamna viitoare nu voi mai privi singura luna , poate ca nu voi mai asculta singura vantul . Apoi rad si imi spun :de cate toamne nu zic acelasi lucru ?
Mi-e dor sa ma simt atat de confortabil stiind ca ma iubesti ......
Prietenul meu s-a schimbat . De fapt , iubind , tanarul brunet a devenit prietenul meu . Nu-l mai recunosc. E atat de inalt , de nelinistit , de iubitor.. Ne intelegeam atat de bine : eu care nu voiam sa il iubesc , sa iubesc.
Daca ar fi sa pleci , ai pleca pur si simplu , sau nu ? Vezi tu , viata nu e un joc de adevar sau provocare , viata chiar e pe bune . Poate ca va fi mai usor , sau mult mai greu decat crezi tu sa iubesti din nou , sa iubesc din nou .
Omul cauta iubirea toata viata lui.... dar cred ca eu am gasit-o.
Cu drag , a ta ,
Angy.
miercuri, 1 septembrie 2010
M-ai stai
vara asta am trecut prin multe...am ras , am plans , am luat parte la povestile de iubire ale prietenilor mei si ale mele , am visat mai mult ca niciodata . nu am plecat nicaieri , insa am fost acolo unde mi-am dorit, si asta gratie oamenilor dragi mie...am fost cu ei chiar si atunci cand mintea imi era ocupata cu altceva .
as vrea sa pot opri timpul in loc...sa fie vara mereu , dar nu pot...privesc neputincioasa cum alearga grabita in intampinarea toamnei ce deja face sa imi fie frig . nu sunt pregatita sa ma despart de ea , nu acum...simt ca odata cu plecarea ei sperantele pe care le-am sadit se vor ofili , promisiunile pe care mi le-am facut se vor narui precum cenusa lasata in bataia vantului .
imi va fi dor de ea...de luna plina pe care mi-o aseza in fereastra atunci cand singuratatea punea stapanire pe mine...de ploile caldute ce imi trezeau simturile inmuiate in amorteala...noptile tarzii in care adormeam cu gandul la El , la strainul meu .
te rog sa mai stai...de dragul meu...mai lasa-ma sa visez putin...
:((
Mi-e dor de vara
Imi e dor de tot ce a fost vara asta , care a trecut , dar care m-a facut sa regret ca nu a tinut mai mult . Mai ales cele doua luni care nu stiu cand se vor mai repeta cu Mada , Fatza si Catalin.
2 luni de:
da muzica mai incet,
pasta da-o mai tare ca-mi place,
nu fi prost vezi ca eu plec,
stai acasa nu pleca,
unde-i geamu,
unde-i gutuia
da-mi tigari
n-am tigari
ia tigari
vrei tigari
baaa dorm cu tine, da ?
mie foame,
da si mie.
mancam ?! brb 2 min :))
niiii. ala-i al meu. ca tu te plimbi cu scaunu si eu sar coarda.
ca vroiai tu sa am iubit patiser :))
pasta o ciordisei pentru mine :X (piersici de 1 plus 1 gratis)
ca plecai mereu cand trebuia sa ma acoperi
ca veneai exact la fix.
ca... mi-a placut. 2 luni asa.
Pentru ca stiu ca daca ar fi sa o luam de la capat , tot asa ar fi , nimic nu s-ar schimba si poate ca totusi..tot cu inima franta as iesi din vara. Dar normal , vorba ta Mada, de cate ori s-a intamplat , parca nici nu mai conteaza inca o data in plus sau in minus. Si asa , iar ai tu dreptate , indiferent de cat de mult ma impotrivesc eu.
Vreau sa ramanem iar in gara de N de la Bucuresti ca am uitat sa plecam si s-a inchis gara cu noi in ea , sa stam pe peronul A1 si sa plangem eu cu EL ca ne despartim iarasi chiar daca intre noi nu mai e nimic , sa mergem cu 182 si pe urma sa ne dam seama ca nu am ajuns bine , si sa cautam Arcul de Triumf ca niste disperati cand el era chiar la 200 de m de noi.
O sa imi fie dor de tot , mai ales de vara asta . Pentru ca am terminat-o cu amintiri placute si nu prea , cu muzica si tigari.. cu ketamina si extasy la greu , cu bere cava d'oro si coniac in biberon.. cu piersici inca necoapte dar bune , cu mere padurete ,cu cirese de import , cu ananas si mai ales rodii si nuca de cocos. Ca incercam sa spargem nuca in capul lui Catalin si el ne injura printre dinti dar ne zambea cald , ca doar nu suntem altceva decat niste copii tembeli . Ca mi s-a zis de mii de ori ca o sa duc o viata de artist in timp ce fumam si ma lasam cuprinsa de melancolia unor clipe de muuult timp trecute..
Va iubesc muult de tot , si ma pierd in voi mereu...
<3
Sper sa cititi asta cu sufletul nu cu ochii doar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)