Poveste de Bucuresti

Doi tineri îndragostiti au rezistat împreuna dupa ce s-au târât mai bine de zece ani prin lumea drogurilor si a prostitutiei bucurestene. Ultimele zile au adus vesti proaste pentru cei ca Mihai si Corina,un cuplu de toxicomani din Bucuresti,care acum urmeaza tratamentul cu metadona.Cel mai mare centru care trateaza toxicomanii se va închide si aproape 400 de dependenti vor ramâne fara metadona.Locatarii din zona Argeselul au salutat demersul,la fel si o serie de politicieni care au folosit închiderea lui în campania electorala.Medicii prezinta însa o imagine sumbra pentru ceea ce va urma.Multi pacienti se vor reapuca de droguri,o parte vor muri sau vor îngrosa numarul infractorilor.Scoaterea de sub tratament a dependentilor de droguri i-ar împinge pe multi înapoi catre o viata pe care nimeni nu ar vrea sa o traiasca.Mihai si Corina spun ca se iubesc.Sunt de zece ani împreuna si sunt fericiti.Povestea lor pare însa desprinsa din filme si e marturia limitelor pe care le încalci când te prinde dependenta de droguri:ca sa-si procure doza zilnica,Corina s-a prostituat ani întregi.Mihai a însotit-o,în strada,unde i-a „selectat” clientela,pentru partea lui de heroina.

ANII DE DEPENDENTA- Viata de cuplu, vazuta prin seringa
Putini ar gasi urme de romantism în locul în care Mihai si Corina s-au îndragostit.Ce erau ei altceva decât doi tineri dintr-un cartier bucurestean,plin de droguri si de povesti despre ratare,femei usoare si despre alcoolism?Se întâmpla acum zece ani în lumea„subterana”a orasului,unde drogurile circulau ca sângele prin venele unui organism.Când Mihai a cunoscut-o,Corina nu iesea din tiparele cartierului unde se nascuse.Avea putin peste 16 ani si era proaspat iesita din penitenciar,unde fusese închisa pentru prostitutie.Locuia cu mama sa,o femeie care,dupa fiecare repros ca„face strada”,întreba,cu subînteles,daca nu îi da si ei o parte din bani.Era deja„pâna peste cap”bagata în heroina.Începuse însa timid viata asta,lucrând la o saormarie.Apoi a dansat la night-club,apoi a iesit în strada,unde si-a vândut trupul.Drogurile au venit firesc,ca si dependenta de ele.Avea nevoie de bani,este tot ce poate explica.Pe atunci,Mihai nu„baga heroina”.Decât rar,recunoaste el totusi.Era deja tata dar,pentru standardele mediului în care crescuse,era un baiat„cuminte,ca o fata”.Prin casa lui,unde toata lumea„baga în vena”,sa nu fii zilnic terminat era ceva de retinut.„Toti,de la mic la mare din familia mea,au picat în patima asta.Un nepot chiar a murit de supradoza.Si când vezi ca toti fac,nu stii daca sa nu te apuci si tu. Asa a fost sa fie”, spune baiatul.
Când povestesc cum s-au cunoscut,Mihai si Corina zâmbesc complice,ca de o boacana simpatica.Astfel,în primele zile dupa ce a iesit prima oara din penitenciar,Corinei i s-au întâmplat trei evenimente memorabile.Primul,la poarta penitenciarului,gardianul i-a întins doua prezervative„ca asa e procedura”pe care ea le-a aruncat,într-un soi de protest.Al doilea,odata iesita a bagat din nou heroina în vena,pentru prima data,dupa detentie.Iar al treilea,a primit pe telefonul maica-sii un bip de la o persoana necunoscuta.Apoi s-a petrecut ceea ce ea numeste„cel mai bun lucru din viata ei”.Din curiozitate,a sunat pe numarul respectiv înapoi.Era Mihai.„Am zis sa n-o scap iar”,spune baiatul.Cuminte,a invitat-o„la o plimbare”.S-au plimbat mult,atât de mult ca pe ea au început s-o doara picioarele Apoi l-a invitat la ea acasa.Unde am ramas pâna în ziua de azi,spune Mihai.

Doza de dragoste
Nici unul dintre ei nu mai stie exact când au început sa se drogheze împreuna.Seringa s-a insinuat însa rapid în viata lor de cuplu.Traiau un ritual în jurul ei.Se„rezolvau”unul pe altul:el îi baga ei acul în vena,ea lui.„La un moment dat nici nu mai aveam loc pe mâna unde sa facem.Aveam fiecare doza noastra,din care nu lua celalalt”,spune Corina. eseau în lume rar.„Ne gândeam ca o sa cheltuim la discoteca atâtia bani când pot sa-mi iau heroina cu ei.Oamenii ca noi nu stiu sa faca alte lucruri, decât sa se drogheze.De asta multi nici nu renunta”.Gesturile de afectiune în perioada de dependenta se reduc la aspecte care pot parea suprarealiste:„Stiam ca ei îi e mai rau decât mie,de-aia îi mai dadeam de la mine”,povesteste Mihai momentele când renunta,din dragoste,la doza.Viata de cuplu era o cursa dupa bani,pentru droguri.Si ca sa faca rost de ele,Corina a iesit iar în strada sa se prostitueze.`Ajunsesem amândoi atât de dependenti de heroina,ca nu mai puteam sa ne procuram doza daca nu ne bagam pe asta.Eu am vazut ca se fac usor banii,si pentru ca eram drogat am zis«Bine!».Uneori îmi venea sa mor!La început nici nu-mi mai venea sa o las sa plece de lânga mine.Dar aveam nevoie de droguri”,încearca Mihai o explicatie. De fapt, oricât de greu pare de crezut,explicatia acceptarii unei astfel de situatii e mult mai simpla,zice el.„Te obisnuiesti,cu timpul”. Ea iesea în fiecare seara,el o însotea.Fara sa vrea,iubitul Corinei a devenit astfel pestele Corinei.De cele mai multe ori,astepta„dupa colt”.Uneori,s-a batut.Mihai uraste însa termenul de„peste”si spune ca între ei„e altfel”.„Eu merg cu ea ca sa am grija. Daca ea vrea sa iasa,iese. Daca nu,nu”,creioneaza el libertatile de care se bucura Corina.

MOMENTE GRELE
Cum sa-ti rascumperi iubireaCumva,prin povestea lui Mihai si a Corinei nu se întrevede înca un happy-end.„Peste câtiva ani ne vad exact ca acuma”,zice Mihai. Daca raportul Comisiei Prezidentiale ce propune,printre altele si legalizarea prostitutiei,ar deveni realitate,n-ar face o mare diferenta,spun ei.Corina continua sa se prostitueze chiar si acum.Mai rar,e drept,dar tot cu Mihai alaturi.Legalizarea prostitutiei ar trimite-o,crede ea,sa lucreze„la patron,cum ar fi la saormarie”si banii n-ar mai fi aceiasi.„Oricum,eu simt ca asta nu mai pot s-o fac,ca nici nu mai arat cum aratam altadata”,spune Corina.Mihai spera ca în curând sa renunte totusi amândoi la viata asta.De heroina nu mai au chef,sunt pe tratament cu metadona de ceva vreme si se tem ca,daca ar mai„gusta”o data,ar face supradoza.Acum urmaresc sa închirieze o camera undeva,poate sa gaseasca si ceva de munca,nu stiu ce anume,unde anume.Un oarecare plan exista.„Dar eu întotdeauna am avut ghinion în viata.Mihai este singurul lucru bun din viata mea.Ma întreb uneori pe cine am omorât de viata mea e asa?”,filosofeaza Corina. Au fost totusi câteva momente care,desi sunt povestite cu un aer firesc,ar fi de-ajuns cât sa faca orice om sa se poata gândi ca traieste sub o stea cu ghinion.
Când Mihai si Corina vorbesc despre un astfel de„impas”,zici ca e vorba de o cearta în familie peste care au trecut.Însa în urma cu patru ani,Corina a disparut efectiv timp de trei zile de acasa.A fost rapita,urcata cu forta într-o masina,vânduta altui proxenet,unde a stat,cu alte fete într-o casa.Corina nu-l uraste pe cumparator.Din câte spune ea,s-a dovedit a fi„un om întelegator”: a rugamintile ei l-a sunat pe Mihai ca sa negocieze întoarcerea acasa.
Astfel a ajuns baiatul sa-si rascumpere iubita cu nu mai mult de sapte milioane de lei vechi. „Am înnebunit! Daca eram cununati legal, veneam cu mascatii peste ei, dar asa, suntem în concubinaj... Trebuia sa le dau vreo zece milioane de lei vechi pe ea. Le-am dat vreo sapte. Atâta au vrut, ca era si drogata”, încheie, plin de calm, Mihai
Un plan, o camera, un câine
Mihai si Corina spun ca înca se iubesc. Se privesc gales, îsi ating uneori atent mâinile tatuate strâmb, se mai ironizeaza cu mici rautati în familie, de genul „mai, martafoiule”. Au acea liniste care te cuprinde dupa ani de relatie si se completeaza când vorbesc, îsi termina unul altuia frazele. Mai au un fel de foame sa povesteasca prin câte au trecut, vorbesc repede si agitat, spun „Si câte nu s-au întâmplat!” atunci când finalul se apropie.
Ramâne, dincolo de zâmbet, câte o remarca a baiatului: „Daca nu ar fi fost drogurile astea, noua ne era bine...”. Spune ca a preferat sa faca ea strada decât sa dea el în cap pentru doza. „Dar de furat, nu puteam. De la mine din casa nu prea aveam ce sa iau!”, gaseste loc de gluma.
Se felicita ca macar nu are în el instinctul asta, al hotului, cum a vazut ca au multi din jurul lor. „Tremur tot! Si când mint tremur. Când ma drogam, nu puteam sa ma gândesc la nimic din ce as putea face ca sa ies din asta. În capul meu erau numai droguri, droguri... Acuma as vrea sa fac ceva, sa lucrez, ca ma simt în stare. Dar nu stiu ce... Si la munca, daca merg, trebuie sa mergi aranjat, nu poti daca nu ai un loc al tau”, zice Mihai
Apoi se aprinde dintr-odata: „N-o sa mai dureze mult viata asta. Asculta-ma pe mine! Ne ducem iar si ne luam o camera, ne facem curat în ea, ne luam si câinele... Ca avem câine!”, spune Mihai. „Avem o catea crescuta de mica”, adauga Corina. „Am cheltuit multi bani cu ea la veterinar, am vândut pentru ea ce cercei mai aveam în casa”.
Spun ca iubesc mult animalul. Au observat ei, când erau mai lucizi în momentele grele, ca le manânca delicat din palma.

NEVOIA DE DROGURI
Cuplul dependent, controlat de sevraj
Specialistii în tratarea dependentei spun ca astfel de cazuri, cum este cel al lui Mihai si al Corinei, sunt extreme. Deciziile de a încalca legea sunt însa dictate de presiunea sevrajului. „Pentru o doza, un dependent de heroina e în stare sa faca lucruri pe care în mod normal nu le-ar face.
E vorba despre nevoia imperioasa de droguri. Pentru ca ei simt un rau fizic fantastic. Dar e vorba si despre o parte psihologica. Pentru ca, în astfel de cupluri, primul gând nu e, de exemplu, «Hai sa mai stam în pat putin!», ci «Cum sa facem rost de droguri?»”, explica psihoterapeutul Eugen Hriscu.
Problema în cuplurile de toxicomani se perpetueaza si dupa ce renunta la heroina. „Ei se drogheaza ani în sir. Si dupa ce renunta, exista un gol, nu stiu sa faca altceva. De asta este nevoie si de servicii sociale pentru ei. Pentru ca, le dam metadona, dar ei nu stiu unde si cum sa lucreze”, conchide Hriscu.

MARTURII
„Nu ieseam nicaieri. Ne gândeam ca o sa cheltuim la discoteca atâtia bani, când puteam sa luam atâta heroina cu ei. Oamenii ca noi nu stiu sa faca alte lucruri decât sa se drogheze, în momentele alea. De asta multi nici nu renunta. (...) Eu întotdeauna am avut ghinion în viata. Mihai este singurul lucru bun din viata mea. Ma întreb uneori pe cine am omorât de viata mea e asa.”
Corina, fosta dependenta de heroina si prostituata
„Ajunsesem amândoi atât de dependenti de heroina, încât nu mai puteam sa ne procuram doza daca nu se prostitua ea. Eu am vazut ca se fac usor banii si am zis: «Bine!». Îmi venea sa mor, la început nici nu-mi venea sa o las sa plece de lânga mine. Dar aveam nevoie de droguri.Te obisnuiesti, cu timpul.(...)Când ma drogam, nu puteam sa ma gândesc la nimic din ce as putea face ca sa ies din asta. În capul meu erau numai droguri, droguri. Daca nu ar fi fost drogurile astea, noua ne era bine.”
Mihai,fost dependent de heroina,iubitul Corinei„În astfel de cupluri,primul gând nu e,de exemplu,«Hai sa mai stam putin în pat!»,ci «Cum sa facem rost de droguri?».Si dupa ce renunta se creeaza un gol, pentru ca nu stiu sa faca altceva.De asta e nevoie si de servicii sociale pentru ei.