Amintiri din copilarie

Oficial imi e dor de locul Acela !


Toate verile copilariei mele si jumatate din cele ale adolescentei sunt marcate de locul ala. Acolo era refugiul meu , singurul loc in care ma simteam fericita 24 h/24 , 7 zile/7 , unde toate dorintele mele se implineau , unde prindeam aripi si puteam sa zbor pana in inaltul cerului. Acolo unde iarba e de un verde crud pana toamna tarziu , unde razele calde ale soarele patrund pe geam dimineata si te trezesc din somn , asta daca ai avut norocu sa nu te fi trezit mai inainte o musca sacaitoare . Acolo unde zilele sunt lungi , pline de joaca si chicote de copii veseli , iar serile au un farmec aparte datorita aerului curat , racoritor .


Da , locul acela e la tara.
Mi'e dor de timpul in care eram mica si zilele toride le pierdeam alaturi de ele , cand ne plimbam cu bicicleta ore in sir , jucam carti in spatele casei sau sub umbra batranuului nuc , cand compuneam si cantam cantece , cand ne strangeam cate 15 - 20 copii si jucam 'ochi albastri` , 'sticluta cu otrava' , 'prinselea' , 'leapsa' , , ' rosu galben si albastru' , ' adevar sau provocare ' ' flori , fete si baieti , melodii si cantareti' pana seara tarziu.Mi'e dor de zilele in care plecam pe furis la garla si minteam ca sunt la o prietena , veneam acasa rosie de la soare si spuneam ca am facut plaja in curte , sau de zilele in care ma duceam la magazin si ma intorceam acasa dupa 3 ore pentru ca intre timp stateam in parc.
Mi'e dor de fetita aceea satena cu ochii mari si curioasi , umpic durdulica , vioaie si plina de viata .
Imi amintesc de serile de vara in care dadeam reprezentatii cu ' formatia' in fata celorlalti copii , cand spuneam bancuri sau povesti de groaza in lumina slaba a lunii , cand ii dadeam ceasul inapoi maiei ca sa pot sta mai mult afara , cand ieseau vecinii si ne luau la zor ca facem prea multa galagie si nu se pot odihni din cauza noastra si cand mai tarziu vazand ca avertismentele lor nu dau roade au trecut la fapte : aruncau apa prin gard ca sa ne ude. Imi amintesc ca o data un mosneag nici nu s'a mai sinchisit sa scoata apa din fantana , a aruncat pe noi apa murdara din troc. Patania asta ne'a facut sa ne mutam ' sediul ' de intalnire . Acum serile ne gaseau in sat ,mai exact in parc , in curtea scolii , la gazeta , si de cateva ori chiar in tribuna terenului de fotbal .
Imi amintesc ca acum deja crescusem.Aveam voie sa stau seara afara mai pana tarziu , asa ca nu mai dadeam cesul inapoi. Erau acum nopti in care pur si simplu pierdeam timpu aiurea , mancam acadele , jeleuri si seminte , ascultam muzica , si povesteam cate'n luna si in stele. Chiar si cand nu faceam nimic altceva decat sa stam 'la o samanta' serile erau pline de rasete si veselie .
Imi amintesc totusi de cateva seri mai speciale , de exemplu : de prima mea plimbare cu scuteru care a durat o noapte intreaga , si de chinul de a 2 a zi pt a-mi descurca parul , sau de seara in care am invatat sa'l conduc chiar eu , eram asa mandra de 'realizarea' mea.
Imi mai amintesc si de seara in care din teribilism , ne'am gasit vreo 5 mai curajosi sa ne urcam pe 'renel' adica pe turnul cu antene de telecomunicatii. Bineinteles ca eu nu am putut urca mai sus de primul etaj , dar chiar si asa eram de'a dreptul fascinata de panorama satului vazut de la inaltime in lumina lunii , desi eram obisnuita cu astfel pe privelisti pentru ca acasa obisnuiam sa admir orasul de la balcon. Stiu deasemenea ca intr'o seara am mers la baie , dar aici m'am multumit sa stau si sa privesc , imi era frica sa intru in apa noaptea pentru ca nu am excelat niciodata la inot.Sau cand am aruncat prima oara cu corcodele in Rika si Eddy....sau intr-o seara cand ei s-au dus la baie si noi le-am furat hainele.
Intr'alta seara imi amintesc ca ne'am strans vreo 10 si am mers pe jos pana in satul vecin ca sa ne ducem si noi 'la discoteca' , bineinteles ca in asa zisa discoteca am stat doar 10 - 15 minute pentru ca drumu dus - intors ne'a luat toata seara si ne'a lasat cele mai multe amintiri .
Sunt atatea de care imi amintesc incat as putea scrie o carte intreaga cu ele.

Dar acum eu m'am schimbat , am crescut si am incetat sa ma mai duc acolo asa des. De ce?
Pentru ca sunt constienta ca atunci aveau un farmec aparte din cauza varstei mele , acum chiar daca ma duc nu mai e la fel... imi raman insa cele mai de pret amintiri ale mele de pana acum , adanc intiparite in inima si in memorie .De fiecare data cand imi amintesc simt entuziasmul care il aveam atunci pentru orice lucru marunt pe care il faceam , imi aduc un zambet larg pe buze...

Pe strazi

Ma plimb prin labirintul pe care il fac strazile prin oras. Imi pun castile pe urechi, melodia pe repete si plec sa ma ratacesc printre blocuri. Imi place asa!
Ganduri de vanilie imi asalteaza creierul si imi trezesc amintiri. Si merg. Bloc dupa bloc, alee dupa alee, strada dupa strada. Atent la pasi, privesc tot ce ma inconjoara, de parca mereu caut ceva. Si poate ca intradevar caut. Poate caut timp, sau poate caut pe cineva.Nici eu nu stiu. Si merg.
Melodia din casti e aproape de final. E doar a 17 a oara cand o ascult. Sper sa mai urmeze, pentru ca ma obsedeaza, o fredonez si in somn.
In spatele meu, strazile se inchid. Merg mai departe, bloc dupa bloc, alee dupa alee, strada dupa strada...

Cum era inainte...

...pai...inainte era! Acum, nu prea mai e sau daca e, e putin!
Mai stiti ma, cand ne sunam seara pe fix, "Ba ce facem maine? Mergem la un gratr?" "Unde ma?" "Nu stiu, la Lehliu?!" si dimineata la 7 eram in gara cu rucsacii in spate, plini cu bere la 2, gratarul legat de rucsac si muzica de le boxe de calculator alimentate la baterie de 12V.
Nu ne trebuiau masini, nu trebuia sa ne strangem multi, ca sa punem bani de benzina, nu ne trebuiau planuri facute cu cateva luni inainte. Faceam doar chestii de moment.
Sau cand am plecat la Alba, de 1 decembrie, cu Grasu in tricou si geaca subtire, venita direct de la chef in gara, cu Ciupi, care dormea si balea geamurile compartimentului, Colhon in maieul ala mov, io in geaca aia mai mare cu 3 numere decat mine si Roby cu grohaielile alea ale lui in loc de ras!
Acum au aparut alte chestii, abia ne mai strangem sa vedem un meci toti sau sa mai stam de vorba. Sa nu mai zic de o golaneala, de o betie pe undeva.
Acum sunt doar scuze si pretexte sa nu ne mai intalnim: "asta seara stau cu iuby","ies in oras cu Andra', "ma duc la Kiki", "m-am certat cu el si n-am chef sa mai ies", etc....
Si nu vreau sa creada baieti ca am ceva cu ei, din contra tin la voi, doar ca prin faptul ca muncim undeva, timpul liber pe care il avem, acum preferam sa-l petrecem cu voi decat sa mai iesim noi.
Acum daca vrem sa facem o iesire o planuim din timp, in functie de cum suntem libere, in functie de cum pot si baieti sa mearga cu noi si mai ales in functie de bani. Parca inainte nu ne trebuiau asa multi bani. Parca era mai simplu!
Imi pare rau ca ne-am cam pisat unii pe altii si ca ne-am destramat ca grup! Si imi pare rau ca o sa incepe incet, incet sa ne mai auzim la telefon doar de sarbatori si probabil o sa ne vedem odata pe an!
Si da, ma, imi pare rau ca a plecat Roby la Jilava (sa ai grija pe acolo, ba golane!) si ca probabil o sa plece si Piticu, la anu!

Nopti albe ...

Stii...cu totii avem nopti in care nu putem dormi...nopti in care ne macina gandurile
sau....nopti in care pur si simplu nu putem dormi
Citeste si ... povestea mea ... o poveste ca oricare alta....
La dracu…8 dimineatza ce m-am trezit asa devreme? iar nu am putut sa dorm.ale dracu de probleme.E ceve in neregula cu mine.am acelasi cosmar:ma visez cu o parte din prieteni in penitenciar…Doamne iarta-ma te rog,promit ca nu o sa mai fac.
Nu mai pun mana pe droguri sa vand cat as fi de saraca,nu s-a meritat doamne am fost prosta n-am realizat,am trait o lume regeste pana cand m-au sifonat.M-au luat din pat ca pe ultimii infractor de pe strada.Nu stiam ce se intampla nici nu ma gandeam la iarba ,era exact ca in cosmaruri.. m-au condus pe un coridor,m-au bagat intr-o camera in care aduceau infractori.Parca nu era adevarat am jurat ca sunt nevinovata.Recunosc ca nu stiu absolut nimic si ca nu sunt implicata.Ciudat… prietenii de fapte erau greu de intimidat dar speriati de puscarie m-au incriminat.
Fratilor uitati-va la mine: tremur, sunt speriata,nu sunt pregatita de parnaie ,nu la asta am aspirat.
"Stai linistita esti minora n-ai cum sa faci puscarie!"
"Depinde de judecator niciodata nu se stie!"
Unii ma incurajeaza, unii ma descurajeaza,altii nu-mi dau niciun sfat fiindca nu-i intereseaza.Nu pot fi indiferenta, puscaria e puscarie si sunt speriata rau de ea …firar a dreacului sa fie.
Cei care au fost spun ca nu s-ar mai duce vreo data.Nu ar mai vrea sa piarda ani din viata indiferent de fapta.Decat murdara si inghesuiat ca o pasare in colivie mai bine fara bani dar libera in saracie.Am facut-o, acum regret dar timpul e ireversibil trebuie sa tin ochii larg deschisi totul e imprevizibil.Acest razboi psihic e prea greu sunt un simplu om.E o lupta grea iar eu nu am decat o foaie siun creion…..

E al dracu de stresant cand se joaca cu mintea mea,spun ca vor sa ma ajute dar vor sa-mi faca viata grea.Politaiul bate-ntruna cu pixul in masa,imi pune aceleasi intrebari formulate altfel si ma deruteaza.Ma-ncurc in minciuni,ma balbai si ma contrazic singura.S-au oprit bataile pixului..si-au dat seama sigur..tot cu nu in brate ,frate, ca asa am invatat pe strada.
O sa ma lege de scaun..sa ma-njure sa ma bata...da..
Altii sunt baietii de la crima organizata,sunt cei care nu scapa nici o fapta niciodata.
Retine aspectu..nu vorbesc despre jandarmerie care-ti da amenda ca bei in public sau faci galagie.Ma pregatesc pentru sentinta deci pentru cei mai rau.Sper ca domnul judecator nu ma trimite la bulau
Asta nu-i poveste,frate, e numai si numai realitate…
Gandurile unei traficante lipsita de somn in noapte….

Consum...

Atenție, articol nu prea tolerant, dedicat atât celor care consumă droguri cât și celor care se gândesc să se apuce!
Sunt de părere că idioții care iau droguri își merită chinul. Adică, fundamental, este o chestie de alegere, dacă alegi să o apuci pe un drum despre care știi că este greșit, sau să nu o apuci. Simplu. Ești idiot și te apuci de droguri? Nasol, că io țin cu selecția naturală care, în mod cert, te va curăța. E ca un suicid. Regretele tardive sunt în zadar.
Bine, admit că și consumatorii de droguri au familii, care suferă din pricina lor. Așa că uite cum fac. Pun pe blog bannerul campaniei “Spune nu drogurilor”. Dar nu o fac pentru voi, dragi și stimați retarzi, ci pentru familiile voastre. Că voi sunteți niște nenorociți egoiști care încearcă să trișeze viața, în loc să o ia la trântă. E mai ușor să iei droguri decât să-ți înfrunți demonii! Ceea ce este greșit, lucru pentru care, evident, plătiți scump acum. Cu banii pe care i-ați risipit puteau fi salvate câteva vieți. Ale unor oameni care chiar doreau să trăiască și care n-au ales să meargă pe un drum greșit. Așa că rușine. Să țineți cont de șansa care v-a fost dată, șansă pe care alții, poate, n-au avut-o.Așa că nu, nu-mi mulțumiți! Încetați să vă mai bateți joc de voi și de ceilalți.

Moartea

Dupa o noapte ploioasa linistea se coborase peste oras. Atunci cand primele raze ale soarelui au inceput sa mangaie cerul, fata care nu dormise nici o secunda s-a ridicat din pat si a intrat direct sub dus. A stat acolo timp de o ora si a cantat. Glasul ei frumos a ajuns pana in strada si astfel, toti vecinii ei s-au trezit intr-un mod cat se poate de placut. Parea ca va incepe o zi ca oricare alta, dar nu avea sa fie asa. Urmau acele douazeci si patru de ore de care trebuie sa ne ferim cu totii; nici o banuiala nu a incoltit in mintea celei care s-a imbracat frumos si a plecat la plimbarea de dimineata.


Pe drum, fata a intalnit un batran cersetor care statea ascuns sub cel mai mare copac din oras. Acesta a chemat-o pe tanara spre el rugand-o sa-i dea un banut; fata a zambit si s-a apropiat intinzandu-i o moneda. Atunci, cersetorul a ranjit ca un animal si i-a prins cu brutalitate mana: “Azi o sa mori!”a spus printre dinti. Glasul aspru a ingrozit-o putin, dar nu i-a dat prea mare atentie; si-a tras repede mana si a mers mai departe.

In acest timp, cersetorul, ajutandu-se de un bat alerga schiopatat strigandu-i sa mearga in casa si sa stea acolo, pentru ca moartea o pandeste undeva in strada. Asa a si facut, si-a facut cateva cumparaturi si s-a reintors in apartamentul ei. Incerca sa doarma macar o jumatate de ora, dar glasul hodorogit al batranului ii inunda creierul. Nu-si putea imagina cum a indraznit cineva sa-i faca o asemenea farsa. Pesemne ca batranul acesta nebun asa face cu toata lumea. In zadar incerca sa-si mute gandurile in alta parte, nu reusea; spaima mortii ii intrase pana in inima
si nu mai iesea cu nici un chip.

Incepuse deja sa-si imagineze moartea in fel si chip: o masina venea spre ea in mare viteza si… nu, nu asta trebuie sa fie, gandea fata. Poate ca ucigasul este chiar el, nebunul cu previziunile. Daca o urmarise pana acasa si astepta o ocazie de a putea intra peste ea? Nici asta nu poate fi, moartea astepta undeva in strada. Incepuse sa-i incolseasca din ce in ce mai tare in minte gandul ca cineva, sau ceva o va omori azi. Oare ar fi fost mai bine daca ramanea toata ziua inchisa in casa
? Nu, trebuia sa infrunte moartea, indiferent sub ce infatisare i se afisa. Cu toate ca spaima ii intrase in suflet, fata incerca sa ramana cat mai rationala; nu era posibil ca acel nebun batran sa-i fi spus acele lucruri doar pentru a se distra? De ce ar trebui oare sa se fereasca? De masini, tramvaie, de barbatii cu infatisari dubioase, de betivi, de electricitate, de… era imposibil, nu putea sa moara.

A stat asa multa vreme si cand a simtit ca incordarea i-a ajuns la maxim s-a imbracat si a iesit din casa. Daca moartea avea sa vina chiar azi, femeia era hotarata sa o vada. Poate ca vor reusi sa ajunga la o intelegere. Cu pasi sovaielnici s-a indreptat spre locul unde-l intalnise pe batranul cersetor. Dar daca moartea era ascunsa chiar in acest nefericit? Niciodata nu se gandise la momentul ultim decat ca fiind undeva departe, acolo unde parul i-ar fi albit, iar nepotii ar fi vizitat-o de prea multe ori. Era clar ca nu fusese decat o gluma proasta aruncata la intamplare. Se va duce doar ca sa-l certe pe nebun.

In cealalta parte a orasului, barbatul se trezise greu si chiar ar mai fi dormit, dar zgomotul vecinilor nu-l mai lasa nici sa gandeasca; asa ca s-a imbracat repede si a pornit la intamplare, prin oras. Era un om ca toti ceilalti, singurul lucru care-l diferentia de restul lumii era frumusetea. Fata lui avea ceva angelic, dar il tradau ochii reci. Privirea goala si insensibila era bine ascunsa sub niste gene lungi si stufoase, trebuia sa-l privesti adanc pentru a simti gheata pe care ti-o baga in suflet.

Era monotona viata acestui om, nu muncise si nu iubise pe nimeni niciodata. Cat era ziua de lunga statea si citea iar seara pornea in lungi plimbari. Nu-i placea nimic, nu radea niciodata si ura oamenii. Dar in aceasta zi totul avea sa se schimbe pentru ca numai peste putin timp avea sa se intalneasca cu cea careia ii fusese prevestita moartea.

Fata mergea din ce in ce mai repede spre locul in care statea batranul nebun. De cand il intalnise nu mai avea pace. In ochii ei, trecatorii nu erau decat niste criminali; avea senzatia ca fiecare se apropie mult prea mult si ca orice lucru tinut de catre acestia in mana era o posibila arma. In mintea bietei fete suna obsesiv fraza:”O sa mori, moartea te pandeste in strada.”

Cum oare ar putea-o pacali? In cazul in care s-ar intalni cu ea, o sa-i ceara sa o mai lase in pace o vreme. Era mult prea frumoasa
pentru a disparea de pe pamantul asta atat de repede. Nici nu banuia ca urmatoarea ei viata avea sa inceapa exact in momentul in care avea sa se intalneasca cu barbatul care locuia in celalalt capat al orasului. Si acel moment avea sa vina… acum. In clipa in care si-au intalnit privirile, fata l-a luat de mana si i-a spus:

- Azi trebuia sa ma intalnesc cu altcineva, nu cu tine.

- Iar eu trebuia sa dorm.

- Si-ti pare rau?

- Nu.

- Deloc?

- Deloc… Dar tie?

- Mie? Nu,de ce?

- Ti-am stricat intalnirea.

- Nu era importanta.

- Nu?

- Nu.

- Deloc?

- Deloc.

- A iesit soarele.

- Ma mir, credeam ca va ploua.

- Si eu. Uite un batran cersetor, sa-i dam un banut.

- Hai sa nu-i dam.

- De ce?

- Daca-i dam, va ploua.

- Esti sigura?

- Nu, dar vrei sa riscam?

- Nu.

- Cum te cheama?

- Dar pe tine?

- Nu-ti spun.

- Nici eu. Cu cine trebuia sa te intalnesti azi?

- Cu Moartea. O cunosti?

- Sigur ca da.

- Cine e?

- Ura din sufletul tau.

- Si daca ura a disparut?

- A disparut si Moartea.

- Unde mergem acum?

- Oriunde.

Intoarce-te

De ce spun ca te urasc, cand de fapt te iubesc inexplicabil de mult... De ce ma mint diminetile si imi spun ca nu te mai vreau, ca nu te-as ierta daca azi mi-ai cere sa fim din nou impreuna. Stiu bine ca asta imi doresc. Si tu stii. Ca inca te iubesc.

De ce nu pot alunga sentimentul acesta atat de apasator, atat de rar intalnit... caci e cumplit sa simti pentru o persoana ura fiindca acum e cu alcineva si un dor imens pentru ca o doresti din nou cu tine. Cine poate sa intelega? Cine poate sa ma inteleaga?

Tu poti? Ar trebui, fiindca despre tine e vorba, despre tine... acel nepasator, crud si rece. De TINE e vorba, iubitul meu, caci m-ai otravit... si acum nu pot sa ma vindec, nu exista tratament
si nici baiat pentru a putea sa ma vindece de pasiunea acestea nebuna din sufletul meu.

In viata
mea ai fost intotdeauna ca o bautura rara in colectia asta de vinuri ieftine. Ai fost totul pentru mine, dar asta n-ai inteles TU, niciodata...

Crezi ca mi-e bine sa te stiu cu alta? Crezi ca pot sa-mi refac viata pe care tu ai marcat-o atat de nepasator? Eram definitiv a ta, te iubeam cu fiecare participa din corpul meu, ti-am iertat orice, mi-am deschis sufletul in fata ta... dar ai plecat, m-ai facut sa zbor atat de sus, ca dintr-o data sa-mi tai toata aceasta euforie si sa cad de la o inaltime atat de mare? Ce suflet ai putut sa ai in TINE, cand eu m-am zdrobit?

Ma urasc pentru ca inca te iubesc in ciuda a cate mi-ai facut, ma urasc pentru ca n-as putea sa rezist [o stiu] si cu siguranta ti-as zice DA pentru a doua oara. Nu pot sa ma iert pentru ca te astept... atat de nerabdatoare ca maine sa vii la mine, sa ma saruti... sa ma inveti din nou sa traiesc asa cum am trait atunci... Astept ca eu, sa fiu definitiv a ta... Insa doar astept...

Inca reusesc sa tin capul sus in fata ta, reusesc sa fiu tare... dar stiu ca la orice atingere voi ceda slabiciunii mele.

Stiu ca n-ai sa te mai intorci si mi-e groaza, imi vine sa urlu, sa tip... dar tac si inghit.

Mi-e frica sa ies doar de teama de a nu te intalni. Mi-e frica de mine caci te iubesc si nu-ti pot rezista. In ciuda atator chestii, tu ai viata ta acum... si oricat ti-as scrie, orice as FACE, tu nu mai te intorci... Te astept zadarnic.

Sper ca totusi ai sa revii... daca nu la mine, macar in visele mele... macar sa fiu multumita caci undeva tot esti prezent si vei fi INTOTDEAUNA in viata mea!

Pentru cineva pe care l-am iubit, il iubesc si probabil il voi iubi! Pentru EL!

"Nu ma intreba ce am facut ca nu stiu"

Gata ! Nu mai merge asa , si desi stiam asta de mult timp , de abia acum iau in considerare faptul ca ma pot lasa si ca nu ar trebui decat sa imi impun asta.
1.Nu mai beau.
2.Nu mai trag.
M-am convis cati tin la mine , si cati ce ar face in anumite momente. Nu vreau sa imi pierd prietenii adevarati , vreau sa le demonstrez ca pot sa ma schimb daca vreau , vreau sa stie cat de mult le sunt recunoscatoare pentru ca m-au ajutat si nu m-au dat de gol vineri. Daca stiu sigur ceva , stiu ca nu aleg bautura sau drogurile in locul persoanelor care chiar conteaza pentru mine si care mi-ar fi aproape mereu. Colegele mele care nu ma inteleg dar care au grija de mine , care imi cumpara cafea si ceai de lamaie ca sa ma trezesc , care au stat cu mine in baie doar pentru ca radeam ca o idioata.
Bai...nu vreau ca peste cativa ani sa ma intreb pe ce s-a dus adolescenta mea si sa imi raspund: strong , bere , vin , vanilla , opium . Vreau sa pot sa spun ca am schimbat "aia" la mine .
Le multumesc tuturor celor care au avut grija de mine vineri... in special lui . Si maica'sa , ca a plans cu mine.....

Marturisire....

Marturisirea unui fost consumator de droguri :


Alex (23de ani) : Prima data am incercat droguri la 13 ani printr-un prieten de la scoala. La inceput am “fumat” heroina timp de 4 luni, dupa care am inceput sa ma injectez. Am consumat 10 ani de zile. Dupa o luna de la primul contact cu drogurile am inceput sa consum zi de zi si chiar de 2-3 ori pe zi. Dupa 3 luni am inceput sa simt ca mi-e rau daca nu consum, ceea ce m-a fortat sa continui sa consum, indiferent daca vroiam sau nu. Din cauza drogurilor am intrerupt liceul. Am doar 9 clase terminate. Prietenii s-au distantat de mine si nu reuseam sa imi mentin locul de munca. Mi-am pierdut increderea în mine si in altii. De mai multe ori am fost plecat de-acasa pentru perioade scurte. Dupa ce s-au scurs astfel 10 ani am realizat ca nu facusem nimic in viata si mi s-a nascut dorinta de-a ma schimba. Astfel am ajuns la Centrul Teen Challenge. Aici recuperarea este foarte grea, pentru ca se studiaza mult. Pana sa vin la Teen Challenge nu am citit nici o carte. Aici trebuie sa citesc doua pe saptamana, plus Biblia in fiecare zi cate o ora. E greu! Este mult mai usor pentru tineri daca nu incearca niciodata droguri, indiferent de tipul de drog. Intotdeauna un drog mai slab te va conduce la unul mai tare, pana ajungi la varf, cand nu mai ai nici o scapare. Si inca un lucru: evitati anturajul cu baieti care consuma si nu cumva sa ii numiti “prieteni”, pentru ca dependenii de droguri nu au prieteni, ci doar persoane de care pot sa profite.

Dezamagiri

Dezamagiri. Cand se vor termina?? Incerc sa fiu cat mai vesela, sa ma simt bine. In ultimul timp mi-a mers bine. Si exact in punctul in care lumea mea parca revenea la normal, atunci "boom!", apare o noua dezamagire. Si un nou motiv pentru care imi pierd iar increderea de sine. O reparasem. O lipisem acolo unde era rupta. Dar se pare ca nu am lipit-o bine. Sau cu ce trebuia... :| Mda. Nu ma asteptam. Si, sincer, cred ca nu vroiam sa vad. Sau sa accept. Nu din partea voastra. Va veneram atat de mult... Si va luam apararea in fata celor care spuneau chiar adevarul. Iar eu nu vroiam sa cred. Pacat ca mi-am dat seama prea tarziu ca aveau dreptate... Pfff... Ati uitat, nu? Tot. Sau am gresit eu cu ceva? Oare sunt eu de vina?? Daca da, spuneti-mi. Si stiti cum am gresit? V-am pus increderea si devotamentul meu pe tava. Vi le-am oferit, iar voi le-ati luat din prima. Si nu ati stiut sa le apreciati. Sa aveti grija de ele. Imi pare rau. Si jur, nu imi mai ofer increderea pe tava nimanui pana nu mi se dovedeste ca se merita. Nu voi mai accepta sa ma folositi pentru binele vostru. Adevarat mi-a spus cineva azi: "Fiecare cu interesul lui." Numai ca eu, in prietenie, am decis ca intotdeauna sa ma gandesc la voi, fara sa ma mai gandesc la mine. Poate ca asteptam sa faceti voi asta. Ha :)) Ce naiva am putut fi! Normal ca fiecare cu interesul lui! ... Mda...asta e. Mergem mai departe. Lumea nu se opreste aici. Numai ca nu o sa mai fie asa ca pana acum. Aveti nevoie de mine? Uitati ca exist, asa cum faceati dupa ce v-am ajutat. O sa regretati? Nu-mi pasa. Acum mai sper doar ca singura persoana care mi-a ramas sa nu ma dezamageasca si ea... Macar tu sa mai fi aici. Fiindca acum iar cad...

Poveste de Bucuresti

Doi tineri îndragostiti au rezistat împreuna dupa ce s-au târât mai bine de zece ani prin lumea drogurilor si a prostitutiei bucurestene. Ultimele zile au adus vesti proaste pentru cei ca Mihai si Corina,un cuplu de toxicomani din Bucuresti,care acum urmeaza tratamentul cu metadona.Cel mai mare centru care trateaza toxicomanii se va închide si aproape 400 de dependenti vor ramâne fara metadona.Locatarii din zona Argeselul au salutat demersul,la fel si o serie de politicieni care au folosit închiderea lui în campania electorala.Medicii prezinta însa o imagine sumbra pentru ceea ce va urma.Multi pacienti se vor reapuca de droguri,o parte vor muri sau vor îngrosa numarul infractorilor.Scoaterea de sub tratament a dependentilor de droguri i-ar împinge pe multi înapoi catre o viata pe care nimeni nu ar vrea sa o traiasca.Mihai si Corina spun ca se iubesc.Sunt de zece ani împreuna si sunt fericiti.Povestea lor pare însa desprinsa din filme si e marturia limitelor pe care le încalci când te prinde dependenta de droguri:ca sa-si procure doza zilnica,Corina s-a prostituat ani întregi.Mihai a însotit-o,în strada,unde i-a „selectat” clientela,pentru partea lui de heroina.

ANII DE DEPENDENTA- Viata de cuplu, vazuta prin seringa
Putini ar gasi urme de romantism în locul în care Mihai si Corina s-au îndragostit.Ce erau ei altceva decât doi tineri dintr-un cartier bucurestean,plin de droguri si de povesti despre ratare,femei usoare si despre alcoolism?Se întâmpla acum zece ani în lumea„subterana”a orasului,unde drogurile circulau ca sângele prin venele unui organism.Când Mihai a cunoscut-o,Corina nu iesea din tiparele cartierului unde se nascuse.Avea putin peste 16 ani si era proaspat iesita din penitenciar,unde fusese închisa pentru prostitutie.Locuia cu mama sa,o femeie care,dupa fiecare repros ca„face strada”,întreba,cu subînteles,daca nu îi da si ei o parte din bani.Era deja„pâna peste cap”bagata în heroina.Începuse însa timid viata asta,lucrând la o saormarie.Apoi a dansat la night-club,apoi a iesit în strada,unde si-a vândut trupul.Drogurile au venit firesc,ca si dependenta de ele.Avea nevoie de bani,este tot ce poate explica.Pe atunci,Mihai nu„baga heroina”.Decât rar,recunoaste el totusi.Era deja tata dar,pentru standardele mediului în care crescuse,era un baiat„cuminte,ca o fata”.Prin casa lui,unde toata lumea„baga în vena”,sa nu fii zilnic terminat era ceva de retinut.„Toti,de la mic la mare din familia mea,au picat în patima asta.Un nepot chiar a murit de supradoza.Si când vezi ca toti fac,nu stii daca sa nu te apuci si tu. Asa a fost sa fie”, spune baiatul.
Când povestesc cum s-au cunoscut,Mihai si Corina zâmbesc complice,ca de o boacana simpatica.Astfel,în primele zile dupa ce a iesit prima oara din penitenciar,Corinei i s-au întâmplat trei evenimente memorabile.Primul,la poarta penitenciarului,gardianul i-a întins doua prezervative„ca asa e procedura”pe care ea le-a aruncat,într-un soi de protest.Al doilea,odata iesita a bagat din nou heroina în vena,pentru prima data,dupa detentie.Iar al treilea,a primit pe telefonul maica-sii un bip de la o persoana necunoscuta.Apoi s-a petrecut ceea ce ea numeste„cel mai bun lucru din viata ei”.Din curiozitate,a sunat pe numarul respectiv înapoi.Era Mihai.„Am zis sa n-o scap iar”,spune baiatul.Cuminte,a invitat-o„la o plimbare”.S-au plimbat mult,atât de mult ca pe ea au început s-o doara picioarele Apoi l-a invitat la ea acasa.Unde am ramas pâna în ziua de azi,spune Mihai.

Doza de dragoste
Nici unul dintre ei nu mai stie exact când au început sa se drogheze împreuna.Seringa s-a insinuat însa rapid în viata lor de cuplu.Traiau un ritual în jurul ei.Se„rezolvau”unul pe altul:el îi baga ei acul în vena,ea lui.„La un moment dat nici nu mai aveam loc pe mâna unde sa facem.Aveam fiecare doza noastra,din care nu lua celalalt”,spune Corina. eseau în lume rar.„Ne gândeam ca o sa cheltuim la discoteca atâtia bani când pot sa-mi iau heroina cu ei.Oamenii ca noi nu stiu sa faca alte lucruri, decât sa se drogheze.De asta multi nici nu renunta”.Gesturile de afectiune în perioada de dependenta se reduc la aspecte care pot parea suprarealiste:„Stiam ca ei îi e mai rau decât mie,de-aia îi mai dadeam de la mine”,povesteste Mihai momentele când renunta,din dragoste,la doza.Viata de cuplu era o cursa dupa bani,pentru droguri.Si ca sa faca rost de ele,Corina a iesit iar în strada sa se prostitueze.`Ajunsesem amândoi atât de dependenti de heroina,ca nu mai puteam sa ne procuram doza daca nu ne bagam pe asta.Eu am vazut ca se fac usor banii,si pentru ca eram drogat am zis«Bine!».Uneori îmi venea sa mor!La început nici nu-mi mai venea sa o las sa plece de lânga mine.Dar aveam nevoie de droguri”,încearca Mihai o explicatie. De fapt, oricât de greu pare de crezut,explicatia acceptarii unei astfel de situatii e mult mai simpla,zice el.„Te obisnuiesti,cu timpul”. Ea iesea în fiecare seara,el o însotea.Fara sa vrea,iubitul Corinei a devenit astfel pestele Corinei.De cele mai multe ori,astepta„dupa colt”.Uneori,s-a batut.Mihai uraste însa termenul de„peste”si spune ca între ei„e altfel”.„Eu merg cu ea ca sa am grija. Daca ea vrea sa iasa,iese. Daca nu,nu”,creioneaza el libertatile de care se bucura Corina.

MOMENTE GRELE
Cum sa-ti rascumperi iubireaCumva,prin povestea lui Mihai si a Corinei nu se întrevede înca un happy-end.„Peste câtiva ani ne vad exact ca acuma”,zice Mihai. Daca raportul Comisiei Prezidentiale ce propune,printre altele si legalizarea prostitutiei,ar deveni realitate,n-ar face o mare diferenta,spun ei.Corina continua sa se prostitueze chiar si acum.Mai rar,e drept,dar tot cu Mihai alaturi.Legalizarea prostitutiei ar trimite-o,crede ea,sa lucreze„la patron,cum ar fi la saormarie”si banii n-ar mai fi aceiasi.„Oricum,eu simt ca asta nu mai pot s-o fac,ca nici nu mai arat cum aratam altadata”,spune Corina.Mihai spera ca în curând sa renunte totusi amândoi la viata asta.De heroina nu mai au chef,sunt pe tratament cu metadona de ceva vreme si se tem ca,daca ar mai„gusta”o data,ar face supradoza.Acum urmaresc sa închirieze o camera undeva,poate sa gaseasca si ceva de munca,nu stiu ce anume,unde anume.Un oarecare plan exista.„Dar eu întotdeauna am avut ghinion în viata.Mihai este singurul lucru bun din viata mea.Ma întreb uneori pe cine am omorât de viata mea e asa?”,filosofeaza Corina. Au fost totusi câteva momente care,desi sunt povestite cu un aer firesc,ar fi de-ajuns cât sa faca orice om sa se poata gândi ca traieste sub o stea cu ghinion.
Când Mihai si Corina vorbesc despre un astfel de„impas”,zici ca e vorba de o cearta în familie peste care au trecut.Însa în urma cu patru ani,Corina a disparut efectiv timp de trei zile de acasa.A fost rapita,urcata cu forta într-o masina,vânduta altui proxenet,unde a stat,cu alte fete într-o casa.Corina nu-l uraste pe cumparator.Din câte spune ea,s-a dovedit a fi„un om întelegator”: a rugamintile ei l-a sunat pe Mihai ca sa negocieze întoarcerea acasa.
Astfel a ajuns baiatul sa-si rascumpere iubita cu nu mai mult de sapte milioane de lei vechi. „Am înnebunit! Daca eram cununati legal, veneam cu mascatii peste ei, dar asa, suntem în concubinaj... Trebuia sa le dau vreo zece milioane de lei vechi pe ea. Le-am dat vreo sapte. Atâta au vrut, ca era si drogata”, încheie, plin de calm, Mihai
Un plan, o camera, un câine
Mihai si Corina spun ca înca se iubesc. Se privesc gales, îsi ating uneori atent mâinile tatuate strâmb, se mai ironizeaza cu mici rautati în familie, de genul „mai, martafoiule”. Au acea liniste care te cuprinde dupa ani de relatie si se completeaza când vorbesc, îsi termina unul altuia frazele. Mai au un fel de foame sa povesteasca prin câte au trecut, vorbesc repede si agitat, spun „Si câte nu s-au întâmplat!” atunci când finalul se apropie.
Ramâne, dincolo de zâmbet, câte o remarca a baiatului: „Daca nu ar fi fost drogurile astea, noua ne era bine...”. Spune ca a preferat sa faca ea strada decât sa dea el în cap pentru doza. „Dar de furat, nu puteam. De la mine din casa nu prea aveam ce sa iau!”, gaseste loc de gluma.
Se felicita ca macar nu are în el instinctul asta, al hotului, cum a vazut ca au multi din jurul lor. „Tremur tot! Si când mint tremur. Când ma drogam, nu puteam sa ma gândesc la nimic din ce as putea face ca sa ies din asta. În capul meu erau numai droguri, droguri... Acuma as vrea sa fac ceva, sa lucrez, ca ma simt în stare. Dar nu stiu ce... Si la munca, daca merg, trebuie sa mergi aranjat, nu poti daca nu ai un loc al tau”, zice Mihai
Apoi se aprinde dintr-odata: „N-o sa mai dureze mult viata asta. Asculta-ma pe mine! Ne ducem iar si ne luam o camera, ne facem curat în ea, ne luam si câinele... Ca avem câine!”, spune Mihai. „Avem o catea crescuta de mica”, adauga Corina. „Am cheltuit multi bani cu ea la veterinar, am vândut pentru ea ce cercei mai aveam în casa”.
Spun ca iubesc mult animalul. Au observat ei, când erau mai lucizi în momentele grele, ca le manânca delicat din palma.

NEVOIA DE DROGURI
Cuplul dependent, controlat de sevraj
Specialistii în tratarea dependentei spun ca astfel de cazuri, cum este cel al lui Mihai si al Corinei, sunt extreme. Deciziile de a încalca legea sunt însa dictate de presiunea sevrajului. „Pentru o doza, un dependent de heroina e în stare sa faca lucruri pe care în mod normal nu le-ar face.
E vorba despre nevoia imperioasa de droguri. Pentru ca ei simt un rau fizic fantastic. Dar e vorba si despre o parte psihologica. Pentru ca, în astfel de cupluri, primul gând nu e, de exemplu, «Hai sa mai stam în pat putin!», ci «Cum sa facem rost de droguri?»”, explica psihoterapeutul Eugen Hriscu.
Problema în cuplurile de toxicomani se perpetueaza si dupa ce renunta la heroina. „Ei se drogheaza ani în sir. Si dupa ce renunta, exista un gol, nu stiu sa faca altceva. De asta este nevoie si de servicii sociale pentru ei. Pentru ca, le dam metadona, dar ei nu stiu unde si cum sa lucreze”, conchide Hriscu.

MARTURII
„Nu ieseam nicaieri. Ne gândeam ca o sa cheltuim la discoteca atâtia bani, când puteam sa luam atâta heroina cu ei. Oamenii ca noi nu stiu sa faca alte lucruri decât sa se drogheze, în momentele alea. De asta multi nici nu renunta. (...) Eu întotdeauna am avut ghinion în viata. Mihai este singurul lucru bun din viata mea. Ma întreb uneori pe cine am omorât de viata mea e asa.”
Corina, fosta dependenta de heroina si prostituata
„Ajunsesem amândoi atât de dependenti de heroina, încât nu mai puteam sa ne procuram doza daca nu se prostitua ea. Eu am vazut ca se fac usor banii si am zis: «Bine!». Îmi venea sa mor, la început nici nu-mi venea sa o las sa plece de lânga mine. Dar aveam nevoie de droguri.Te obisnuiesti, cu timpul.(...)Când ma drogam, nu puteam sa ma gândesc la nimic din ce as putea face ca sa ies din asta. În capul meu erau numai droguri, droguri. Daca nu ar fi fost drogurile astea, noua ne era bine.”
Mihai,fost dependent de heroina,iubitul Corinei„În astfel de cupluri,primul gând nu e,de exemplu,«Hai sa mai stam putin în pat!»,ci «Cum sa facem rost de droguri?».Si dupa ce renunta se creeaza un gol, pentru ca nu stiu sa faca altceva.De asta e nevoie si de servicii sociale pentru ei.