Sfarsit!

-De ce...
-Nu spune nimic. Cuvintele nu fac decat sa strice momentu' asta...

Si nu ai mai spus nimic. O priveai in ochi si parea fericita. Se putea observa lucrul asta, chiar daca nu zicea nimic. Nu era nevoie...
Tigara aia a fost cea mai buna din viata ta, parca avea gustul ei de care nu te mai saturai.
Dupa cateva minute te-a intrebat daca te asteptai la asta.

- Sincer, nu. Nici nu mai vorbisem. Credeam ca... nu contez pentru tine, sau... nu stiu. In nici un caz nu ma asteptam la asa ceva. Ma gandeam ca e mama cand ai batut in usa. Mai vine pe aici sa vada ce fac si daca ma descurc.
- Va intelegeti bine?
- Da... nu ii pot spune chiar orice, dar in unele chestii pot avea incredere.
- Eu nu mai vorbesc cu ai mei. Acum un an m-am indragostit de cineva, o fata din alt oras, pe care o intalnisem pe net. A aflat mama de "povestea noastra" si am avut atunci o discutie urata, de fapt... ultima discutie. A spus ca nu mai sunt copilul ei, ca avea alte ganduri pentru mine si ca am dezamagit-o cu adevarat. Si am plecat de acasa. Nici nu m-a interesat daca ma descurc sau nu, ideea era ca nu mai puteam sta cu ea... nimic nu mai era la fel. Se purta urat cu mine, nu mai rezistam...
- Si de atunci n-ai mai vorbit cu ea?
- Nu. Am stat la o matusa care m-a inteles. Pentru mine, ea e mama.
Ai luat-o in brate.
- Eu zic sa te duci sa vorbesti cu ea. Pana la urma...
- Nu! te intrerupe ea. Nu ma duc. Nu ma iubeste, nu m-a iubit niciodata.

Cateva momente de tacere. Nu aveai ce sa spui. Era o situatie dificila...

- Spune-mi despre tine, cum de te-ai gandit sa vii aici.
- Pai, te-am urmarit. Nu stiam cum sa fac si de aia nici nu m-am gandit prea mult. Daca faceam asta probabil nu aflai niciodata ca...
- Multumesc..
- Pentru ce?
- Ca ai facut asta.
...Stiu ca e cam devreme sa spun asta, dar te iubesc.
- Nu e devreme. A trecut ceva timp de cand ne-am cunoscut.
- Cum adica?
- Gandeste-te bine... Tu inca nu stii cine sunt eu de fapt.
- Te stiu de o luna... si stiu destule despre tine...
- Nu chiar...