...

Simt nevoia să fac ceva nebunesc, ceva care să mă scoată din starea asta plictisitoare, enervantă, care mă face să îmi ies din minţi, să mă simt tristă, dezamăgită şi plină de dezgust. Vreau să evadez, să plec departe de toate astea, departe de oameni nehotărâţi, enervanţi, de oamenii pe care îi urăsc din tot sufletul, de oamenii care îmi fac rău, departe de oamenii care nu ştiu să îşi ţină promisiunile, care nu ştiu să facă nici măcar un bine, de oamenii ipocriţi, mincinoşi, falşi, departe de cei care nu ştiu ce vor, departe de cei care nu au în suflet nici măcar un strop de recunoştinţă, departe de cei care m-au adus aici, acum, de cei care m-au adus în stare să fac rău, chiar dacă am făcut rău şi cu voinţa mea; departe de mama şi de tata, departe de prietenii mei, de oamenii pe care îi iubesc şi care mă iubesc, departe de dorinţele unora de "a-mi face un bine", departe de cei care îmi cer iertare şi de cei cărora le-am cerut şi nu le-am cerut iertare; departe de depresiile lor, şi de crizele lor isterice, departe de cei care spun că le pasă, de cei cărora cred că le pasă, de cei care se amestecă unde nu trebuie, care se cred importanţi, şi care cred că au dreptul să facă ce vor cu viaţa mea; departe de cei care dau vina pe mine pentru greşelile lor şi de cei care îmi spun să las de la mine pentru ca sunt mai mică [şi proastă, se subînţelege] şi pentru că alţii nu sunt în stare să lase de la ei. Vreau să plec departe de ăştia care aveţi orgolii mari, că eu întotdeauna vă lezez orgoliile, eu întotdeauna înţeleg greşit ceea ce spuneţi sau faceţi şi mă cert cu voi aşa pe nedrept. Eu întotdeauna sunt umărul pe care plângeţi, dar voi niciodată nu sunteţi umărul de care am nevoie să plâng. Vreau să plec departe de oamenii nervoşi, pentru că nu mai vreau să vă permit să mă faceţi să fiu aceea pe care vă vărsaţi nervii, în capul careia vă spargeţi oalele. Nu mai vreau să fiu aceea care trebuie să tacă, să asculte şi să înghită porcăriile voastre. Nu mai vreau să ascult de mama şi de tata, m-am săturat să fiu cuminte, m-am săturat să cer voie pentru ce vreau să fac, m-am săturat să depind de alţii, m-am săturat să aştept, să mi se spună ce să fac, sau să nu fac aia pentru că se supără nu ştiu cine. Vreau să mă duc departe de cei care aveţi pretenţii de la mine, care aşteptaţi să fiu aşa cum vreţi voi, să fac ceea ce vreţi voi, să spun ceea ce vreţi voi; departe de cei care sunt deranjaţi de faptul că am şi eu visele mele, că ei nu sunt incluşi în ele, şi vor să mi le strice, sau vor să îmi interzică să mai visez; vreau să plec departe de cei care credeţi că vă aparţin, pentru că eu nu aparţin nimănui; departe de cei care vor să facă parte din viaţa mea şi de cei care vor sa fac parte din viaţa lor. Eu nu vreau să fac parte din viaţa voastră, pentru că aveţi vieţile murdare şi mie nu îmi place aşa, şi nu vreau să faceţi parte din viaţa mea, pentru că voi intraţi în ea cu picioarele pline de noroi, iar eu încerc să o curăţ în fiecare zi.


...Am nevoie ca voi să mă acceptaţi aşa cum sunt, ca să vă pot accepta în continuare la fel ca până acum.
Dacă nu... până plec eu, vă duceţi dracu. ;)