Sa nu ma chemi ca n'am sa vin,

Sa nu ma strigi ca n'am sa te aud.

Sa nu ma vrei caci n'am sa fiu a ta,

Sa nu ma chemi ca nu te voi asculta.

~
Sa nu vrei vreodata sa ma intorc din drumul meu,

Stii ca am plecat,uita-ma, desi este greu.

Nu arunca cu noroi in urma ma,

Si daca vei vreodata tentat sa faci asa,intai asculta-ti inima.

~
Sa nu te uiti la stele si sa crezi ca te privesc.

Stii bine ca nu este asa.

Nu sunt in nicio stea,in niciun cuvant,in nicio adiere de vant.

Stii unde sunt si unde ma gasesti?

Uite,inchide ochii,striga-ma si ai sa ma zaresti.

~

Sa nu plangi daca plec,ci sa zambesti

Sa zambesti in numele meu,ca am fost si am sa fiu,daca nu pentru tine atunci pentru un suflet mai viu.

Sa razi din tot sufletul cand nu am sa mai fiu deloc,

Sa razi si sa fii fericit ca am existat.

~

Sa nu ai lacrimi in ochi cand nu ai sa ma mai gasesti,

Sau...crezi in finalurile fericite din povesti?

Sa nu ma crezi inger,zana sau orice altceva,

Doar deschide-ti inima si cunoaste-mi povestea.

~

Sa nu-mi uiti ochii,caci tare mult ei te-au iubit,

Si atatea lacrimi din ei au irosit.

Sa nu le uiti puterea de a te vedea

Si cand esti mort,departe sau altundeva.

~

Si pe mine,pe mine doar sa nu ma uiti,

Nici visele mele si focul arzator din ele.

Sa nu uiti toate cele ce am zis,

Caci daca plec..ramane doar iubirea din ele.

Povestea lor este si povestea noastra

S-au cunoscut intamplator,dar intr-un moment in care fiecare avea nevoie de cineva care sa il asculte.Au inceput sa vorbeasca ore in sir pe mess si la telefon,au invatat sa se asculte,sa isi spuna ofurile,sa rada impreuna,sa isi impartaseasca durerea pe care o tineau ascunsa in suflet,au descoperit impreuna ca unde-s doi puterea creste.Aveau impresia ca se cunosc de o viata desi nu se cunosteau,nu se vazusera niciodata,fiecare isi facuse in minte o imagine despre celalalt din poze sau din spusele fiecaruia,o schita nefinistat.Stiau ca va veni ziua in care se vor cunoaste,ziua in care acea schita va prinde o forma mult mai definita,mult mai clara.Desi ei ii era frica de ziua intalnirii,ii era teama ca poate va strica tot.In mintea ei circulau intrebari fara raspuns :”daca nu ii va placea cum arat “,”Daca nu ii va placea cum m-am imbracat,cum mi-am prins paru “.Pentru EA prima impresie conta foarte mult si nu vroia sa strice tot.Isi facea mai multe griji decat atunci cand s-ar fi pregatit sa iasa cu prietenul,poate pentru ca pentru EA ,El conta foarte mult,poate fara sa isi de-a seama o cucerise .La scoala astepta nerabdatoare ora 11,era ora cam pe la care se trezea ,ora la care primea msg cu :”Buna dimineata”de la EL,ora cam pe la care fata ei incepea sa prinda culoare,incepea sa zambeasca,acel mesaj ii infrumuseta toata ziua.Serile si le petreceau impreuna intr-un fel sau altu,stateau si vorbeau incontinuu pana la ore tarzii,a doua zi erau rupti.Cel putin EA care dimineata avea ore,dar nu conta ii facea placere sa isi piarda noaptea cu EL,ii placea ca el sa fie ultima persoana careia ii aude vocea inainte sa adoarma .Devenise persoana cu care ea adormea in gand,persoana cu care ii placea sa faca timpul sa treaca.Era geloasa cand ii suna ocupat,sau cand convorbirile lor erau intrerupte de msg de la cine stie cine.Nu ii placea sa fie deranjati cand vorbeau,in momentele alea era doar al EI.Se formase o legatura destul de puternica intre ei deja incepusera sa isi imagineze cum va fi intalnirea lor.Pentru EL incepea cu un pupic pe obraz,o discutie spumoasa,multe zambete si rasete si o plimbare romantica la umbra castanilor tinandu.se de mana .Cam asta isi imagina EL,insa EA nu vroia sa se gandeasca cum va fi ,vroia ca totul sa fie ceva spontan,totul sa vina pe moment ,desi stia ca oricum va fi pentru EA va fi special.Pentru ca EL era special ,EL si tot ce il includea,asa ca orice s-ar fi intamplat nu ar fi putut fi altfel.Desi nu vroia,EL incepea sa capete teritoriu acolo in locul pe care ea il tinea secret si nu lasa pe nimeni sa afle ca il detine.Se temea ca o va durea,ca va simti apoi aceeasi durere cand totul se va termina,ciudat se gandea la sfarsit cand nimic nu incepuse.Petrecea moment in sir gandindu-se:”oare ce face”,”oare pe unde o umbla,si cu cine “,insa nu avea tupeul s a il sune nu vroia sa devina stresanta,obositoare.
Astepta sa i se faca si lui dor de EA.Brusc momentul intalnirii avea sa se intample,EL incepuse sa tot insiste cu asta,stia ca nu mai poata sa evite prea mult,nu mai putea sa ii tot spuna scuze,dar mai stia si ca va fi foarte greu sa poata scapa de acasa .Avea niste parinti stricti,cel putin tatal ei,care nu permitea chestii de genul acesta,pentru el fata trebuia sa invete nu sa iasa cu baietii.Stia ca chiar daca l-ar prezenta si i-ar explica tatalui acesta nu ar intelege.Din pacate intr-o dimineata afla ca EL avea sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata.O parasea.A fost o veste mult prea dura pentru ea avea sa isi piarda cel mai bun prieten…sau poate ca el era mai mult decat atat,pierdea o persoana draga,il pierdea pe EL.Ii venea sa planga dar nu mai avea lacrimi,o durea….Dar trebuia sa accepte realitatea si sa mearga mai departe,era puternica ,si stia asta.

Totul acum tinea de timp.Timpul o va ajuta sa il uite

asta vara

Astă-vară îmi făceam planuriPentru o altă vară
Iar acum am înțeles că nu mai am o altă vară
Că orice anotimp a devenit doar unul
Si nu mai exista și altul.

Astă-vară mă furișam în mintea ta
și îți scriam pe valuri
că marea-i o târfă
ce ne iubește pe toți
și pe niciunul
și-apoi ne lasă înecați pe mal
să-i privim răsăritul

și tot acum o vară
visam că
într-o zi
o să fug departe
dar azi nu mai e loc pentru departe
căci lumea toată e la fel
iar eu…eu
doar eu nu mai sunt la fel.

La iarnă o să-mi pun căciulă
și fular
și-o să mă plimb pe străzi uitate
și-am să visez la lumea-n care
n-a nins vreodat′
la iarnă o să cumpăr globulețe gri
și poate o să le păstrez pentru vara care vine…
dacă vreodată o să mai fie iarnă
și vară.


nu, nu, nu,
nu e nici toamnă
nu e nici primăvară
au fugit cu toatele
din cuibul berzei de pe deal.


Acum o vară
Eu m-am visat!
Acum o vară
Am sperat….

Ingerul pe ziduri

Pe strada mea cu lacrimi multe
Un felinar se leagănă de stâlpii cenușii
Iar pomii bat năvalnic tropotul final

De la geamul meu se vede clar cum luna
se-aruncă-n marea gri a ceții
Iar norii sunt așa de fantomatici
Precum se văd în poze
imaginile neclare

Aici e limpede că nu mai e nimic real
Că nici naturii nu-i e drag de noi
și totuși înălțăm privirea spre o rugă
ce-o rostim cu patima
că altfel nu am fi creștini.

Ne uităm la Domnul
De parcă ar trebui să-i spunem ceva în fiecare seară
Ne scuzăm duminica pentru că n-avem timp
Să mergem să-i vorbim,
Să-i mai sărutăm o dată aura lui caldă
și nu știu prea bine
dar eu cred că iartă
sau eu sper că ne mai iartă.

Așteptăm apoi să treacă ziua
Lamentându-ne că vine iar lunea
O zi pe care am șterge-o toți din calendar
Doar că înainte să fim noi
A fost ea
și fără ea… noi ne-am fi născut într-o zi mai tristă.

Spunem că n-avem loc
Dar n-avem loc de noi.

Mă dau câteodată din calea mea și văd cât spațiu e
și mă uimesc și eu
că sunt așa de multă

de la geamul meu
se vede un înger cățărat pe ziduri
care-mi șoptește
că deși eu nu vreau să recunosc
mai sper!

Despre prietenie, la apus si rasarit

Cateva discutii despre prietenie, de orice natura ar fi ea, mi-au atras atentia asupra relativitatii ei. Acceptam in jurul nostru persoane despre care spunem ca ne sunt prieteni. Asta pentru ca ne-am obisnuit sa auzim din partea lor numai acea sinceritate pe care le-o cerem. Pentru ca impresia de activitate si interese comune ne-au suras, iar atractia vizavi de aceleasi lucruri sau persoane ne-au adus impreuna.

Prietenia e de cele mai multe feluri. Avem prieteni, amici, iubiti, iubite, suntem prietenii cuiva sau altii ne sunt noua prieteni. Cu siguranta, fiecare dintre noi a pierdut la un moment dat un prieten. Oricare ar fi fost motivul sau cauza ruperii, in mod cert amintirile care te leaga de acea sau acele persoane iti sunt intiparite in minte o perioada lunga de timp. Nu se pierd. Nici vorba.

Hipocampusul este acea parte a creierului responsabila de stocarea amintirilor si depozitarea lor pe termen lung. Tot el e responsabil si de eliberarea temporara in memoria de scurta durata a acestor amintiri, precum si de pastrarea lor pe termen lung. Pe langa asta, memoria involuntara e responsabila de acele momnte in care mirosuri, peisaje, arome si nu numai ne amintesc de anumite momente trecute, dar mai ales de anumite persoane. E ciudat atunci cand, dupa trecerea timpului, cineva iti spune ca nu te poate uita: gelul ala de dus il stie de la tine si de atunci e preferatul lui, hainele alea misto de acum le are pentru ca ai fost cu el la cumparaturi mai demult si de atunci si-a schimbat stilul, parfumul ala ii aminteste de tine si chiar daca s-a saturat de el il foloseste in continuare si inca il mai cumpara, sclipirea aia din ochii tai nu a reusit sa o mai vada si la altcineva iar buzele tale i-au aratat ca-i citesti gandurile. E ciudat cum mi se intampla sa aud cateva acorduri dintr-o melodie mai veche si sa-mi trezesc atatea amintiri: locuri vechi, dansuri lascive, saruturi incendiare intre parteneri, excursii scurte si vise razlete, planuri in doi si fotografii sterse. Ei bine, toate astea sunt datorate capacitatii noastre de selectie a informatiilor.

Din nefericire, creierul nostru nu stocheaza numai amintirile placute, ci si pe cele neplacute. Asta tocmai pentru ca te pregateste pentru viitor, iar socul emotional suferit in urma cu ceva timp te va ajuta sa-ti contorizezi experienta de viata traita pana atunci. De cele mai multe ori, si aceste amintiri sunt trezite tot de cativa factori banali, externi noua in acele momente. E interesant cum mirosul de gogosi proaspete din bucataria bunicii iti aminteste de copilarie, de zgarietura aia mica sau de arsura provocata de o clipa de neatentie. Amintirile sunt cele care te mai leaga de prietenia pierduta. Daca am fi avut deja o masina a timpului, cred ca am fi cumparat-o toti numai ca sa ne intoarcem putin in trecut sa retraim anumite momente sau sa le stergem din infaptuiri pe cele neplacute. Din fericire, memoria noastra va pastra intotdeauna acele momente demne ( nu degeaba se numesc memorabile) si va incerca sa le aseze in niste sertare prafuite, acoperite de neuroni morti, pe cele neplacute.

De la rasarit la apus, memoria noastra ne este uneori prietena, sau dusmanca. Tine cu noi atunci cand avem cateodata nevoie, iar alteori pare preocupata de sunetul valurilor marii tocmai cand te concentrezi la un examen.

Prietenia nu se masoara nici ea in Newton/ Metru, nici in Kilojouli, nici in Watts-i, nici in Megahertzi, nici in ani lumina. Poate doar in ani rezistenta si in amintiri acumulate. Prietenia e cea mai buna calitate a oamenilor si trezeste cele mai infioratoare amintiri ( infiorator de bune sau de rele). Suntem obisnuiti sa acceptam in jurul nostru doar persoanele pe care le stim intr-un fel, care ne obisnuiesc cu un anume tip comportamental si care, atunci cand isi schimba comportamentul sau atitudinea cu care ne obisnuisera pe noi, nu mai sunt considerate prietenele noastre. Cred ca prietenia cu o persoana inseamna sa-i accepti aceluia de langa tine sinceritatea pe care ti-o cere si sa i-o dai, sa-i accepti criticile si parerile de buna-credinta fara sa-i intorci replica taios, inseamna sa-l sustii cu argumente sau sa-l contrazici atunci cand e nevoie. Trebuie sa invatam sa avem nevoie de prieteni mai mult in momentele bune si sa nu uitam sa le dam un telefon din cand in cand. Prietenia, ca orice relatie intre doua sau mai multe persoane, se intretine; si, precum comunicarea, nu poate exista doar unilateral, ci bilateral. Iar prietenia nonverbala, ca si comunicarea, semnifica 80% din limbajul trairilor noastre.

Muzeu

Expozitia: Calatorie intr-o viata anonima

Durata: Perioada sederii omului pe Pamant

Imagineaza-ti ca mergi pe o strada care se continua mai incolo de orizontul tau,iar pe de-o parte si de alta sunt vitrine care surprind oameni in fel de fel de ipostaze.Prima data vezi un copil care se naste perfect sanatos si care se bucura de niste parinti minunati.Intr-o alta , o mama isi omoara copilul nou-nascut. In partea cealalta zaresti un cuplu care se uita cu ochii in lacrimi la copiii care se joaca in parc,stiind ca niciodata nu isi vor putea privi proprii copiii facand acelasi lucru.

Mergi mai departe ajungand intr-un loc in care viata a trecut cu cativa ani peste protagonistii primelor vitrine.Intr-o vitrina ti se infatiseaza un prichindel care sta cu mana intinsa la trecatorii din fata bisericii,intr-o alta un elev care isi face temele dintr-un scaun cu rotile uitandu-se cu team in jur. Pe partea celalata a soselei vezi o aniversare plina de dulciuri,baloane si invitati,iar langa acestia stau la o gura de canal sperand sa se incalzeasca mai multi copiii ai strazii. Ochii le sunt tulburi,poate de grij,de suparari,de nevoi…

Strangi din dinti si pasesti sfios mai departe. Esti doar un trecator care a intrat nestiutor intr-un muzeu cu o expozitie mai putin intalnita si prezntata publicului larg.La scoala totul pare a fi perfecte, dar cum e cand un copil vine la scoala cu o multime de griji ,altul cu o masina scumpa si cu un sofer care ii da ghiozdanul si ii deschide portiera,iar altul razand impreuna cu colegii? Iar tu ,calator prin toatea astea te gandesti:oare e mai bine asa? si-ntorci capul spre copilul cu masina. Sau asa?uitandu-te spre cel care vine cu colegii.O ultima privire arunci catre cel care vine singur: Asa sigur nu! Pe strada apar marcaje.O trecere de pietoni vezi in fata ta.

- De ce sa ma feresc? Aici nu sunt masini.

Iti arata vitrinele de sa te feresti caci in ele sunt expuse pericolele care te pasc pe strada. Vezi o gasca de baieti stand la coltul unuii bloc.Fiecare dintre ei au la brau un cutit bine ascutit. In alta vitrina vezi niste copiii cu bani prea multi care cumpara cele mai scumpe haine dintr-un mall,dar cand ies afara si un pusti le cere ceva de mancare ii arunca o privire de superioritate si pleaca mai departe.Se lasa seara intr-un cartier de la periferie. Tot mai multi tineri isi gasesc o casa intr-un canal sau dorm pe niste cartoane in scari de bloc.Fete de 15-16 ani isi asteapta clientii imbracate sumar stand la marginea soselei. Mai departe ,altul fura poseta unei doamne.Este bucuros caci este plina de bani.Se duce la o farmacie si cupara medicamentele necesare mamei,apoi trece pe la un magazine si ia ceva de mancare. Tatal a murit , mama e bolnava,mai sunt inca 3 frati de crescut…

Intr-o cofetarie un grup de baieti si fete stau la un suc si povestesc ce-au facut de-a lungul acelei zile sau isi impartasesc vise si amintiri. Anii zboara.Clipele de libertate si lipsite de griji dispar.Acum ai terminat liceul.Unii prefera sa incepa sa munceasca,poate se casatoresc,iar altii isi continua studiile facandu-si prieteni noi, avand de acum o traiectorie in viata cat de cat stabila.Dar unii dintre semenii nostri se gandesc unde sa dea urmatoarea spargere.

Intr-o vitrina vezi o fata care a avut de toate,dar acum este insarcinata si singura,studiile universitare le-a abandonat.Cea mai mare problema a sa este legata de droguri la care nu poate renunta desi stie ca va naste un copil cu malformatii.Langa ea,la marginea unei sosele niste prostituate se bat pentru masinile care opresc in parcare.Una dintre ele a avut noroc pentru ca a intalnit printre clientii sai un barbat care a ajuatat-o sa scape de viata aceea caci s-a indragostit de ea si a luat-o de nevasta.

Acum esti prezent la o nunta la care chelnerii te asteapta cu pahare de sampanie,porumbeii albi stau aliniati de-o parte de alta a covorului rosu care duce catre intrarea intr-un luxos restaurant.Aici surpriza: o fata tanara si frumoasa s-a casatorit cu un barbat care i-ar putea fi tata.

Pasind pe ulitele unui sat ne intalnim cu o nunta traditionala,la care toata lumea canta si danseaza.Mirii sunt tineri si foarte bucurosi.De acum fiecare are propria viata,indiferent ca altii vor fi ferici iar altii nu.Unii vor pleca in vacanta in insule indepartate,iar altii vor avea un singur concediu pe an,dar in casa lor domneste fericirea si armonia.

O adiere de vant si ajungem intr-un moment in care toate acestea se termina.Expozitia este pe sfarsite.La final toate personajele care au participat la aceasta piesa pleca pe aceeasi usa. De acolo vor fi repartizati in functie de locul pe care l-au ocupat in aceasta expozitie catre alte 2 sectoare.

Acum mai priveste odata inapoi si gandeste-te cum vrei sa fii,caci calea in aceasta viata ti-o croiesti singur,iar destinul nu este decat centru unei roti de noroc.

Nu-si au sensul

Ma uit in jur….

Vad un sublim gri peste tot…

Voi ,oameni din acest oras,

Aveti doar nisip in loc de sentiment .

V-o zic in fata,

Caci nu va deosebiti

Cu nimic fata de-un canal.

Pe pereti,doar graff-urile

Mai au ceva bun de zis.

In rest,colonizati in apartamente

Pe etaje,se ascund jigodiile

Ce misuna in fiecare zi,

Pe strazi inguste,prafuite.

Ma uit la voi…

Si nu*mi inspirati decat….

O profunda mila.

Nu aveti curaj sa iesiti,

Din acel umil tipar

Sa va traiti si voi

Singura viata asa cum ar trebui.

Chiar nu ma intereseaza daca

Azi inghet de frig,

Maine n-o sa mai pot de cald,

Nu-mi pasa daca azi plang,

Maine sigur rad.

Omul contrastelor,iubind,

Absurdul traiesc,

O miime dintr-o secunda

Ca pe ultima clipire

Din aceasta idioata cursa

Numita viata.

Invatati si voi odata,

Sa renuntati la inhibitii

Prejudecati fara fundament

Nu-si au sensul

Intr-o viata scurta.