Era o seara calduta de mai, iar el masura parcul cu acelasi mers sec si sacadat, in lung si in lat. Era singur si avea o figura grava. Parcul era gol, iar aleea de langa rau era complet goala. Era un tablou inviat de verdele primaverii, de gingasia florilor si a razelor de soare. Sumbru si cu seriozitatea unui ins ce isi tradeaza varsta , el gandea undeva departe, prea departe pentru a admira toata vietatea din jurul lui. Gazele jucau prinsa in jurul gulerului sau, iar miresmele florilor ameteau apusul. In ochii lui ,peisajul era zugravit in gri, in putreziciunea lipsei de cromatica a individului nervii clocoteau intr-un urlet mut si prea banal pentru integritatea sa. Se asezase molcom pe o banca , si privi cu dispret raul. In apa licareau jucaus razele de soare ce odata ii limpezeau ochii plini de verdele sperantei....acum ii provocau doar disconfort si repulsie. Se lasa pe spate si pleopele obosite ii pansara ochii tristi. Visa...era undeva departe...undeva unde timpul era un fleac iar neplacerile erau maruntisuri nesemnificative. Era zburdalnic in vis, plin de viata si voiosie , plin de elan si de altruism..un contrast ce deranjeaza in extreme...asta era el...nimeniul celebru.. Visul ii framanta clipe demult trecute ce i-au bucurat sufletul. Traia visul intens desi ....piscaturile de tantari , si ghetele cu un numar mai mic, ii aduceau aminte de mizerabila-i prezenta. Continua cu stoicism sa fie sedat de bucuria trecutului, de chipul ei si de ce viziune optimista avea asupra viitorului. Aburii de alcool ingurgitat de el cu cateva minute inainte ii alinau visarea, iar intr-o stupida incercare de meditatie asupra eului, reusi sa nu mai viseze deloc. Nu regreta nimic din trecut, iar mimica fetei nu trada un caracter slab. In sedinta ad-hoc de autocunoastere, rumegase cu spor aspectele persoanei si caracterul sinelui. Rasuflase usurat , fara sa ajunga la o concluzie pertinenta. In apropiere auzise slab sunetul unor tocuri, nu prea inalte, de dama. Refuzase sa ii acorde atentie desi sunetul se apropia de el. Era un zgomot sacadat, intepat, dar totusi fin. Refuza total sa acorde atentie acestui aspect. Dama trecu rapid pe langa individ aruncand o privire scarbita prin ochii incarcati de rimel si creion dermatograf. In acelasi timp...el se trezi brusc, ca dintr-un cosmar de veci..deschise ochii, iar privirea lui fixa adulmeca izul de parfum fin... il stia pe de rost, ii aducea aminte precis de...ceva drag.. ...ea.... nu isi putea explica de ce un parfum asa de uzual si de comun sa ii aduca aminte de ceva considerat de el atat de frumos si unic. Isi facuse procese de constiinta ca e gresit sa asociezi anumite stari si sentimente cu un banal parfum purtat de o oarecare,.... de persoana careia (in frustrarea lui)....era aproape sigur ca a intalnit acea mireasma printr-o simpla intamplare banala de bazar. Ii rascolise strafundul acea doamna plimbareata. Ea nu si-ar fi putut inchipui niciodata ca ar putea intrerupe un dialog interior de o asemenea intensitate cu vaporii unui parfum de duzina. Realizase cu rusine cum aceste sentimente pot fi resuscitate de catre orice fleac. Isi netezi privirea cu mainile reci iar apoi ridicandu-se... plesni intr-un ras stupid de copil..dupa ce supraveghease rapid de jur inprejur absenta oricarui individ. Era distrat de baletul si naivitatea simturilor sale intr-o zi in care rutina ia carat in dric clipele desarte. Zambi larg privind spre cerul crepuscular...isi infipse pumnii in jacheta cu gulerul ridicat, si lovind cu bombeul ghetelor o piatra isi spuse: " e pur..si muove!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu