Se intampla intr-o zi rece a lui decembrie, undeva intr-un oras nins, ca eroul nostru sa isi sarbatoresca asteptata aniversare. Era nerabdator fara un motiv anume, insa contrar varstei inaintate ce o implinea, astepta demult aceasta zi. Tragand cu dispret draperia, privi cu ochii de smarald ferestrele ce incrustau ale frigului albe flori. Privi in gol, mai intai catre cer iar apoi catre mainile groase sustinute de calorifer, in care apa calda platita in avans la intretinere , circula zgomotos. Isi aprinse lumina si deschizand dulapul bine ferecat, adulmeca cu scarba mirosul pregnant de naftalina ieftina. Scoase rapid o tinuta de soi, purtata rar, doar la ocazii ce singur le considera speciale. Isi masura din priviri sacoul, iar dupa un semn aprobator al capului il aseza cu grija pe asternutul nefacut. Se deplasa in pasi de vals catre baie unde urma sa aibe loc schimbarea la fata a unui june prim. Dupa ritualul indelungat al dichisului, trantise cu eleganta usa si o incuie de doua ori. Era un domn respectabil, proaspat barbierit, parul inca prezent piepatanat corespunztor, iar tinuta impecabila contura un individ aspru de ordonat. Isi facuse loc rapid in isteria cetatenilor ce roiau din magazin in magazin cu un aer arogant si plin de el. Privea cu dispret tot ce misuna in jurul lui si savura cu deosebita placere privirile atintite de pe bulevard. Se simtea bine, in centrul atentiei, asa cum fusese obisnuit de o viata, in lumina reflectoarelor nu in spatele lor. Azi isi implinea varsta pe care nu credea ca o va petrece asa. Indreptat de spate cu o privire agera si cu ambele maini incaltate in manusi de piele, isi continua mersul apasat parca contempland dimineata. Isi continua plimbarea pana in parc, unde fulgii imbracasera peisajul intr-un pur alb. Cu grimasa caracteristica alungita pe chip, gandea ceva, parca cu acesi siguranta dar totusi bajbaind in anii ce au trecut.Mergea amestecandu-si clipe din prezent cu ganduri ce rasareau odinioara. La un moment dat isi opri din defilat picioarele imbalsamate de alifie vietnameza, si se aseza pe o banca aleator aleasa. Obosise, iar plamanii nechezau aburi plini pe narile mari. Privea fix, undeva in gol, dar strigatul unor plozi isterici ii demontasera linistea. Revenind brusc la realitate infipse mana in buzunarul de la piept al paltonului si scoase o plosca cu tarie. Sorbise cu nesat din ea iar apoi scrasnind din dinti inghiti brusc licoarea ce il incalzi instant. Parcul era gol, precum casuta sa postala, precum era si casa sa in care se considera strain. Puse plosca la loc si brusc isi schimbase starea, dezgolindu-si mainile intr-un gest brusc, si pocnindu-si fiecare deget in parte. Starea de calm era istorie iar framantarile dadusera buzna in starea incordata prezentata anterior. Nervozitatea atinse cote maxime, iar lacrimile ii irigau obrajii zbarciti de timp. Isi plangea singuratatea si orgoliul datorita caruia suferea.. scos din cutie in acea antepenultima zi a anului. Avea mustrari ce nu le putea ascunde sub omat si ganduri ce ii faramitau orice respect de sine. Isi blestemase neputinta inghitindu-si injuraturile pe rand iar vantul intetea frigul ce ii amplifica senzatia de gol. Isi amintea cu drag duminicile cu supa de pui aburinda in serviciul chinezesc cel mare.... copii cum zburdau voiosi in in jurul bradului inganand colindele plictisitoare, cum mirosea a cozonac facut de doamna lui cea draga. Ii era greu sa stearga acest peisaj ce se pierduse inghitit de timp. Pozitia lui de mandru cetatean cu datoriile la zi se strese, iar singuratatea il mustrase grav. Ramase singur intr-o lume in care rostul lui devenise nul. Scormonind nebun in buzunare se ridica in postura zvelta si injurand sporadic, gasi cateva fise in portofelul burdujit al pensionarului cumsecade. In pas alert, aproape galop tasni spre o cabina telefonica rugandu-se sa nu regrete ce avea de gand sa faca. Daduse buzna in prima cabina ce o intalni si cu privirea unui soim forma pe din cap un numar lung. Rasuflarea il chinuia iar eventualul raspuns, al unei voci blande cu numele unei luni de vara il nenoroceau odata cu tonul apelului. Nu stia ce urma sa zica, oricum erau prea multe de zis si totusi prea putine. Isi cronometra amagirea muscandu-si repetat buzele. Deodata cu un ton cald si departat o auzi.... inmarmurise...nu stia cu care anume forma sa inceapa o conversatie,... cu cineva odinioara atat de apropiat. Se balbaise , el in splendoarea lui se impiedicase de un salut banal, ....il recunoscuse, nu mai avea nici o scapare....iar in tandemul respiratiilor din receptor se strecura un scancet parca plans spunand: "Mult ti-a mai luat!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu