Pe unde umbli?

Mai copilas ratacit , stii unde ai ajuns?Esti pe blogul meu , da ..pe blogul lui Ygna.Un loc unde ma gasesti in fiecare litera , punct , virgula , si in fiecare spatiu.Un loc unde imaginatia mea isi atinge limitele inexistente.

luni, 26 octombrie 2009

Cu fericire despre nefericire


Ciudat sentiment m-a incercat azi, cand, in pofida faptului ca toate mergeau pe dos, mi-am pastrat cu demnitate zambetul si increderea. Am aplicat varianta naiva de a accepta toate inconvenientele cu un zambet. E o lume stramba, cu oameni impinsi de nevoi spre o prapastie a desconsiderarii aproapelui. Fiecare nod din gat l-am inghitit cu aceeasi seninatate, si cu aceeasi dezinvoltura. Dimineata mi-a alcatuit un portret sinistru al unei zile insorite de luni. Oamenii purtau aceleasi fete posomorate, aceleasi haine ponosite, aceleasi gazete de 2 bani citite pe furis. Totusi asta ma facut sa privesc totul cu detasare, sa nu se imprime radacinile rutinei si in psihicul meu. O stare de plutire si visare imi faceau curaj si avant in ceva ce nu avea sa fie deloc spectaculos , dar parca totusi intr-o lumina noua. O zi banala ca oricare alta, o zi in care poate nimeni nu ma va suna, o zi in care pot sa nu exist, sa fiu nimeniul absolut, dar totusi cineva.
Am admirat cum oameni nervosi suduiau alti oameni, mai nervosi. Am asistat cum fundul secretarei, astazi, era lat. Cu staruinta ,un amalgam de numere am adunat. Am fost strain de restul...... totul in jurul meu era fad, gol, nu reactionam la nimic, si nimic nu reactiona la mine. Sunt indispensabil de inexistent,..si totusi ma simt bine in pielea mea. Eram implinit, gol intr-un fel, dar linistit. Ceva imi dadea forta de a fi senin. De a fi impacat cu mine, de a nu dispune oamenii in categorii, de a nu vedea totul doar prin prisma mea. Cred ca am invatat sa pierd, tocmai pentru a invata sa imi castig increderea. O introspectie intr-un furnicar de vise, si totusi o concluzie pertinenta in urma atator framantari. Mi-am cizelat cu tact pacatele ce mi-au condimentat trecutul, si am rabufnit intr-un zambet naiv dar implinit. Am privit la timpul ce a trecut, cu o oarecare liniste si impacare. Si nu am avut nevoie de laude sa imi altoiasca starea. Cu un talent fantastic am reusit sa ma bucur de un lucru simplu , fara a fi umbrit de orgoliu si ranchiuna. Maine va fi o alta zi, cu alti oameni plictisiti, cu alte fete cu cizme, mai stralucitoare, cu prunci care se bucura de o noua zi cu soare, ......pentru umila mea prezenta intre ei, voi incerca ca din marunte fapte delicate ,sa imi cladesc un chip mai fericit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu