Povestea Anei si a Maiei

Povestea incepe asa .....
Era o duminica superba.... zi in care fetele obisnuiau sa se plimbe prin parc cu rolele.
Telefonul Maiei suna si ea raspunde fericita ... spera sa fie Ana , prietena ei , cu care se certase in urma cu cateva zile..La celalalt capat o voce trista ... poate mult prea trista pentru o ziua minunata care spera Maia sa urmeze....spune :``ANA A MURIT!!!``
Speriata Maia alerga spre casa Anei , parca nevenindu`i sa creada ce ea nu mai este.Ajunsa in fata usii , auzind plansete .. ezita sa intre fiindu`i teama de ce va urma...Intrand si vazandu`si prietena asa cum nu o credea niciodata ca o sa o vada ... izbucneste in plans...Toata lumea se uita la ea... parea o straina printre atatia oameni.
Maia se retrage in camera Anei ... pe noptiera gasi un plic alb ...Erau 2 poze...Ana si Maia cand erau mici .Trecuse atata vreme si totusi ramasesara cele mai bune prietene ..erau ca 2 surori..trecusera prin multe impreuna.Se pune jos si plange venindu`i in minte toate amintirile frumoase...Se simtea ca un copil care pierde tot ... se uita in gol dupa vagonul plin de fericire ce se indeparta usor...usor..durerea fiind tot mai mare.In cele din urma Maia adormi pe podeaua rece din camera Anei ...Fata ramase uitata in camera.In vis apar doi ingerasi ...erau ele...se jucau fericite.
Trezindu`se alearga spre camera unde era Ana dar observa ca toata lumea plecase la cimitir...Cu ochii in lacrimi , fata pleaca spre cimitir...
Urma sa`si vada prietena pentru ultima data...Ajunsa acolo, nori mari si gri acopereau cerul ...iar razele soarelui...se transformau in scurt timp in fulgere...
Vazand vremea urata , oamenii se retrag...Cu sufletul indoliat si plin de durere....ea ramane si printre miile de lacrimi,ce ii alunca de pe obraji pe mormantul udat deja de picaturile de ploaie , se tot intreb de ce tocmai prietena ei a trebuit sa devina inger...? De ce tocmai acum cand avea atata nevoie de ea..?Se uita spre cer si intreba:``oare cu ce ti-am gresit, Doamne?``
Isi amintea ca ultima data cand s-au vazut , s-au certat ,si-au spus lucruri ingrozitoare pe care acum le regreta ... Ar fi vrut sa ii ceara iertare...
Au trecut ani , au trecut ani ...si viata s-a schimbat...Acum Maia are familia ei ...2 copii minunati carora le povesteste mereu despre copilaria ei minunata traita impreuna cu ana....
Sfarsit ....!!!

poveste trista..

In, ochii ei te uiti mereu desi nu vezi cat ii este in fiecare zi de greu,
Dar ea lupta, micuta si corupta, inca de acum, copilaria ei este scrum,
Iar mama e doar un concept pierdut in fum...
Tatal: e frica de zi de zi, ce-i umple mica imparatie,
De aceea se tot uita spre cer si intreaba:
"Oare cu ce ti-am gresit eu tie?"
Desi vie...ea a uitat de mult cum e la joaca,
Cand cunosti doar durerea oare ce sa-ti mai placa,
Si aude in fiecare seara aceeasi placa obsesiva,
Aceeasi discutie ce deriva, in acte sadice ...
Daca te uiti bine ai zice, ca a trait deja doua vieti,
Doar un moment in pielea ei, ar fi de ajuns sa ingheti...
Definitiv, si sa regreti ca traiesti aceasta...
Nu-i trai... si ea spera inca in Rai,
Intr-un loc unde sa ai, de unde s-o iei de la capat,
Dar vai: iar vine clipa... e tarziu, si el revine acasa,
Banii s-au dus, frigideru e gol iar pe masa:
Doar sticle goale, iar el striga sparge si rupe tot in cale,
Si e trist... toate necazurile tale sunt nimic fata de ce simte
In ce sa mai crezi daca nu poti sa crezi in propriul parinte?
Si vad...
Inca o pasare isi pierde avantul, Si vad...
Inca... un sacrificiu uda pamantul, Si vad...
Inca un suflet distrus, oprit... Si vad...
Inca o speranta a murit, Si vad...
Inca un demon prinde puteri... Si vad...
Inca un inger vrea sa uite de el... Si vad...
Inca o zi de maine distrusa... Si vad...
Inca o pedeapsa neaplicata... Si vad...
Inca o lupta dusa... Si vad...
Inca o lupta castigata... Si vad...
Inca o pata... Si vad...
Inca o actiune uitata... Si vad...

Povesti triste...
Fac oameni nepasatori sa insiste...
In propria nepasare...
Si victimele cine le ajuta oare?
[Si victimele cine le ajuta oare?]

Povesti triste...

Am intalnit-o intr-o seara in metrou,
Si m-a facut sa simt un fior, ..wow..
O fetita singura intr-o lume nesigura si fara nici un erou,
Am intrebat-o ce-i cu ea,
Si m-a privit in ochi cu bagare de seama,
Incercand sa-si dea seama ce-nseamna, intrebarea mea,
Si daca nu cumva, ar fi mai bine sa nu raspunda la ea...
Si s-a oprit din a aluneca, stergandu-si lacrimile cu maneca,
Spunandu-mi ca n-are nimic,
De parca n-aveam dreptul sa-i stiu suferinta...
Mi-a spus ca e doar suparata un pic.
Dar albastrul din ochii ei mi-a picurat in suflet si m-a facut sa ma simt mic...
(Si atunci am inteles c-o doare)
M-am asezat langa ea si-am intrebat-o unde vrea sa coboare,
Dar m-a privit fara sa spuna ceva...
Iar eu as fi vrut sa-i spun:
"Fetitzo, daca tu ai fi fost Eva, am trai si acum intr-o lume pura"
Iar in loc i-am spus "N-ar trebui sa fii acasa?", si m-a privit cu ura...
Am inteles ca lucrurile nu sunt cum ar trebui sa fie
Tocmai acolo unde sufletul ar trebui sa stie, ce-i linistea...
Dar in mintea ei in locul unui camin cald era doar o casa pustie,
Iar culoarea copilariei era cenusie...
Tinea in mana poza unui om in varsta si era gata s-o sfasie,
Sperand ca o data cu ea o sa distruga si acea fasie...
Din viatza ei, care o face sa-si doreasca sa nu se fi nascut,Iar lacrimile ei ardeau mult prea mult,
Mai mult decat puteam eu sa indur,
Si ma zdruncina urletul ei tacut...
Iar atunci cand am plecat
Mi-am dorit doar sa pot s-o las fara trecut,
Si as salva-o...
As cumpara o aripa de inger...
Si as elibera-o...

Povesti triste...
Fac oameni nepasatori sa insiste...
In propria nepasare...
Si victimele cine le ajuta oare?
[Si victimele cine le ajuta oare?]

Povesti triste...

Vieti in etern se..
Pierd mereu si dispar...
Nu inteleg ce sa fac ..
Ca sa par ca imi pasa si parca,
Daca vreau sa te-ajut, nu-mi permiti...
As vrea sa privesti in sus, dar eziti...
Vieti [in etern],
Mereu dispar ...
Nu inteleg ce sa fac ca sa par ca...
Imi pasa, si parca,
Daca vreau sa te-ajut, nu-mi permiti...
As vrea sa privesti si tu in sus, dar eziti
Si...
Vieti [in etern],
Sa pierd mereu...
As vrea sa te-ajut...
Nu ma lasi...
Mi-e greu...

O poveste de dragoste

Intr-o zi de vara un baiatsi o fata se plimbau pe o alee.Deodata baiatul se oprii si-i spuse fetei ca vrea sa vorbeasca cu ea.Dupa ce luasera loc pe un scaun,bauatul spuse: -Stii.... dragostea noastra a fost o greseala...eu nu te iubesc.Am pe altcineva ... vroiam sa-ti spun de mult dar nu stiam cum. Baiatul a crezut ca fata va incepe sa planga si se pregatisa plece,pentru a nu-i vedea lacrimile ...Fata la apucat de mana si l-a rugat sa o asculte , dupa care se uita in ochii lui si ii spuse calm: -Sper s-o iubesti asa cum te iubesc si eu pe tine ....Dar cand dragostea ei se va stinge si inima ta va suferii si lacrimile-ti vor uda fata sa-ti aduci aminte de mine. Observand sinceritatea si glasul calm al fetei , el spuse : -De fapt ma asteptam ca vei plange si ca ma vei implora sa nu plec. -De ce sa te implor sa ramai , daca in inima ta nu mai e loc pentru mine ... Iar acum pleaca ......Dio ochii au inceput sa-i cada cate o lacrima.Fata stergea lacrimile si se uita cum baiatul se indeparteaza de ea ... A trecut 1 an , iar baiatul nicidecum nu si-o putea scoate din minti pe fata de pe alee , vorbele ei ... Permanent ii aparea in fata chipul ei ... isi aducea aminte pana si de clipele petrecute impreuna ... Intr-un moment isi dadu seama ca o iubea si ca inca o mai iubeste ... si se pornii sa o caute... In sfarsit o gasi... dar era prea tarziu ... o gasi intr-o biserica inconjurata de multa lume.Toti imbracati in haine negre cu lacrimi in ochi...se aproprie de sicriu si o vazu` neinsufletita... -Doamne de ce??!- striga el spre cer... -De ce ai luat-o , tocmai acuma cand mi-am dat seama ca o iubesc atat de mult ....fara ea viata nu are rost. De la multimea prezenta a aflat ca fata a decedat in urma unui accident rutier... Singuratatea ii ardea inima ... Nu mai putea suporta durerea si atunci a luat o lama si isi puse capat zilelor... Peste 3 zile la acceasi biserica , inconjurat de o multime de oameni, era sicriul baiatului ... Mormantul tanarului era alcatuit de cel al fetei ... la capul caruia statea un monument pe care scria : `` vom fii pe veci impreuna``.

Prieteni falsi

A trecut atata vreme si inca n-au disparut
Rasa de prieteni falsi ce n-as fi vrut sa-i fi avut
Am avut un prieten ce-l iubeam foarte mult
Ii povesteam la o prietena cat imi place sa-l ascult
Sa-l privesc,sa ii zambesc,sa ii spun cat il iubesc
Si-I marturiseam ei ca fara el nu traiesc
Ea ma asculta linistita si tacuta
Trebuia sa-mi dau seama ca este o prefacuta
Ea abia astepta momentul potrivit si-atunci
I-am vazut sarutandu-se,imi venea s-o bag in pungi
Dar n-am facut nimic,doar am trait momente grele,
l-am reclasificat la prieteni cu ghilimele
Am invatat sa support,viata e grea
Dar nu support un tradator,asta-i boala mea
Un tovaras te tradeaza,doar un caz din alea rele
Cu prieteni adevarati dar pusi in ghilimele…
Ai ce le trebuie,vor veni la tine
Ai ramas lefter,ai ramas doar tu cu tine
Ai nevoie de-ajutor,un prieten intervine
Te sapa subtil si ramai iar tu cu tine
Adevaratii prieteni sunt cu tine,dar nu-i cumpara
De rautatea guriilor rele ei te vor proteja
Se vor dovedi ca fiind o parte din viata ta
Daca te consideri falsul prieten te provoc…citeste mai departe
Fiecare ti-e tovaras si-ti vrea binele
Vor fi cu tine cat timp le areti hartiile
Dar cand se goleste portofelul
Te vor ocoli,te vor uita,isi vor atinge telul
Iti spun ca te vor ajuta dar stau in urma ta
La greu se vor lipi de altcineva,dar totusi nu te lasa
Invins…ai langa tine adevaratii prieteni si familia
Am patit si yo la fel cu o tovarasa pe care
Am ajutat-o cat am putut,i-am dat si de mancare
Dar s-a dovedit a fi o prietena pusa in ghilimele
Cand si-a batut joc de sentimentele mele
Dar acum am langa mine prietenii adevarati
M-am saturat sa fiu impinsa de-o parte si de alta
fara sa stiu cine-i fals si cine-mi tine partea
Nu stiu cui sa ii zic un secret,sa nu fiu data in gat,
de-aia nu mai zic nimic,m-am hotarat!
De multe ori m-am abtinut sa nu ma bat sau sa lovesc,
De cate ori am fost tradata,mintita,si-I multumesc,
Tatalui Ceresc ca i-as fi ucis far’ sa clipesc
Zambesc pe dinafara,pe dinauntru-nebunesc
Prietenii pe care-i am acum langa mine
Ma ajuta,ma indruma sa fac doar lucruri bune
Nu i-as lasa,nu i-as schimba pentru nimic
Sa schimbe prietenii pentru unii e un tic
Tac si ii privesc pe ceilalti cum se sapa
Intre ei…furandu-si chiar si ultimul gram de apa
Deaia nu le spun problemele mele
Pentru ca se incadreaza la prieteni pusi in ghilimele

Toamna

Am sperat,ca poate de data asta va fi diferit,

Am sperat,ca poate anul acesta nu va mai veni toamna,iar vara se va mai lungii inca 3 luni.

Dar,totul a fost doar o speranta...nimic real...doar un vis

Un vis care speram sa se indeplineasca

O data cu toamna nu vine numai frigul,ploile...

Vine si suferinta.

Acea suferinta de a pierde pe cineva

Nu pentru toata viata,

Doar pentru cateva luni

Dar nimeni nu stie cate luni...

Si totusi daca ar stii,lunile par ani,par secole,atunci cand nu este langa tine acea persoana draga,

Acel prieten...

A trecut ...

A trecut si aceasta vacanta

Au trecut acele clipe minunate petrecute cu prietenii,

Acele zile in care hoinaream si ne distram,

Acele zile in care nimic nu mai conta.

Acele zile in care am cunoscut oameni noi,oameni care nu as fi crezut ca existau pana atunci

Iar aceste persoane m-au schimbat,

M-au schimbat in ceea ce sunt acum...

Vad lumea altfel,vad totul intr-un cu totul alt mod decat cel pe care il vedeam inainte

Dar totul trecut odata cu sosirea toamnei...

Au ramas doar amintirile...

Dar totusi sper ca vara viitoare sa fie la fel

Si sa pot face ceea ce acum nu am putut...

Nu am crezut

Nu am crezut niciodata ca voi ajunge pana aici...

Ca voi fi pusa in aceasta situatie...

In situatia de a nu putea face nimic pentru cineva.

Si vrei sa lupti

Si vrei sa fie bine,

Dar nu poti

Pentru ca deja ai facut tot ce ai putut,

Ai ajuns la o limita,

La o limita care nu este pusa de tine

Ci este pusa de viata

Vine un timp in care esti legat si de maini si de picioare

Si chiar nu poti face nimic

Regreti,suferi,plangi,dar tot nu se schimba nimic

Si totul pentru ce?

Pentru un orgoliu!

Pentru ca unii sunt prea mandrii de a renunta la orgoliu pentru propria sa fericire.....

his world!

Poveste

Durerea de stomac cu care s-a trezit nu se datora oboselii sau a mancarii , ci mai degraba din cauza evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea . Astazi trebuia sa incheie o relatzie ce dura de 2 ani de zile….si chiar considera ca a ramas tarziu. Trebuia sa se termine.
-"Nu vreau sa o neindreptatesc nici pe ea .Nu sunt eu unic in lumea asta . Nu sunt nici prea frumos nici prea destept , dar am facut tot ce imi statea in puteri ca totul sa fie bine .Sa nu se termine."
Tanarul simtea ca durerea de stomac se accentueaza . Simtea ca se sufoca . S-a imbracat repede si a iesit . Nu a lasat-o niciodata sa astepte pana acum si nu putea sa o faca nici de data asta .Era o zi ploioasa de aprilie.In cateva minute a ajuns la locul intalnirii , ca de obicei ajunsese primul . Dupa cateva minute o vede apropiindu-se pe iubita lui . Se hotarasc sa mearga la un café.-"Mi-e frig" zise fata ... de fapt acesta a fost singurul cuvant rostit pana ce au ajuns la café .-"Vrei sa-mi zici ceva?" zise fata uitandu-se in ochii lui ." Da."zise el.Fata devenise curioasa. " Pai,zi-mi o data ce mai stai ! " spuse ea iritata. Tanarul ofta si o intreba : " Pana unde crezi ca va merge asta? sau mai bine zis crezi ca suntem o pereche potrivita? "-" De ce simti nevoia sa ma intrebi asta? " zise ea.- "Draga mea , itzi amintesti ca te-am sunat acum cateva zile ? Cred ca era in jur de 11 noaptea"-" Imi amintesc " zise ea. Si tanarul , fara sa mai astepte ca ea sa raspunda continua : " In noaptea aia ma gandeam la tine , ca de obicei … iti scrisesem o poezie si am vrut sa ti-o spun la telefon , cand te-am sunat nici nu m-ai lasat sa ti-o spun . Mi-ai spus ca " ce! nu am alta treaba decat sa te sun la ora aia?? " . In momentul acela m-am simtit ca un bocseur care primeste catziva pumni in cap si cade jos… dar doar am tacut ,mi-am cerut scuze si am inchis telefonul . Si am mai avut multe certuri asemanatoare cu asta . Si mai tii minte cand m-am inbolnavit si Cristina mi-a zis ca sunt foarte norocos ca tu o sa ai grija de mine . Si tu i-ai zis : " nu am alta treaba ? dar ce eu sunt infirmiera ? el nu are mama ?"Fata zise : " da , dar ce legatura au astea , de ce m-i le spui acum ?? stii ca asha sunt eu ... nu-mi place romantismul . Si in plus am eu fatza de infirmiera?"
El ii raspunse razand : " nu draga mea , nu ai fatza de infirmiera ... si cu inima pe care o portzi chiar de ai vrea nu ai putea fii infirmiera… "Si continua : " Pana acum de cate ori m-ai sunat de dimineatza sau noaptea tarziu ca sa imi spui cuvinte de dragoste ? De cate ori mi-ai trimis un mesaj pe telefon ? poate ca nu iti place romantismul , dar nu-ti place nici sa-i faci fericiti pe oamenii care te iubesc ? Pe cand eu mai presus de tine imi place sa-i fac fericiti pe cei din jurul meu . De cand suntem impreuna mereu am avut un mesaj de dragoste pentru tine stii .. noi doi suntem ca albul si negrul ..Fata intelesese deja : " Adica vrei sa fiu poeta? "Tanarul zambi gandindu-se ce hotatare buna a luat despartindu-se de ea."Nu draga mea … nu vreau sa fii poeta . Chiar daca ai vrea nu ai putea , dar noi trebuie sa ne despartim .Cred ca ar fi mai bine pentru amandoi.Tanara a inlemnit .... " Dar eu te iubesc si credeam ca ma iubesti si tu … "Tanarul ofta : " Nu draga mea ... tu doar credeai ca ma iubesti . Daca ma iubeai acum nu discutam lucrurile acestea … "
Fetei ii dadusera lacrimile . Tanarul scoase o batista si i-o intinse fetei . " Bine … asha sa fie ! Sper ca nu ma lasi pentru alta ! "Tanarul : " Cum poti sa crezi asta ? Pana acum nu a existat alta fata pentru mine si nici nu va exista alta o perioada lunga de timp . " Si cei doi tineri ,care s-au asezat la masa fiind iubitzi , acuma stateau ca 2 straini . Dupa cateva momente de liniste tanara zise : " Cred ca ar fi mai bine sa plecam " . Tanarul spuse ca el vrea sa mai ramana un pic singur … si se mai imbratisara o data inainte de a se desparti pentru totdeauna ...Cand fata s-a departat tanarul incepu sa tremure , desi ploaia se oprise de mult . Incepu sa se roage incet : " Doamne , da-mi putere … "
Si-a amintit de prieteni . De ce ii spusesera ei , ca nu se potrivesc , ca au caractere diferite . Dar a facut alegerea buna ... Orele au trecut . Si locul soarelui si al ploii l-au luat stelele .Nu-i zise nimic mamei lui care l-a intampinat la usha si se duse direct in camera lui . Clipele treceau greu si el inca se mai gandea la momentul despartirii dar a 2 a zi trebuia sa se scoale devreme sa plece la munca . Si a atzipit .Se trezi la ora 7 . Tocmai cand sa iasa din casa se uita la telefonul mobil si vazu ca are 10 apelui nepreluate si un mesaj nou . Nu auzise telefonul pentru ca era foarte obosit . Se uita la mesaj ; si vazu ca venise de la "Sufletzel" - astfel o alinta el pe iubita lui . " Am invatzat sa iubesc tot ce era al meu . Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam . Numai fara tine nu pot sa traiesc . Iti jur dragul meu , doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine ... Adio dragostea mea ! " Tanarul s-a mirat . Era pentru prima data cand ea ii trimitea un mesaj . S-a uitat la ce ora a fost trimis mesajul si a vazut ca fusese trimis la ora 05.00 . Incepu sa rada in hohote ... nu se astepta la asha ceva ... fusese luat prin surprindere … forma repede numarul ei dar a raspuns o voce straina : " As putea sa vorbesc cu Cristina ? "Persoana care a raspuns izbucni in plans : " Eu sunt mama ei … fetitza mea s-a sinucis aseara ! A tot sunat pe cineva toata noaptea ... cand am vazut dimineatza ca lumina din camera ei este inca aprinsa am intrat dar fetitza mea se spanzurase !! "Tanarul simti ca totul in jurul lui se prabuseste .

- Dupa cateva luni ... -
2 medici vorbesc : Unul intreaba de starea de sanatate a unui dintre bolnavi : baiatul ala ... m-i l-au adus acum 3 luni . O fata s-a sinucis din cauza lui . Si din ziua aia nu - si lasa din mana telefonul mobil si tot trimite mesaje . Acum cateva zile am fost curios si i-am luat noaptea telefonul din mana sa ma uit la numar dar numarul ala e anulat de 3 luni . Am gasit ultimul mesaj care ii venise :"Am invatzat sa iubesc tot ce era al meu . Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam . Numai fara tine nu pot sa traiesc . Iti jur dragul meu , doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine … Adïo dragostea mea!"

Viata comparata cu o calatorie cu trenul

Viata este ca o calatorie cu trenul:urcam si coboram des, exista accidente, surprize palcute la unele statii si tristete adanca la altele.Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastri:parintii nostri.Din pacate, adevarul este altfel.Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.E drept ca in tren urca alte persoane care ne vor ocupa un rol important in calotoria noastra .Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta.Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei.Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic .....Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat.Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre .Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor.Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.Nu face nimic, asa este calatoria:plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri.... ... dar fara intoarcere.Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil.Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei...Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga .Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi.Cred ca o sa fiu cuprinsa de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren ... Da, cred ca acest lucru.Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa.Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie.Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosin , cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.Ceea ce ma face fericita este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala.Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe.Celor care sunt parte a trenului meu , le doresc calatorie placuta !