Oare?

Oare cuiva ii pasa de mine?
Oare cineva vede ca exist?
Va spun eu :NU

Nimanui nu ii pasa de mine,
Nimeni nu vede ca exist
NIMENI...

Oare ei vad cat doare?
Cat doare sa nu ai pe nimeni,
Sa nu ai incredere in nimeni?
Dar totusi sa speri...
Si totusi ce faci cu speranta?

Eu intotdeauna spuneam "ca speranta moare ultima"
Acum observ ca este deja in sicriu....

Trec peste

Pana acum mi-a pasat de toti din
jurul meu,

Mi-a pasat de viata acelor asa
zisi prieteni

DAR GATA!

O sa merg mai departe fara sa imi
mai pese de ceva

O sa imi pese doar de cei carora
le-au pasat de mine

Simfonie de toamna

Mi-am permis sa visez,
in inserarea unei toamne
ca aceasta
ca o alta care-i chiar
in sufletul meu...

Dupa ce clipele au trecut
te-am gonit
si din mana rece
ti-a cazut
trandafirul amintirilor.
Am alergat
in trecutul fantastic
si din nou,
din ochi mi-a cazut
o lacrima.
Te pierd,
te regasesc...

Toamna...

Ascult aceeasi simfonie a ploii
pe care
o simt vibrand
in coardele din suflet.
Tremur, mi-e frig, mi-e frica...
Mi-e frica de mine,
de toamna, de ploaie
de frunze moarte.

Tacere...
Se-aude zgomot de pasi,
oare sunt pasii tai?
sa sper iar?
Nu...
si daca totusi
sunt pasii tai?

... Era doar ploaia
cine ma striga?
stiu. nu esti tu.
tu nu ma strigi niciodata asa.
si-atunci
cine ma striga?

Amintiri,
nu ma mai chemati!
nu voi veni
nu vreau sa vin.
si totusi...

Da... te mai aud
si astazi iubire
iti mai zaresc si astazi
chipul ascuns dupa un suras,
te mai caut si azi
pe strazile pustii
te mai simt, inca
in cantecul ploii...
da, da' nu ca ieri.
Incepi sa devi o simpla
amintire de azi,
mai mult ca ieri,
mai putin decat maine.

Stiu,
mi-e dor de tine
de dezmortirea talcuita
a fluturilor,
dar mi-e dor
sa fiu fericita,
mi-e dor sa zambesc
mi-e dor
de VIATA!

Privesc cum ploua
cu stropi fericiti
ca vor fi impreuna...
Se aud
ecouri seci
in toate ungherele
sufletului meu.
Si stropii par a cobori
pentru a se uni
cu vesnicia...

Se lasa noaptea...
in curand,
totul va reincepe!

Prea tarziu... !

Aceasta este o poveste de dragoste dintre un baiat si o fata ... care erau cei mai buni prieteni.
Intr-o zi ei vorbeau pe mess:
-[fata] Pot sa te intreb ceva?
-[baiatul] Da
-[fata] Ma placi?
-[baiatul] Da , esti prietena mea cea mai buna
-[fata] Ma iubesti?
-[baiatul] ... nustiu
-[fata] Trebuie sa plec , vorbim mai incolo.
Inainte ca el sa mai poata sa spuna ceva fata a iesit.
A doua zi la scoala baiatul era la locul lor de intalnire ... dar ea nu a aparut.El a intrebat de ea, dar nimeni nu a stiut sa-i raspunda.Dupa scoala s-a dus la ea acasa ... a batut la usa....Ea a deschis
-[el] De ce nu ai venit la scoala?
-[ea] Sunt bolnava
-[el] Ce s-a intamplat?Tu intotdeauna imi spuneai cand lipsesti...
-[ea] De ce ti-as spune cand lipsesc, daca tu nu poti sa-mi spui daca ma iubesti? Fata a trantit usa...
A doua zi a venit la scoala.. El a vazut-o si cand a vrut sa se duca sa-i spuna ce simte ... a vazut-o cu altul.In final a venit la ea:
-[el] Credeam ca ma iubesti
-[ea] Ce rost are sa iubesti pe cineva care nu te iubeste?
-[el] Ai dreptate , nu te iubesc.
Baiatul pleca si fata nu il mai vazu o saptamna..Ea s-a dus la el acsa si a batut la usa...o femeie deschide:
- El este acasa?
- Nu mai locuieste aici..
Fata fugi acasa si intra pe mess,era offline, ii lasa un mesaj:`De ce nu mi-ai spus ca pleci?Eram cei mai buni prieteni, ne spuneam totul...``
A doua zi se intalneste cu prietenii ei...:
-Ai auzit ce s-a intamplat?
-[ea] Ce?
-El a plecat cu familia in vacanta si avionul s-a prabusit...a murit.
Fata a cazut la pamant si a inceput sa planga...
Cand a ajuns acasa ... primise un mesaj, era de la el : ``Intotdeauna te-am iubit,te iubesc si te voi iubi mereu.Esti inima mea, si dragostea ta imi curge prin vene...Insemni totul pentru mine si nu o sa las nimic niciodata sa te raneasca ... te iubesc ``
Ea i-a raspuns : ``si eu te iubesc!``

O persoana pe care o iubesti cu adevarat vine o data in viata... Asa ca spunei inainte sa fie PREA TARZIU!

Ce ne aduce varsta de 18 ani

Cati dintre cei ce au implinit 18 ani s-or fi gandit vreodata: “GATA!!! De azi pot sa fac urmatoarele: sa-mi iau permis de conducere, sa beau legal, sa … etc.”? Probabil ca majoritatea se gandeste doar la aceste doua lucruri, ele fiind cele mai importante pentru un tanar teribilist. Lista nu e chiar asa scurta, de fapt ea poate fi destul de mare…

Varsta de 18 ani aduce mai multe decat Mos Craciun.

Dreptul la votat cretini din politica

Personal nu sunt entuziasmat ca peste cateva luni o sa am dreptul la vot… dar este un lucru pe care mi-l aduce varsta de 18 ani si ma pot folosi de el ca sa ma distrez. Eu o sa ma duc sa votez cu Becali caci vreau sa traiesc intr-o Romanie in care daca nu ma inchin la toate bisericile de pe strada sunt amendat!

Abia astept sa pun mana pe stampila aia pe care scrie “tatoV”!

Dreptul de a te imbata in orice local

Odata cu varsta de 18 ani ti se da dreptul de a consuma alcool in orice local. Deci pe scurt o sa ma pot imbata ca un porcusor legal atat timp cat ma tin buzunarele sa-mi cumpar alcool.

Daca ai 18 ani esti un alcoolic legal si poti sa te lauzi cu asta, pana acum erai doar un alcoolic ilegal.

Dreptul de a trece pe rosu cu masina de tuns iarba

Nu cred ca ai nevoie de 18 ani ca sa “conduci” o masina de tuns iarba, dar cu siguranta ai nevoie de 18 ca sa iti iei permisul de conducere si sa ai voie sa conduci o Dacie.

Exista cateva tipuri de tineri care-si iau permisul la 18 ani. Cei ce isi iau permisul si se lauda cu el la prieteni, dar nu conduc niciodata. Cei care se duc sa-si ia permisul de 10 ori si pica constant. Cei care dupa ce-si iau permisul dand mita trec doar pe rosu pentru ca ei sunt smecheri si au masina “bazata”.

Sex, Drugs and Rock&Roll

In unele tari poti sa te droghezi legal la varsta de 18 ani – vezi Olanda.

Ah, chiar, stiati ca Bangladeshul n-are nicio lege privind drogurile?

R E S P O N S A B I L I T A T I

Partea neagra din lista cu “Ce ne aduce varsta de 18 ani” este chiar asta… In caz ca va intrebati unde era.

Odata ce faci 18 anisori parintii incep sa te dea jos din patul lor si se gandesc sa-ti faca propria camera… dar tu, fricos fiind, noaptea tot la ei in pat te duci. Incepi sa ai din ce in ce mai multe responsabilitati si este posibil ca parintii sa sufere de un tic nervos repetand urmatoarele la nesfarsit: “Fiule, ia intretine-ne tu pe noi acuma, noi te-am intretinut pana acum!”.

Eu cred ca prefer sa raman ne-major. Imi place sa beau ilegal, sa ma droghez ilegal, de condus nu conduc… Inca cateva luni de viata buna!

Din lumea celor care nu cuvanta

Se intampla intr-o zi rece a lui decembrie, undeva intr-un oras nins, ca eroul nostru sa isi sarbatoresca asteptata aniversare. Era nerabdator fara un motiv anume, insa contrar varstei inaintate ce o implinea, astepta demult aceasta zi. Tragand cu dispret draperia, privi cu ochii de smarald ferestrele ce incrustau ale frigului albe flori. Privi in gol, mai intai catre cer iar apoi catre mainile groase sustinute de calorifer, in care apa calda platita in avans la intretinere , circula zgomotos. Isi aprinse lumina si deschizand dulapul bine ferecat, adulmeca cu scarba mirosul pregnant de naftalina ieftina. Scoase rapid o tinuta de soi, purtata rar, doar la ocazii ce singur le considera speciale. Isi masura din priviri sacoul, iar dupa un semn aprobator al capului il aseza cu grija pe asternutul nefacut. Se deplasa in pasi de vals catre baie unde urma sa aibe loc schimbarea la fata a unui june prim. Dupa ritualul indelungat al dichisului, trantise cu eleganta usa si o incuie de doua ori. Era un domn respectabil, proaspat barbierit, parul inca prezent piepatanat corespunztor, iar tinuta impecabila contura un individ aspru de ordonat. Isi facuse loc rapid in isteria cetatenilor ce roiau din magazin in magazin cu un aer arogant si plin de el. Privea cu dispret tot ce misuna in jurul lui si savura cu deosebita placere privirile atintite de pe bulevard. Se simtea bine, in centrul atentiei, asa cum fusese obisnuit de o viata, in lumina reflectoarelor nu in spatele lor. Azi isi implinea varsta pe care nu credea ca o va petrece asa. Indreptat de spate cu o privire agera si cu ambele maini incaltate in manusi de piele, isi continua mersul apasat parca contempland dimineata. Isi continua plimbarea pana in parc, unde fulgii imbracasera peisajul intr-un pur alb. Cu grimasa caracteristica alungita pe chip, gandea ceva, parca cu acesi siguranta dar totusi bajbaind in anii ce au trecut.Mergea amestecandu-si clipe din prezent cu ganduri ce rasareau odinioara. La un moment dat isi opri din defilat picioarele imbalsamate de alifie vietnameza, si se aseza pe o banca aleator aleasa. Obosise, iar plamanii nechezau aburi plini pe narile mari. Privea fix, undeva in gol, dar strigatul unor plozi isterici ii demontasera linistea. Revenind brusc la realitate infipse mana in buzunarul de la piept al paltonului si scoase o plosca cu tarie. Sorbise cu nesat din ea iar apoi scrasnind din dinti inghiti brusc licoarea ce il incalzi instant. Parcul era gol, precum casuta sa postala, precum era si casa sa in care se considera strain. Puse plosca la loc si brusc isi schimbase starea, dezgolindu-si mainile intr-un gest brusc, si pocnindu-si fiecare deget in parte. Starea de calm era istorie iar framantarile dadusera buzna in starea incordata prezentata anterior. Nervozitatea atinse cote maxime, iar lacrimile ii irigau obrajii zbarciti de timp. Isi plangea singuratatea si orgoliul datorita caruia suferea.. scos din cutie in acea antepenultima zi a anului. Avea mustrari ce nu le putea ascunde sub omat si ganduri ce ii faramitau orice respect de sine. Isi blestemase neputinta inghitindu-si injuraturile pe rand iar vantul intetea frigul ce ii amplifica senzatia de gol. Isi amintea cu drag duminicile cu supa de pui aburinda in serviciul chinezesc cel mare.... copii cum zburdau voiosi in in jurul bradului inganand colindele plictisitoare, cum mirosea a cozonac facut de doamna lui cea draga. Ii era greu sa stearga acest peisaj ce se pierduse inghitit de timp. Pozitia lui de mandru cetatean cu datoriile la zi se strese, iar singuratatea il mustrase grav. Ramase singur intr-o lume in care rostul lui devenise nul. Scormonind nebun in buzunare se ridica in postura zvelta si injurand sporadic, gasi cateva fise in portofelul burdujit al pensionarului cumsecade. In pas alert, aproape galop tasni spre o cabina telefonica rugandu-se sa nu regrete ce avea de gand sa faca. Daduse buzna in prima cabina ce o intalni si cu privirea unui soim forma pe din cap un numar lung. Rasuflarea il chinuia iar eventualul raspuns, al unei voci blande cu numele unei luni de vara il nenoroceau odata cu tonul apelului. Nu stia ce urma sa zica, oricum erau prea multe de zis si totusi prea putine. Isi cronometra amagirea muscandu-si repetat buzele. Deodata cu un ton cald si departat o auzi.... inmarmurise...nu stia cu care anume forma sa inceapa o conversatie,... cu cineva odinioara atat de apropiat. Se balbaise , el in splendoarea lui se impiedicase de un salut banal, ....il recunoscuse, nu mai avea nici o scapare....iar in tandemul respiratiilor din receptor se strecura un scancet parca plans spunand: "Mult ti-a mai luat!"

Lectia...

Cu retinerile de rigoare ma gandeam in ultimele zile la un aspect groaznic de frumos al singuratatii.
Singurateatea nu creste in vaza, sau in albume de fotografii in care toate fetele bronzate zambesc la indemnul cretin al fotografului.
Nu e singuratatea ciumatilor din vechile scripturi si nici izolarea pusnicilor in munti pentru cautarea credintei absolute. E singuratatea mea, singuratea fiecaruia care se spovedeste in oglinda aburinda cu prilejul ritualului de barbierire al obrazului, ce va fi prezentat in aburi de colonie, luni la birou.
Un ritual bizar al tabieturilor absolut inutile intr-o imagine de duzina a unui functionar.
Singuratatea se inavata greu si se invata neaparat inconjurat de ceilalti, inconjurat de reclame care te invata sa zambesti iar pozitivismul societatii capitaliste de consum iti armonizau traiul chiar in timp ce tu dormeai. E crud sentimentul de autocunoastere si probabil varsta isi inpune anumite intrebari demult uitate. Multe sentimente si detalii sunt simtitor evidentiate in solitudine. Detaliile unei zile deloc obisnuite lasa loc de intrebari si elimina sporadic variantele aberante de raspuns.
Singuratatea iti schimba felul in care priveai stamb prin prisma celor drepti, iti lasa loc de interpretare si in acelasi timp se confrunta cu tine. Te lupti cu un curent turbat de identificare a propriului "eu" intr-o lume a trendurilor de tot soiul. Singurul si-a dat libertatea de a gandi, sau se amageste in iluzia unei idei obiective. Absenta care iti aduce privilegiul de a te simti singur este acea "binecuvantare" pe care o punem pe seama unor chipuri dragi din care asteptam natang cuvintele care intaresc ideea de bunastare. Recurgem la hilare forme de a ne zugravi singuratatea.... ne tundem, cioplim in ulite acelasi numar par de pasi, decupam fluturi din priviri pe pajistile verzi, clatim cu roua ochii in tinere dimineti si ne cufundam profund in acorduri ce parca ne intregesc.
Sadim cu truda sperante in viitor si ne lasam dusi de val, trezindu-ne cu cearcane ce parca iti aduc aminte ca timpul nu te va ierta. Singuratea e libera de timp si patiu, e partenerul ideal de trai in conformitate cu spiritul modern. Ea iti acorda timpul aferent, te surprinde in stadiul de reflectare aspura aberatiilor de zi cu zi, iti lungeste orele in agonia plictiselilor cotidiene. Iti ascute spiritul critic insa folosita necorespunzator si in doze mari, poate alcatui structuri solide de paranoia si anxietate.
Ma amuza la maxim tipul publicatiilor de genul: "cum sa depasesti situatia prin 10 pasi simpli"
Imi imaginam brainstorming-ul programat de catre un redactor intr-o zi de luni. Si sa imi fie cu iertare, dar sfaturile unei gospodine optimiste trecute de menopauza, ma ajuta la fel de mult precum ma intereseaza produsul intern brut al Republicii Democrate Congo. Revenind la subiectul initial si fara concluzii pripite sau cliseice ma rezum prin a va aduce aminte ca singuratatea nu e boala sau (faptul de a fi singur ; starea celui care trăieşte singuratic ; izolare morală,loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (şi de animale); pustietate; izolare), poate insemna si faptul ca esti atat de sufocat de toate antonimele celor enumerate mai sus incat iti preferi eticheta de singur.

Cu fericire despre nefericire

Ciudat sentiment m-a incercat azi, cand, in pofida faptului ca toate mergeau pe dos, mi-am pastrat cu demnitate zambetul si increderea. Am aplicat varianta naiva de a accepta toate inconvenientele cu un zambet. E o lume stramba, cu oameni impinsi de nevoi spre o prapastie a desconsiderarii aproapelui. Fiecare nod din gat l-am inghitit cu aceeasi seninatate, si cu aceeasi dezinvoltura. Dimineata mi-a alcatuit un portret sinistru al unei zile insorite de luni. Oamenii purtau aceleasi fete posomorate, aceleasi haine ponosite, aceleasi gazete de 2 bani citite pe furis. Totusi asta ma facut sa privesc totul cu detasare, sa nu se imprime radacinile rutinei si in psihicul meu. O stare de plutire si visare imi faceau curaj si avant in ceva ce nu avea sa fie deloc spectaculos , dar parca totusi intr-o lumina noua. O zi banala ca oricare alta, o zi in care poate nimeni nu ma va suna, o zi in care pot sa nu exist, sa fiu nimeniul absolut, dar totusi cineva.

Am admirat cum oameni nervosi suduiau alti oameni, mai nervosi. Am asistat cum fundul secretarei, astazi, era lat. Cu staruinta ,un amalgam de numere am adunat. Am fost strain de restul...... totul in jurul meu era fad, gol, nu reactionam la nimic, si nimic nu reactiona la mine. Sunt indispensabil de inexistent,..si totusi ma simt bine in pielea mea. Eram implinit, gol intr-un fel, dar linistit. Ceva imi dadea forta de a fi senin. De a fi impacat cu mine, de a nu dispune oamenii in categorii, de a nu vedea totul doar prin prisma mea. Cred ca am invatat sa pierd, tocmai pentru a invata sa imi castig increderea. O introspectie intr-un furnicar de vise, si totusi o concluzie pertinenta in urma atator framantari. Mi-am cizelat cu tact pacatele ce mi-au condimentat trecutul, si am rabufnit intr-un zambet naiv dar implinit. Am privit la timpul ce a trecut, cu o oarecare liniste si impacare. Si nu am avut nevoie de laude sa imi altoiasca starea. Cu un talent fantastic am reusit sa ma bucur de un lucru simplu , fara a fi umbrit de orgoliu si ranchiuna. Maine va fi o alta zi, cu alti oameni plictisiti, cu alte fete cu cizme, mai stralucitoare, cu prunci care se bucura de o noua zi cu soare, ......pentru umila mea prezenta intre ei, voi incerca ca din marunte fapte delicate ,sa imi cladesc un chip mai fericit.

Zbor deasupra unui cuib de cruci

Era o seara calduta de mai, iar el masura parcul cu acelasi mers sec si sacadat, in lung si in lat. Era singur si avea o figura grava. Parcul era gol, iar aleea de langa rau era complet goala. Era un tablou inviat de verdele primaverii, de gingasia florilor si a razelor de soare. Sumbru si cu seriozitatea unui ins ce isi tradeaza varsta , el gandea undeva departe, prea departe pentru a admira toata vietatea din jurul lui. Gazele jucau prinsa in jurul gulerului sau, iar miresmele florilor ameteau apusul. In ochii lui ,peisajul era zugravit in gri, in putreziciunea lipsei de cromatica a individului nervii clocoteau intr-un urlet mut si prea banal pentru integritatea sa. Se asezase molcom pe o banca , si privi cu dispret raul. In apa licareau jucaus razele de soare ce odata ii limpezeau ochii plini de verdele sperantei....acum ii provocau doar disconfort si repulsie. Se lasa pe spate si pleopele obosite ii pansara ochii tristi. Visa...era undeva departe...undeva unde timpul era un fleac iar neplacerile erau maruntisuri nesemnificative. Era zburdalnic in vis, plin de viata si voiosie , plin de elan si de altruism..un contrast ce deranjeaza in extreme...asta era el...nimeniul celebru.. Visul ii framanta clipe demult trecute ce i-au bucurat sufletul. Traia visul intens desi ....piscaturile de tantari , si ghetele cu un numar mai mic, ii aduceau aminte de mizerabila-i prezenta. Continua cu stoicism sa fie sedat de bucuria trecutului, de chipul ei si de ce viziune optimista avea asupra viitorului. Aburii de alcool ingurgitat de el cu cateva minute inainte ii alinau visarea, iar intr-o stupida incercare de meditatie asupra eului, reusi sa nu mai viseze deloc. Nu regreta nimic din trecut, iar mimica fetei nu trada un caracter slab. In sedinta ad-hoc de autocunoastere, rumegase cu spor aspectele persoanei si caracterul sinelui. Rasuflase usurat , fara sa ajunga la o concluzie pertinenta. In apropiere auzise slab sunetul unor tocuri, nu prea inalte, de dama. Refuzase sa ii acorde atentie desi sunetul se apropia de el. Era un zgomot sacadat, intepat, dar totusi fin. Refuza total sa acorde atentie acestui aspect. Dama trecu rapid pe langa individ aruncand o privire scarbita prin ochii incarcati de rimel si creion dermatograf. In acelasi timp...el se trezi brusc, ca dintr-un cosmar de veci..deschise ochii, iar privirea lui fixa adulmeca izul de parfum fin... il stia pe de rost, ii aducea aminte precis de...ceva drag.. ...ea.... nu isi putea explica de ce un parfum asa de uzual si de comun sa ii aduca aminte de ceva considerat de el atat de frumos si unic. Isi facuse procese de constiinta ca e gresit sa asociezi anumite stari si sentimente cu un banal parfum purtat de o oarecare,.... de persoana careia (in frustrarea lui)....era aproape sigur ca a intalnit acea mireasma printr-o simpla intamplare banala de bazar. Ii rascolise strafundul acea doamna plimbareata. Ea nu si-ar fi putut inchipui niciodata ca ar putea intrerupe un dialog interior de o asemenea intensitate cu vaporii unui parfum de duzina. Realizase cu rusine cum aceste sentimente pot fi resuscitate de catre orice fleac. Isi netezi privirea cu mainile reci iar apoi ridicandu-se... plesni intr-un ras stupid de copil..dupa ce supraveghease rapid de jur inprejur absenta oricarui individ. Era distrat de baletul si naivitatea simturilor sale intr-o zi in care rutina ia carat in dric clipele desarte. Zambi larg privind spre cerul crepuscular...isi infipse pumnii in jacheta cu gulerul ridicat, si lovind cu bombeul ghetelor o piatra isi spuse: " e pur..si muove!"

Pentru tine..

Erai atata de suparata cand ai iesit din casa
Vad din ochii tai o lacrima avea sa cada
M’am asezat pe scara si lung te priveam
Ai disparut in ceata usor te pierdeam
Alergand spre tine am indraznit sa te opresc
Nu ma bagai in seama dar ti’am spus k te iubesc
N’o sa mai gresesc niciodata iti promit
Am promis de multe ori dar iti jur ca ma schimb
Te rog sa ma ierti pentru tot ce am facut
Si te rog sa ma privesti cum o faceai la inceput
Strange’ma in brate caci inima imi plange
Sufletul mi’e trist dar gata imi ajunge
Dak vrei lasam timpul sa decida pentru noi
Pana si soarele apare dupa multe ploi
Dak ai putea sa intelegi ce se petrece
Ai putea iubita mea sa ma poti intelege

Tot ce pot sa spun trebuie sa’ti vezi de drum acum
De ce oare te’ai schimbat atat de mult pe tine nu te’a durut
Incep sa’mi amintesc cum era la inceput
Cand eram langa tine nu traiam in trecut
Nu ma gandeam nicio clipa la viitor
Dar mi’e frica de prezentul care acum imi da fiori
De atunci in mare parte aproape in fiecare seara
Adorm cu tine’n gand si gandul asta ma omoara
Vreau sa incetez sa ma gandesc la tine
Incep sa fac orice dar tu stii mai bine
K n’am cum sa uit intre noi e sa intamplat
Eu n’am cum sa uit chiar dak tu m’ai uitat
Recunosc k’am stricat tot ce a fost frumos
Acum insa regret dar stiu k n’are rost
Spune’mi ce sa fac sa fie totul ca’nainte
Orice mi’ai cere as face’o pentru tine
Am suferit dar parka tie nu iti pasa
Viata fara tine e ca ploaia fara apa

Tot ce pot sa spun trebuie sa’ti vezi de drum acum
De ce oare te’ai schimbat atat de mult pe tine nu te’a durut
Sa stii k aceasta piesa este pentru tine
Caci tu esti singura care inca mai crede in mine
Datorita tie acum stiu ca traiesc
Si tot pentru tine o sa lupt sa reusesc
Sa ma pun pe picioare sa fiu ca inainte
Sa’ti fiu mereu aproape
Cand langa tine nu e nimeni
Audu’ti te rog aminte de clipele in care spuneam
K dumnezeu ma tot pune la’ncercare
Stiu k doare dar ce’as putea acum sa mai fac
Oricat de mult as vrea trebuie sa ma impac
K n’am cum sa dau timpul inapoi
Dar pot sa trag de timp atata timp cat suntem amndoi
Am incercat sa fac orice sa uit de durere
Dar tot ceea ce fac imi aduce doar belele
Lacrimile mele sunt din ce in ce mai reci
Iar tu le faci mai rau sa curga decat sa le stergi
Vreau sa stiu ce sa intamplat intre noi 2 oare
Hai spune’mi te rog pentru ultima data
Vreau sa stiu ce sa intamplat intre noi 2 oare
Hai spune’mi te rog pentru ultima data
Vrei sa ne mpacam sau ma lasi balta
Tot ce pot sa spun trebuie sa’ti vezi de drum acum
De ce oare te’ai schimbat atat de mult pe tïne nu te’a durut

Inca o poveste trista ...

- Te urasc, gata, nu mai vreau sa te mai vad niciodata! am tinut prea mult la tine, iar tu ai dat cu piciorul la tot! Adio! …si dintr-o data un fior rece o strabate din calcai pana in crestet,facand-o sa isi aminteasca toate clipele frumoase petrecute alaturi de el, iar sunetul facut de caderea receptorului in furca ii frange inima. Tremurul o cuprinde si o imobilizeaza in scaunul de lemn din coltul camerei.
De parca suferinta nu i-ar fi indeajuns, in aparatamentul modest isi face aparitia tatal, ametit acum de sufeltul lui Bachus acesta tranteste puternic usa de la intrare.
Ana isi inchide ochii, da capul pe spate stie ce va urma, si isi doreste ca in astfel de momente sa nu realizeze nimic, sa nu simta nimic, gandul mortii o framanta inca de la terminarea convorbirii cu Vlad… Dar el deschide usa, intra in camera o apuca pe fata de mana stanga si spune:
- Tu… ar trebui sa fii la munca acum! nu sa stai aici sa imi mananci mie banii.
Aburii alcoolului il fac sa uite ca ea are doar 17 ani, iar gandul ca nu are bani suficienti pentru inca un pahar ii tulbura mintea si il face sa recurga la violenta in fiecare seara.
Cu mana stanga o ridica putin pe fata, iar cu dosul palmei drepte o loveste violent peste fata
- Dar tata?? am incercat sa …
- Taci! nu esti buna de nimic, semeni cu mama ta, si stii si tu ca nu imi pare rau ca a murit.
Pe obrazul ei rosu, tumefiat de loviturile primite se scurge incet o lacrima ce arata durerea simtita de spusele acestuia si nu de lovituri.
- Si acum lasa-ma, pleaca !
Slabita de toate cele, isi sterge repede lacrima, si se grabeste sa iasa din camera
- Sa nu te mai vad! spune el uitandu-se la ea cu dispret
Ana inchide usor usa de la camera, se duce in bucatarie. Isi ia cheile de pe masuta, deschide sertarul unde isi tine banii si ia o bancnota de 10, se repede spre usa o deschide usor si iese din apartament fara niciun gand despre ce va face, sau unde se va duce in noptea asta.
La iesirea din bloc se intalneste cu doamna Maria, colega si prietena buna cu mama ei. Aceasta o saluta, si vrea sa ii spuna ceva, dar Ana e prea distrasa de cele intamplate si nici nu o observa, continuandusi drumul ei spre nicaieri.
In urmatoarea clipa ii vine in minte un singur gand, Vlad, baiatul ce o ajutase pana acum sa treaca peste toate, cel ce ii umplea mica imparatie cu speranta si dorinta arzatoare ca intr-o zi va fi mai bine. Dar ea, acum il priveste cu alti ochi, il priveste cu ochii care l-au vazut acum 4 zile la cafeneaua de langa bibilioteca, alaturi de fata aceea cu ochi negri, si il gandeste cu sufletul ei , acum sfaramat de toate cele, ce o face sa nu si-l mai doreasca niciodata, dar in acelasi timp sa il iubeasca mai presus de tot.
Gandul ce ii intuneca acum toata mintea o face sa se urce in primul tramvai, care parca nu vrea sa plece din statie fara ea.
Este deja 23 si 17 minute, tramvaiul e pustiu, Ana respira adanc si se gandeste la ce ar putea sa ii spuna lui Vlad daca s-ar mai intalni vreodata cu el. Isi face o lista in minte cu tot ce nu ii spusese pana acum si pentru un moment se simte sigura pe ea.
Dar tramvaiul, se opreste dintr-o data, ca prin absurd el are capat de linie in cartierul in care locuieste Vlad. Ana coboara, face doi pasi, si brusc este curpinsa de acelasi fior simtit cu cateva ore in urma, ce o face sa tremure. Vlad, sta sprijnit de marginea unei banci si priveste in gol.
Ea se opreste, cuprinsa de fiorul nebun, ramane inmarmurita pentru cateva clipe, dupa care se trezeste brusc, dar deja uitase tot ce vroia sa ii spuna.
Isi arunca privirea in pamant, si cauta rapid in minte ceva ce ar putea motiva prezenta ei acolo. Ana isi aduce aminte ca o matusa locuieste pe aceeasi scara cu Vlad, si pune prezenta ei acolo pe seama matusii.
Isi ridica privirea din pamant si il vede pe el sarutand pe obraz aceeasi fata pe care o vazuse si la cafenea.
Ana ramane muta, sufletul ii e acum calcat in picioare de un anume cineva pretuit de ea mai mult decat propria viata, de parca totul s-ar fi sfarsit, face un pas marunt in spate. Lacrimile incep sa curga necontenit, se intoarce si fuge orbita de toate cele intamplate. Traverseaza statia metroului, face un pas spre strada, si aude un sunet puternic, tresarind intoarce capul si vede o lumina orbitoare. Prea tarziu sa reactioneze intr-un fel, fata este secerata de masina si cade la pamant izbinduse violent de bordura trotuarului.
Vlad vazand toata scena, ramas fara rasuflare alearga spre ea se aseaza in genunchi si striga:
- Ana, ce ai facut?
Ea il priveste in ochi, si cu un zambet intors incearca sa ii spuna ceva
- Ana, ea era colega mea de care ti-am povestit la inceput, i-am dat fisele de la cursuri…
- Ana te rog!
Sangele ii pateaza tricoul lui Vlad, primit cadou chiar de la ea. Vlad o strange puternic in brate si se roaga ca totul sa fie un vis, un vis mult prea prost, un vis in care Dumnezeu sau inconstientul se joaca cu destinul fiecaruia. Dar nu este…
Ana, isi lasa usor capul peste bratele lui, si moare fix la ora 12. Aceeasi ora in care cei se cunoscusera.

Povestea Anei si a Maiei

Povestea incepe asa .....
Era o duminica superba.... zi in care fetele obisnuiau sa se plimbe prin parc cu rolele.
Telefonul Maiei suna si ea raspunde fericita ... spera sa fie Ana , prietena ei , cu care se certase in urma cu cateva zile..La celalalt capat o voce trista ... poate mult prea trista pentru o ziua minunata care spera Maia sa urmeze....spune :``ANA A MURIT!!!``
Speriata Maia alerga spre casa Anei , parca nevenindu`i sa creada ce ea nu mai este.Ajunsa in fata usii , auzind plansete .. ezita sa intre fiindu`i teama de ce va urma...Intrand si vazandu`si prietena asa cum nu o credea niciodata ca o sa o vada ... izbucneste in plans...Toata lumea se uita la ea... parea o straina printre atatia oameni.
Maia se retrage in camera Anei ... pe noptiera gasi un plic alb ...Erau 2 poze...Ana si Maia cand erau mici .Trecuse atata vreme si totusi ramasesara cele mai bune prietene ..erau ca 2 surori..trecusera prin multe impreuna.Se pune jos si plange venindu`i in minte toate amintirile frumoase...Se simtea ca un copil care pierde tot ... se uita in gol dupa vagonul plin de fericire ce se indeparta usor...usor..durerea fiind tot mai mare.In cele din urma Maia adormi pe podeaua rece din camera Anei ...Fata ramase uitata in camera.In vis apar doi ingerasi ...erau ele...se jucau fericite.
Trezindu`se alearga spre camera unde era Ana dar observa ca toata lumea plecase la cimitir...Cu ochii in lacrimi , fata pleaca spre cimitir...
Urma sa`si vada prietena pentru ultima data...Ajunsa acolo, nori mari si gri acopereau cerul ...iar razele soarelui...se transformau in scurt timp in fulgere...
Vazand vremea urata , oamenii se retrag...Cu sufletul indoliat si plin de durere....ea ramane si printre miile de lacrimi,ce ii alunca de pe obraji pe mormantul udat deja de picaturile de ploaie , se tot intreb de ce tocmai prietena ei a trebuit sa devina inger...? De ce tocmai acum cand avea atata nevoie de ea..?Se uita spre cer si intreba:``oare cu ce ti-am gresit, Doamne?``
Isi amintea ca ultima data cand s-au vazut , s-au certat ,si-au spus lucruri ingrozitoare pe care acum le regreta ... Ar fi vrut sa ii ceara iertare...
Au trecut ani , au trecut ani ...si viata s-a schimbat...Acum Maia are familia ei ...2 copii minunati carora le povesteste mereu despre copilaria ei minunata traita impreuna cu ana....
Sfarsit ....!!!

poveste trista..

In, ochii ei te uiti mereu desi nu vezi cat ii este in fiecare zi de greu,
Dar ea lupta, micuta si corupta, inca de acum, copilaria ei este scrum,
Iar mama e doar un concept pierdut in fum...
Tatal: e frica de zi de zi, ce-i umple mica imparatie,
De aceea se tot uita spre cer si intreaba:
"Oare cu ce ti-am gresit eu tie?"
Desi vie...ea a uitat de mult cum e la joaca,
Cand cunosti doar durerea oare ce sa-ti mai placa,
Si aude in fiecare seara aceeasi placa obsesiva,
Aceeasi discutie ce deriva, in acte sadice ...
Daca te uiti bine ai zice, ca a trait deja doua vieti,
Doar un moment in pielea ei, ar fi de ajuns sa ingheti...
Definitiv, si sa regreti ca traiesti aceasta...
Nu-i trai... si ea spera inca in Rai,
Intr-un loc unde sa ai, de unde s-o iei de la capat,
Dar vai: iar vine clipa... e tarziu, si el revine acasa,
Banii s-au dus, frigideru e gol iar pe masa:
Doar sticle goale, iar el striga sparge si rupe tot in cale,
Si e trist... toate necazurile tale sunt nimic fata de ce simte
In ce sa mai crezi daca nu poti sa crezi in propriul parinte?
Si vad...
Inca o pasare isi pierde avantul, Si vad...
Inca... un sacrificiu uda pamantul, Si vad...
Inca un suflet distrus, oprit... Si vad...
Inca o speranta a murit, Si vad...
Inca un demon prinde puteri... Si vad...
Inca un inger vrea sa uite de el... Si vad...
Inca o zi de maine distrusa... Si vad...
Inca o pedeapsa neaplicata... Si vad...
Inca o lupta dusa... Si vad...
Inca o lupta castigata... Si vad...
Inca o pata... Si vad...
Inca o actiune uitata... Si vad...

Povesti triste...
Fac oameni nepasatori sa insiste...
In propria nepasare...
Si victimele cine le ajuta oare?
[Si victimele cine le ajuta oare?]

Povesti triste...

Am intalnit-o intr-o seara in metrou,
Si m-a facut sa simt un fior, ..wow..
O fetita singura intr-o lume nesigura si fara nici un erou,
Am intrebat-o ce-i cu ea,
Si m-a privit in ochi cu bagare de seama,
Incercand sa-si dea seama ce-nseamna, intrebarea mea,
Si daca nu cumva, ar fi mai bine sa nu raspunda la ea...
Si s-a oprit din a aluneca, stergandu-si lacrimile cu maneca,
Spunandu-mi ca n-are nimic,
De parca n-aveam dreptul sa-i stiu suferinta...
Mi-a spus ca e doar suparata un pic.
Dar albastrul din ochii ei mi-a picurat in suflet si m-a facut sa ma simt mic...
(Si atunci am inteles c-o doare)
M-am asezat langa ea si-am intrebat-o unde vrea sa coboare,
Dar m-a privit fara sa spuna ceva...
Iar eu as fi vrut sa-i spun:
"Fetitzo, daca tu ai fi fost Eva, am trai si acum intr-o lume pura"
Iar in loc i-am spus "N-ar trebui sa fii acasa?", si m-a privit cu ura...
Am inteles ca lucrurile nu sunt cum ar trebui sa fie
Tocmai acolo unde sufletul ar trebui sa stie, ce-i linistea...
Dar in mintea ei in locul unui camin cald era doar o casa pustie,
Iar culoarea copilariei era cenusie...
Tinea in mana poza unui om in varsta si era gata s-o sfasie,
Sperand ca o data cu ea o sa distruga si acea fasie...
Din viatza ei, care o face sa-si doreasca sa nu se fi nascut,Iar lacrimile ei ardeau mult prea mult,
Mai mult decat puteam eu sa indur,
Si ma zdruncina urletul ei tacut...
Iar atunci cand am plecat
Mi-am dorit doar sa pot s-o las fara trecut,
Si as salva-o...
As cumpara o aripa de inger...
Si as elibera-o...

Povesti triste...
Fac oameni nepasatori sa insiste...
In propria nepasare...
Si victimele cine le ajuta oare?
[Si victimele cine le ajuta oare?]

Povesti triste...

Vieti in etern se..
Pierd mereu si dispar...
Nu inteleg ce sa fac ..
Ca sa par ca imi pasa si parca,
Daca vreau sa te-ajut, nu-mi permiti...
As vrea sa privesti in sus, dar eziti...
Vieti [in etern],
Mereu dispar ...
Nu inteleg ce sa fac ca sa par ca...
Imi pasa, si parca,
Daca vreau sa te-ajut, nu-mi permiti...
As vrea sa privesti si tu in sus, dar eziti
Si...
Vieti [in etern],
Sa pierd mereu...
As vrea sa te-ajut...
Nu ma lasi...
Mi-e greu...

O poveste de dragoste

Intr-o zi de vara un baiatsi o fata se plimbau pe o alee.Deodata baiatul se oprii si-i spuse fetei ca vrea sa vorbeasca cu ea.Dupa ce luasera loc pe un scaun,bauatul spuse: -Stii.... dragostea noastra a fost o greseala...eu nu te iubesc.Am pe altcineva ... vroiam sa-ti spun de mult dar nu stiam cum. Baiatul a crezut ca fata va incepe sa planga si se pregatisa plece,pentru a nu-i vedea lacrimile ...Fata la apucat de mana si l-a rugat sa o asculte , dupa care se uita in ochii lui si ii spuse calm: -Sper s-o iubesti asa cum te iubesc si eu pe tine ....Dar cand dragostea ei se va stinge si inima ta va suferii si lacrimile-ti vor uda fata sa-ti aduci aminte de mine. Observand sinceritatea si glasul calm al fetei , el spuse : -De fapt ma asteptam ca vei plange si ca ma vei implora sa nu plec. -De ce sa te implor sa ramai , daca in inima ta nu mai e loc pentru mine ... Iar acum pleaca ......Dio ochii au inceput sa-i cada cate o lacrima.Fata stergea lacrimile si se uita cum baiatul se indeparteaza de ea ... A trecut 1 an , iar baiatul nicidecum nu si-o putea scoate din minti pe fata de pe alee , vorbele ei ... Permanent ii aparea in fata chipul ei ... isi aducea aminte pana si de clipele petrecute impreuna ... Intr-un moment isi dadu seama ca o iubea si ca inca o mai iubeste ... si se pornii sa o caute... In sfarsit o gasi... dar era prea tarziu ... o gasi intr-o biserica inconjurata de multa lume.Toti imbracati in haine negre cu lacrimi in ochi...se aproprie de sicriu si o vazu` neinsufletita... -Doamne de ce??!- striga el spre cer... -De ce ai luat-o , tocmai acuma cand mi-am dat seama ca o iubesc atat de mult ....fara ea viata nu are rost. De la multimea prezenta a aflat ca fata a decedat in urma unui accident rutier... Singuratatea ii ardea inima ... Nu mai putea suporta durerea si atunci a luat o lama si isi puse capat zilelor... Peste 3 zile la acceasi biserica , inconjurat de o multime de oameni, era sicriul baiatului ... Mormantul tanarului era alcatuit de cel al fetei ... la capul caruia statea un monument pe care scria : `` vom fii pe veci impreuna``.

Prieteni falsi

A trecut atata vreme si inca n-au disparut
Rasa de prieteni falsi ce n-as fi vrut sa-i fi avut
Am avut un prieten ce-l iubeam foarte mult
Ii povesteam la o prietena cat imi place sa-l ascult
Sa-l privesc,sa ii zambesc,sa ii spun cat il iubesc
Si-I marturiseam ei ca fara el nu traiesc
Ea ma asculta linistita si tacuta
Trebuia sa-mi dau seama ca este o prefacuta
Ea abia astepta momentul potrivit si-atunci
I-am vazut sarutandu-se,imi venea s-o bag in pungi
Dar n-am facut nimic,doar am trait momente grele,
l-am reclasificat la prieteni cu ghilimele
Am invatat sa support,viata e grea
Dar nu support un tradator,asta-i boala mea
Un tovaras te tradeaza,doar un caz din alea rele
Cu prieteni adevarati dar pusi in ghilimele…
Ai ce le trebuie,vor veni la tine
Ai ramas lefter,ai ramas doar tu cu tine
Ai nevoie de-ajutor,un prieten intervine
Te sapa subtil si ramai iar tu cu tine
Adevaratii prieteni sunt cu tine,dar nu-i cumpara
De rautatea guriilor rele ei te vor proteja
Se vor dovedi ca fiind o parte din viata ta
Daca te consideri falsul prieten te provoc…citeste mai departe
Fiecare ti-e tovaras si-ti vrea binele
Vor fi cu tine cat timp le areti hartiile
Dar cand se goleste portofelul
Te vor ocoli,te vor uita,isi vor atinge telul
Iti spun ca te vor ajuta dar stau in urma ta
La greu se vor lipi de altcineva,dar totusi nu te lasa
Invins…ai langa tine adevaratii prieteni si familia
Am patit si yo la fel cu o tovarasa pe care
Am ajutat-o cat am putut,i-am dat si de mancare
Dar s-a dovedit a fi o prietena pusa in ghilimele
Cand si-a batut joc de sentimentele mele
Dar acum am langa mine prietenii adevarati
M-am saturat sa fiu impinsa de-o parte si de alta
fara sa stiu cine-i fals si cine-mi tine partea
Nu stiu cui sa ii zic un secret,sa nu fiu data in gat,
de-aia nu mai zic nimic,m-am hotarat!
De multe ori m-am abtinut sa nu ma bat sau sa lovesc,
De cate ori am fost tradata,mintita,si-I multumesc,
Tatalui Ceresc ca i-as fi ucis far’ sa clipesc
Zambesc pe dinafara,pe dinauntru-nebunesc
Prietenii pe care-i am acum langa mine
Ma ajuta,ma indruma sa fac doar lucruri bune
Nu i-as lasa,nu i-as schimba pentru nimic
Sa schimbe prietenii pentru unii e un tic
Tac si ii privesc pe ceilalti cum se sapa
Intre ei…furandu-si chiar si ultimul gram de apa
Deaia nu le spun problemele mele
Pentru ca se incadreaza la prieteni pusi in ghilimele

Toamna

Am sperat,ca poate de data asta va fi diferit,

Am sperat,ca poate anul acesta nu va mai veni toamna,iar vara se va mai lungii inca 3 luni.

Dar,totul a fost doar o speranta...nimic real...doar un vis

Un vis care speram sa se indeplineasca

O data cu toamna nu vine numai frigul,ploile...

Vine si suferinta.

Acea suferinta de a pierde pe cineva

Nu pentru toata viata,

Doar pentru cateva luni

Dar nimeni nu stie cate luni...

Si totusi daca ar stii,lunile par ani,par secole,atunci cand nu este langa tine acea persoana draga,

Acel prieten...

A trecut ...

A trecut si aceasta vacanta

Au trecut acele clipe minunate petrecute cu prietenii,

Acele zile in care hoinaream si ne distram,

Acele zile in care nimic nu mai conta.

Acele zile in care am cunoscut oameni noi,oameni care nu as fi crezut ca existau pana atunci

Iar aceste persoane m-au schimbat,

M-au schimbat in ceea ce sunt acum...

Vad lumea altfel,vad totul intr-un cu totul alt mod decat cel pe care il vedeam inainte

Dar totul trecut odata cu sosirea toamnei...

Au ramas doar amintirile...

Dar totusi sper ca vara viitoare sa fie la fel

Si sa pot face ceea ce acum nu am putut...

Nu am crezut

Nu am crezut niciodata ca voi ajunge pana aici...

Ca voi fi pusa in aceasta situatie...

In situatia de a nu putea face nimic pentru cineva.

Si vrei sa lupti

Si vrei sa fie bine,

Dar nu poti

Pentru ca deja ai facut tot ce ai putut,

Ai ajuns la o limita,

La o limita care nu este pusa de tine

Ci este pusa de viata

Vine un timp in care esti legat si de maini si de picioare

Si chiar nu poti face nimic

Regreti,suferi,plangi,dar tot nu se schimba nimic

Si totul pentru ce?

Pentru un orgoliu!

Pentru ca unii sunt prea mandrii de a renunta la orgoliu pentru propria sa fericire.....

his world!

Poveste

Durerea de stomac cu care s-a trezit nu se datora oboselii sau a mancarii , ci mai degraba din cauza evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea . Astazi trebuia sa incheie o relatzie ce dura de 2 ani de zile….si chiar considera ca a ramas tarziu. Trebuia sa se termine.
-"Nu vreau sa o neindreptatesc nici pe ea .Nu sunt eu unic in lumea asta . Nu sunt nici prea frumos nici prea destept , dar am facut tot ce imi statea in puteri ca totul sa fie bine .Sa nu se termine."
Tanarul simtea ca durerea de stomac se accentueaza . Simtea ca se sufoca . S-a imbracat repede si a iesit . Nu a lasat-o niciodata sa astepte pana acum si nu putea sa o faca nici de data asta .Era o zi ploioasa de aprilie.In cateva minute a ajuns la locul intalnirii , ca de obicei ajunsese primul . Dupa cateva minute o vede apropiindu-se pe iubita lui . Se hotarasc sa mearga la un café.-"Mi-e frig" zise fata ... de fapt acesta a fost singurul cuvant rostit pana ce au ajuns la café .-"Vrei sa-mi zici ceva?" zise fata uitandu-se in ochii lui ." Da."zise el.Fata devenise curioasa. " Pai,zi-mi o data ce mai stai ! " spuse ea iritata. Tanarul ofta si o intreba : " Pana unde crezi ca va merge asta? sau mai bine zis crezi ca suntem o pereche potrivita? "-" De ce simti nevoia sa ma intrebi asta? " zise ea.- "Draga mea , itzi amintesti ca te-am sunat acum cateva zile ? Cred ca era in jur de 11 noaptea"-" Imi amintesc " zise ea. Si tanarul , fara sa mai astepte ca ea sa raspunda continua : " In noaptea aia ma gandeam la tine , ca de obicei … iti scrisesem o poezie si am vrut sa ti-o spun la telefon , cand te-am sunat nici nu m-ai lasat sa ti-o spun . Mi-ai spus ca " ce! nu am alta treaba decat sa te sun la ora aia?? " . In momentul acela m-am simtit ca un bocseur care primeste catziva pumni in cap si cade jos… dar doar am tacut ,mi-am cerut scuze si am inchis telefonul . Si am mai avut multe certuri asemanatoare cu asta . Si mai tii minte cand m-am inbolnavit si Cristina mi-a zis ca sunt foarte norocos ca tu o sa ai grija de mine . Si tu i-ai zis : " nu am alta treaba ? dar ce eu sunt infirmiera ? el nu are mama ?"Fata zise : " da , dar ce legatura au astea , de ce m-i le spui acum ?? stii ca asha sunt eu ... nu-mi place romantismul . Si in plus am eu fatza de infirmiera?"
El ii raspunse razand : " nu draga mea , nu ai fatza de infirmiera ... si cu inima pe care o portzi chiar de ai vrea nu ai putea fii infirmiera… "Si continua : " Pana acum de cate ori m-ai sunat de dimineatza sau noaptea tarziu ca sa imi spui cuvinte de dragoste ? De cate ori mi-ai trimis un mesaj pe telefon ? poate ca nu iti place romantismul , dar nu-ti place nici sa-i faci fericiti pe oamenii care te iubesc ? Pe cand eu mai presus de tine imi place sa-i fac fericiti pe cei din jurul meu . De cand suntem impreuna mereu am avut un mesaj de dragoste pentru tine stii .. noi doi suntem ca albul si negrul ..Fata intelesese deja : " Adica vrei sa fiu poeta? "Tanarul zambi gandindu-se ce hotatare buna a luat despartindu-se de ea."Nu draga mea … nu vreau sa fii poeta . Chiar daca ai vrea nu ai putea , dar noi trebuie sa ne despartim .Cred ca ar fi mai bine pentru amandoi.Tanara a inlemnit .... " Dar eu te iubesc si credeam ca ma iubesti si tu … "Tanarul ofta : " Nu draga mea ... tu doar credeai ca ma iubesti . Daca ma iubeai acum nu discutam lucrurile acestea … "
Fetei ii dadusera lacrimile . Tanarul scoase o batista si i-o intinse fetei . " Bine … asha sa fie ! Sper ca nu ma lasi pentru alta ! "Tanarul : " Cum poti sa crezi asta ? Pana acum nu a existat alta fata pentru mine si nici nu va exista alta o perioada lunga de timp . " Si cei doi tineri ,care s-au asezat la masa fiind iubitzi , acuma stateau ca 2 straini . Dupa cateva momente de liniste tanara zise : " Cred ca ar fi mai bine sa plecam " . Tanarul spuse ca el vrea sa mai ramana un pic singur … si se mai imbratisara o data inainte de a se desparti pentru totdeauna ...Cand fata s-a departat tanarul incepu sa tremure , desi ploaia se oprise de mult . Incepu sa se roage incet : " Doamne , da-mi putere … "
Si-a amintit de prieteni . De ce ii spusesera ei , ca nu se potrivesc , ca au caractere diferite . Dar a facut alegerea buna ... Orele au trecut . Si locul soarelui si al ploii l-au luat stelele .Nu-i zise nimic mamei lui care l-a intampinat la usha si se duse direct in camera lui . Clipele treceau greu si el inca se mai gandea la momentul despartirii dar a 2 a zi trebuia sa se scoale devreme sa plece la munca . Si a atzipit .Se trezi la ora 7 . Tocmai cand sa iasa din casa se uita la telefonul mobil si vazu ca are 10 apelui nepreluate si un mesaj nou . Nu auzise telefonul pentru ca era foarte obosit . Se uita la mesaj ; si vazu ca venise de la "Sufletzel" - astfel o alinta el pe iubita lui . " Am invatzat sa iubesc tot ce era al meu . Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam . Numai fara tine nu pot sa traiesc . Iti jur dragul meu , doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine ... Adio dragostea mea ! " Tanarul s-a mirat . Era pentru prima data cand ea ii trimitea un mesaj . S-a uitat la ce ora a fost trimis mesajul si a vazut ca fusese trimis la ora 05.00 . Incepu sa rada in hohote ... nu se astepta la asha ceva ... fusese luat prin surprindere … forma repede numarul ei dar a raspuns o voce straina : " As putea sa vorbesc cu Cristina ? "Persoana care a raspuns izbucni in plans : " Eu sunt mama ei … fetitza mea s-a sinucis aseara ! A tot sunat pe cineva toata noaptea ... cand am vazut dimineatza ca lumina din camera ei este inca aprinsa am intrat dar fetitza mea se spanzurase !! "Tanarul simti ca totul in jurul lui se prabuseste .

- Dupa cateva luni ... -
2 medici vorbesc : Unul intreaba de starea de sanatate a unui dintre bolnavi : baiatul ala ... m-i l-au adus acum 3 luni . O fata s-a sinucis din cauza lui . Si din ziua aia nu - si lasa din mana telefonul mobil si tot trimite mesaje . Acum cateva zile am fost curios si i-am luat noaptea telefonul din mana sa ma uit la numar dar numarul ala e anulat de 3 luni . Am gasit ultimul mesaj care ii venise :"Am invatzat sa iubesc tot ce era al meu . Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam . Numai fara tine nu pot sa traiesc . Iti jur dragul meu , doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine … Adïo dragostea mea!"

Viata comparata cu o calatorie cu trenul

Viata este ca o calatorie cu trenul:urcam si coboram des, exista accidente, surprize palcute la unele statii si tristete adanca la altele.Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastri:parintii nostri.Din pacate, adevarul este altfel.Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.E drept ca in tren urca alte persoane care ne vor ocupa un rol important in calotoria noastra .Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta.Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei.Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic .....Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat.Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre .Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor.Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.Nu face nimic, asa este calatoria:plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri.... ... dar fara intoarcere.Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil.Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei...Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga .Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi.Cred ca o sa fiu cuprinsa de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren ... Da, cred ca acest lucru.Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa.Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie.Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosin , cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.Ceea ce ma face fericita este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala.Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe.Celor care sunt parte a trenului meu , le doresc calatorie placuta !