Finalul unei tarfe!

Se pare ca nici de data asta nu-I pasa de ceea ce are sa se intample cu viata ei mizerabila scufundata in litrii de alcool si nopti pierdute in bratele barbatilor. Au fost barbati care au iubit-o , care au dorit-o pentru o noapte…doua, si barbati care au folosit-o. Au fost simple aventuri de care abia isi mai amintea cand soarele atingea cerul. Nu avea pe nimeni , se avea pe ea insasi si umbrele miilor de barbati ce i-au trecut prin asternuturi. Ciudat…se simtea excelent in compania ei. Acum cateva zile ratacea pe strazile launtrice ale Bucurestiului cu sticla-n mana. Doar doi vagabonti care rulau jointul erau prin jur. O aposteaza, dar tarfa abia se tine pe picioare. Ii ofera un fum. Trage in ea pana I se umple tot plamanul. Era intr-o stare jalnica:parul neigrijit ii statea in toate partile ascunzandu-I trasaturile fine ale fetei, iar hainele jerpelite dupa doua nopti nedormite in care ratacise pe strazi duhneau a alcool. Nici nu te puteai apropia de ea asa ca cei doi o expediaza repede intr-un mod brutal.
In interiorul ei se dadea o lupta tragica caci se se simtea a nimanui, fara stapan. Se cam satura de viata asta desfranata, dar nu stia pe ce drum s-o apuce… plus ca nici bautura nu era chiar un sfetnic bun. Incearca sa caute solutii, dar era prea obosita sa se mai gandeasca la asta. Abatuta se aseaza pe marginea bordurii sub crengile unui copac. Din senin izbucneste o furtuna puternica. Cerul pare atat de infuriat iar vantul matura tot in calea lui. Trosnetele si fulgerele inspaimantau pe oricine. O clipa a fost de ajuns ca fulgerul s-o atinga pe ea. Abia mai respira. Incetul cu incetul se indeparta de aceasta lume care i-a oferit atataea, dar pacat ca n-a stiut sa se bucure de ea. Era la intrarea in Infern. Un singur tunel mai avea de parcurs.
Pentru ultima oara gusta din linistea si intunericul acelui tunel care ducea catre o moarte sigura. Se indeparta de lumina si incepea a auzi gemete urlete, vuiete puternice simtind mirosul puternic al pacatului ei tatuat pe trup, dar si mirosul de piele vie arsa. Se apropia de iad. Acolo era doar durere si foc. Nu exista nici un suflet curat. Toti isi urlau ranile, dar niciunul nu-si plangea pacatele din cealalta viata. Era ingrozita de ce avea in fata ochilor, iar tipetele indurerate ii zgariau urechea. Ar fi voit sa vina inapoi, dar era imposibil caci numai exista cale de intoarcere. Asta si-a dorit de la inceput. Nu isi aveau rost regretele....cel putin nu in lumea de dincolo. Putea sa se schimbe pe pamant, dar curva ramane CURVA pana la FINAL !!!
Degeaba te increzi in ea, degeaba o vezi supusa lingandu-ti mana caci atunci cand iti intorci capul curva mereu va musca…uneori fara sa simti. Mereu va fi prea tarziu cand va veti da seama caci mana care v-ar fi ajutat inainte va fi departe. Nu condamn PE NIMENI . Am fost acolo si stiu ca dragostea este oarba .

:)

Zambitoare ,tot mereu zambitoare.
Bun venit in lumea mea!Aici toti idiotii zambesc si au fata umana .In orasul asta poti vinde orice.Poti inlatura palidele umbre din oglinzi si poti bantui straziile in pustietatea noptii fara a ti se intampla nimic.In fiecare dimineata moartea iti va fi inchisa intr-un plic .Vei vedea cum esti privit precum un extraterestru si plin de tupeu privirea ta se va regasi in multe alte locuri.Te vei putea refugia intr-un colt de perete gandindu-te la mine.Ca sa nu te superi nu iti voi cere nimic la schimb doar...distreaza-te.
In fiecare zi ratata vei simti cum vei fi prada unei custi fara soare...si tu stii.In fiecare dimineata vei citi pe fata ta aceasi greata ca pana acum.Ei bine ,oricat de mult ti-ai dori ca toate acele lucruri sa i-a sfarsit vei folosi aceleasi sentimente ciudate pentru a te face sa te simti puternic.Imi pare rau.Nu vei putea fi inlocuit.Sunt clipele reale la care tu visai acum ceva timp.Nu voi ezita niciodata sa iti dau mai mult din ce tu mi-ai cerut.In cazul in care nu sti viata merita traita.
In lumea asta totul va fi bine.Fara haos,fara ore fixe,fara stres,fara mine,fara isterici,fara ganduri,fara sentimente,fara fumuri de tigari,fara planuri...fara dimineti calme.Orasul asta te va taxa de fiecare data cand vei vrea pasiune si din bucati de plaja se va cladi un oras in care toti oamenii zambesc.Aici vei invata sa traiesti pe o strada desenata de un copil.Dar nimeni nu zambeste!
Nu te-ai plictisit de deja-vu-ul asta ?

.

La sfarsitul unei alte veri, cel mai ciudat nu e ca oamenii nu se schimba niciodata, ci cum unele lucruri nu se schimba niciodata, cum pot ele sa ramana asa cum erau "atunci", si nu conteaza - nu conteaza cat timp a trecut, nu conteaza cat a durut, nu conteaza de cate ori "au luat sfarsit", nu conteaza alte brate si alte buze, alte cuvinte sau sentimente, alte dezamagiri sau alt an.
Era soare, prea cald si tu. M-ai batut la jocu` ala nenorocit cu tigara, si de atunci ai inceput sa tii un scor. Aveai un punct in plus, ti-ai pus o mie de nicaieri. M-am suparat pe tine si te-am injurat, probabil ti-am dat una, mereu mi-a placut sa dau in tine, nu stiu de ce, dar e o placere reciproca oricum. Ti-am spus sa "taci!", si ai tacut. Ai tacut jumatate de ora si mi-ai mancat toti nervii. Te-ai intins in mijlocu` bulevardului pe jos si radeai intai subtil, iar apoi strident de-a dreptu` de mine. Gesticulai tu acolo ceva, pentru ca inca nu aveai de gand sa scoti niciun cuvant. Ulterior am aflat ca radeai de cum o sa conduc eu peste 3 ani un camion de gunoi, in loc de decapotabila despre care vorbeam eu in ziua aia. Probabil iar te-am injurat. Trageam de tine si nu vroiai sa te ridici, te-ai prins de mine si mi-ai....tipat...un "te iubesc". Si eu te iubeam, si ti-am spus-o, dupa vreo 5 secunde, timp in care m-am uitat la tine cum nu ma uitasem la nimeni pana atunci, cum nici n-am s-o mai fac.
M-am uitat la tine cum ma uit si azi. Si te-am iubit cum te iubesc si azi.
Ne-am schimbat mult, copilule. S-au schimbat toate in jurul nostru, si parca tot Universu` ala care lucra acolo pentru noi, acum s-a intors impotriva noastra. Lumea ta s-a schimbat, a mea la fel, nu mai stim noi sa fim fericiti ca atunci, nu mai stim nici sa avem zambetu` care il aveam.
A ramas la fel iubirea aia nebuna, fara nicio limita, care iti ia tot, care trece prin tot, iubirea aia care oricat o cauti, nu e niciunde altundeva. Te iubesc asa cum te-am iubit, cum ma iubesti, cum ma iubeai. Asta a ramas.
Ah...si inca suntem frumosi, in toate geamurile.

un drum bun

camera se luminase incetul cu incetul.nu dormise o clipa.
-ce faci?
-plec.
de ce dimineata asta rece se imprima si ne imbraca vocile?de ce ne ingheta inimile si ne face sa fim tristi si reci?
-mai stai !!
un ultim te iubesc spus in gand,in graba-a lasat acelasi gust amar ca de obicei.

cafea,ganduri,tigari,regrete,prima zi de toamna,frig,iubire...multa iubire!!

s-a dus vara,asta ma plaseaza in elementul meu.

Trup fara suflet

O mie de ganduri,o mie de vise,o singura clipa...totul se rezuma la timp si sentimente ...in zadar sunt fara suflet.Si acum cand totul parea sa aibe un rost fug...sunt o lasa...fug de fericire de fiecare data cand gasesc o portita de scapare si apoi doar regret.Nu mai exista sentimente ,ci doar zambete false,minciuni,oameni nepasatori..suflete goale.Incetul cu incetul voi deveni exact ca tine.O urma,o persoana fara suflet,inca vie calcata in picioare de persoanele pe care le iubeam si inca le iubesc.
Simt,vad ,ating aceeasi mana ce imi este intinsa cand am nevoie de ea...De fiecare data doar ea ...singura farama de speranta ce se risipeste odata cu stariile mele,singura care niciodata nu ma va umple de venin si egoism.Degeaba incerci sa ma protejezi pentru ca sunt in mijlocul tornadei ,lasand-o sa ma duca catre departari ramanand doar trupul cazut pe o bucata de pamant.Lasa-ma aici unde sunt.Nu incerca sa ne luptam pentru ca vom pierde.Trezeste-te si doar priveste...nu este nimic inauntru.Cum inca mai poti vedea in ochii mei inocenta?Lasandu-ti libere instinctele sperand ca vei gasi singurul drum amotit catre inima mea?Poti face orice ...dar nu cu mine!Nu ma poti motiva sa imi las sangele sa curga liber printre vene.Nu ma vei readuce la viata ,nu ma poti salva de nimicul ce a incetat sa mai puna stapanire pe gandurile mele.Nimic din ce vei vrea nu va fi real.
Trupul fara suflet,fara ganduri ,fara voce.Toate astea fara lacrimi si durere.
Paraseste-ma fara pic de alinare si poate candva ne vom regasi...acelasi tu...o alta eu...!!

Moarte si viata

Ah, afara e cald. Soarele se apropie de asfintit, dar mai are de zabovit pe cer inca vreo ora si jumatate, e abia sapte si cinci minute dupa-amiaza. Pe fereastra, soarele impinge o lumina aurie, dulce si densa ca laptele. Pozitia lui pe cer e descendenta catre nord-vest, deasupra casei vecine cu a mea. Niste nori albi zboara in jurul sau, ca niste supusi in jurul regelui, dar dinspre sud vin amenintatori nori de o culoare albastru-inchis, marin, sa inece soarele.
Ihm, de ceva timp tuna incet, de undeva departe. Si niste fulgere micute lumineaza cerul. S-a intunecat, dar soarele inca triumfa. Vantul adie incet si imi managie pielea ca vesminte de matase. Ciresii mei, chiar via, si corcodusii vecinului fac mici plecaciuni pamantului, sau se leagana in ritmul unui cantec de leagan auzit doar de ei.
A inceput sa ploua. De fapt, nu ploua, ci picura mai tare. Miroase a vara... Dar deja se opreste. Cred ca va ploua mai tare mai tarziu.


Gata, s-a oprit. Este ora sapte si douazeci si opt de minute. Am stat in pragul usii de la intrare in timp ce picura si ascultam melodia lui Luis Fonsi "Nada es para siempre" la volum maxim. Inca mai tuna undeva in departare, dar fulgerele nu se mai vad. Vantul e doar o briza acum, doar frunzele copacilor se leagana. Ma simt ca la mare.
In aer miroase a pamant ud, a proaspat, a nou, a asfalt incins. Pe strada sunt copii care se joaca, iar cimentul este ud, dar cald. Am iesit in picioarele goale si am tras pe nari mirosul ploii pana in adancul plamanilor. Norii inca impanzesc cerul, dar nu mai sunt albastrii, ci gri. Soarele nu se mai vede, s-a ascuns in umbrele caselor, dar acolo unde statea mai devreme se vede o lumina alba, amestecata cu cele mai deschise nuante de roz si auriu. Si iar incepe sa fulgere. E asa de schimbatoare vremea! Oricum, intotdeauna am iubit ploaia. Mai ales ploaia de vara.

Imi aduc aminte ca acum un an, prin iulie, intr-o noapte furtunoasa, m-am dat din pat la ora doua si m-am proptit in pragul usii de la intrarea din spate si am ascultat ploaia si tunetele timp de o ora. Poate chiar mai mult. Cred ca au fost cele mai puternice tunete pe care le-am auzit in scurta mea viata. La intervale de cateva minute noaptea devenea zi, mai luminoasa decat zilele toride de vara. Era o altfel de zi... Cu lumina albastruie, nu aurie. Cu lumina rece, de culoarea ghetii, nu a focului. Apoi, negrul care ma inconjura era cel mai infricosator intuneric. Insotit de tunete, era ca si cum moartea imi canta in urechi si venea dupa mine. Dar nu mi-era frica. Din contra, ma simteam libera. Mai libera ca niciodata. Si gata sa plec.
Nu ma gandeam la nimic atunci. Doar simteam. Stropi de ploiae care incercau sa ma prinda fara prea mare reusita, nu puteau decat sa imi gadile pielea. Doar tunetele ma faceau sa ma cutremur, de parca eu insami eram un tunet.
Din pacate, din reveria mea m-a trezit mama, care se trezise din cauza geamurilor care tremurau. Dar am adormit atat de linistita. Golita de orice emotie negatva. Plina doar de pace. Mi-a zis mama ca dimineata, cand s-a trezit, m-a vazut zambind in somn si m-a intrebat ce am visat. Nu am visat nimic. Sau cel putin asa imi amintesc eu...
Oricum... asa cum spuneam mai demult, daca as fi un fenomen al naturii, as fi un tunet sau un fulger. Si daca as fi un element, as fi apa, sau foc. Si una si alta, daca s-ar putea. :)

Si totusi...

-
Esti fericita?!
- Par a nu fi?
- Nu... cred ca esti fericita... dar nu inteleg... de ce... De ce te fac eu fericita? Varsta ta si mintea ta ti-ar obtine totul intr-o clipa. Cum de eu care nu iti pot oferi totul, te fac fericita?
- Tocmai de asta. Nu imi poti oferi totul. Nu vrei totul de la mine. Pentru ca stii ca nu ti-l pot oferi. In schimb ma lasi sa invat sa iubesc egoist. Sa invat din ridurile tale.
- Adica sunt batran.
- Experimentat as zice, stiu bine ca nu esti batran.
- Nu vrei banii mei, nu vrei sa ma desparti de ea, nu vrei sa imi cresti copiii, nu vrei nimic...
- Cum nimic? Ai impresia ca voi plati eu nota la hotel?!
- Nu... asta e o nimica toata. Ai putea sa stai aici oricand.
- Da. Dar singura. Si ce farmec ar mai avea?!
- Spune-mi... esti fericita?
- Deocamdata, da.
- Cand n-o sa mai fii fericita ce o sa se intample?
- O sa te privesc in ochi, o sa iti sarut fruntea, o sa iti sarut buzele si o sa imi iau la revedere.
- Aham. Pleci fara sa te uiti in urma?
- Dupa atata timp petrecut impreuna, nu stii ca eu niciodata nu ma uit in urma? Daca m-as uita, as vedea lucruri pe care vreau sa cred ca le-am uitat. Iar atunci cand voi pleca de langa tine, te voi fi uitat demult.
- Aham. Auzi, dar nu crezi ca as putea sa te parasesc eu primul? Sa imi caut o pitipoanca de pe Dorobanti, pentru care banii mei si numele sa fie suficiente?
- Nu. Nu ai putea. In primul rand, pentru ca s-au mutat pe Decebal. Apoi, de fiecare data cand ai auzi-o cerand o noua pereche de pantofi sau o noua geanta, ti-ai aminti privirea mea cand te zaresc. Ai vedea ca ei nici pentru genti si pantofi scumpi primiti de Bogdaproste nu ii sclipesc ochii cum imi sclipesc mie cand te vad.
- Asa e. Adevarul este ca te iubesc doar pentru asta. Te luminezi la fata de parca esti un copil mic care a gasit darurile de Craciun.
- Halal comparatie. Stii doar ca nu suport Craciunul.
- Sau darurile.
- Sunt fericita. Hai pentru moment sa lasam lucrurile asa.

Ti-am sarutat fruntea si buzele si ti-am spus noapte buna. Puteam sa jur ca in ochii tai era teama ca te-as putea parasi. Adevarul este ca te-am mintit. Chiar cred ca in tine, ca in fiecare barbat, zace gena aia care te poate ajuta sa treci de la o femeie la alta fara remuscari, amintiri sau resentimente. Gena aia pe care mi-as fi dorit sa o fi ales de pe tava atunci cand am avut sansa. Nu te condamn. In locul tau sa fiu, treceam la urmatoarea demult.

Si totusi esti aici... si totusi sunt fericita!

„Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.”